KOC ET AUTRES c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
KOC ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 3421/08 Aziz Mahmut KOç și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 15 mai 2012 într-o Cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Poović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișl Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 9 iulie 2008, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la reclamantii, dnii Aziz Mahmut Koç, Hsan Koç și Bar I. Akmeșe, avocat la Istanbul. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 martie 2008 în jurul orei 22:30, domnul Bar Înainte de aceasta, tribunalul dasezis d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În aceeași zi, la o oră necunoscută, instanța de judecată a luat o decizie de restricționare timp de 24 de ore a dreptului d-lui Bar mai și dlui Aziz Mahmut Koç de a beneficia de asistență juridică. La 14 martie 2008, în jurul orei 10:00, dl Ihsan Koç a fost arestat și reținut pentru apartenență la organizația ilegală armată PKK și deținerea de produse explozive. În aceeași zi, în jurul orei 11:15, identitatea domnului Bar În aceeași zi, ei au fost duși în fața judecătorului instanței de judecată care a decis să-i aresteze provizoriu, după ce au auzit declarația lor, ținând cont de existența unor suspiciuni puternice și de faptul că este vorba despre o infracțiune prevăzută în art. 100 alin. (3) din Legea privind procedurile penale. 12. La 21 martie 2008, avocatul reclamanților a introdus o acțiune în opoziție împotriva deciziei de plasare în detenție a instanțelor judecătorești, pe de o parte, și împotriva deciziei de restricționare a accesului la dosar, pe de altă parte. 13. La 25 martie 2008, instanța judecătorească a respins recursul împotriva deciziei de restricționare a accesului la dosar. 14. La 26 martie 2008, după obținerea avizului scris al procurorului republicii, instanța de judecată a respins recursul în opoziție împotriva deciziei de detenție, având în vedere existența unor suspiciuni puternice, natura delincvenței, starea probelor și faptul că aceasta a acționat într-o infracțiune prevăzută la art. 100 alin. 15 La 15 aprilie 2008, instanța de judecată a decis să mențină detenția provizorie a reclamanților având în vedere existența unor suspiciuni puternice, din cauza faptului că dovezile erau în curs de a fi colectate, din domeniul de aplicare al dosarului, precum și din perioada de detenție provizorie. 16. La 13 mai 2008, procurorul general al Republicii i-a acuzat pe reclamanți și a solicitat condamnarea acestora pentru apartenența la organizația ilegală armată, fabricarea și deținerea de produse explozive 17. La 26 mai 2008, instanța de judecată a acceptat actul de acuzare și a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamanților, ținând cont de natura și de calificarea ca fiind acuzată de încălcarea dreptului comunitar, de starea probelor și de faptul că: ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. September 2008, cu ocazia primei audieri pe fond a cauzei, instanța de judecată a respins cererea de extindere a reclamanților și a dispus menținerea acestora în detenție provizorie, ținând cont de natura și calificarea infracțiunilor reproșate, de starea probelor, de pedeapsa cuvenită și de faptul că aceasta a acționat într-o infracțiune prevăzută la art. 3 din Legea privind procedurile penale. 19. La 4 septembrie 2008, avocatul reclamanților a formulat o acțiune împotriva deciziei de reținere provizorie din 1 septembrie 2008 și a solicitat extinderea acestora. 20. La 11 septembrie 2008, după ce a primit avizul scris al procurorului republicii, instanța de judecată, hotărând la dosar, a respins recursul în opoziție și a decis să mențină reținerea provizorie a reclamanților. Cu ocazia celor două audieri din 9 februarie 2009 și 22 iunie 2009, instanța de judecată a respins cererea de extindere a reclamanților și a dispus menținerea lor în detenție provizorie, ținând cont de natura și de calificarea de a fi acuzată de încălcarea dreptului comunitar și de faptul că aceasta se referă la o infracțiune prevăzută în art. 100 alin. (3) din Legea privind procedurile penale 22. La 18 noiembrie 2009, instanța de judecată a decis asupra extinderii lui Bar mai mare, precum și asupra respingerii cererii de extindere a celorlalți doi reclamanți, prin care li s-a dispus menținerea în detenție provizorie, având în vedere natura și calificarea de a nu fi acuzată, starea probelor, pedeapsa și faptul că aceasta se referă la o infracțiune prevăzută în art. 100 alineatul (3) din Legea privind procedurile penale. 23. La 26 aprilie 2010, tribunalul a decis să extindă cererea și să respingă cererea de extindere a societății Aziz Mahmut Koç, prin care aceasta a fost reținută cu titlu provizoriu, având în vedere natura infracțiunii de culpă, starea probelor și faptul că a fost comisă o infracțiune prevăzută la art. 100 alineatul (3) din Legea privind procedurile penale 24. Între 22 septembrie 2010 și 27 februarie 2012, instanța de judecată a ținut cinci audieri. La sfârșitul fiecărei audieri, aceasta a respins cererea de extindere a cererii de extindere a cererii de către Aziz Mahmut Koç și a dispus menținerea sa în detenție provizorie, având în vedere natura dreptului de proprietate reprovocată, starea probelor și faptul că aceasta a acționat într-o infracțiune prevăzută în art. 100 alin. (3) din Legea privind procedurile penale. 25. Până în prezent, procedurile penale sunt încă în curs de desfășurare în fața organelor interne. Dreptul intern relevant 26. În conformitate cu art. 100 din Legea privind procedurile penale, arestarea provizorie a unei persoane este posibilă dacă există suspiciuni puternice cu privire la comisia de către persoana în cauză a dreptului de proprietate intelectuală reproșată și dacă există un motiv de detenție, și anume riscul de evadare sau de eliminare a probelor. Cu toate acestea, pentru anumite infracțiuni deosebit de grave, printre care se numără și infracțiunile reprobabile reclamanților, art. 100 alineatul (3) din lege indică faptul că lanurile pot presupune existența unor motive de detenție (riscul de evadare și/sau de reținere) atunci când există motive plauzibile de a fi comis infracțiunea. GRIFS 27. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamanții de azil și Aziz Mahmut Koç denunță durata detenției lor. 28. Invocând întotdeauna art. 5 alin. (3), cei trei reclamanți se plâng de durata detenției lor provizorii. În plus, ei denunță faptul că nu vor fi înfățișați în fața unui judecător pentru o perioadă de mai mult de cinci luni, între 15 martie 2008 (data prezentării în fața instanței judecătorești dassis) și 1 septembrie 2008 (data primei audieri a instanței judecătorești dassis 29. În temeiul articolului 5 alineatul (4) și al articolului 6 alineatul (3) litera (b), reclamanții denunță o încălcare a principiului egalității de arme în măsura în care accesul la dosarul de anchetă a fost redus până la data de condamnare de către procurorul Republicii. Într-adevăr, ei susțin că nici avocatul lor, nici ei înșiși nu au avut posibilitatea de a analiza și de a lua o copie a dosarului în timpul interogării lor și procedura de opoziție la arestarea lor provizorie. Pe de altă parte, reclamanții invocă o încălcare a principiului egalității de arme și a dreptului lor la un proces contradictoriu, deoarece instana de judecată a examinat recursul acestora în opoziție din 21 martie 2008 la dosar, fără a ține seama de inculpți. În plus, acestea adaugă că instanța de judecată a luat cu această ocazie avizul procurorului republicii, că nici ei, nici avocatul lor nu au primit notificarea acestui aviz și, prin urmare, nu au avut posibilitatea de a face comentarii în acest sens. Aceștia observă, de asemenea, că decizia de menținere în detenție provizorie din 15 aprilie 2008 a fost pronunțată la dosar, fără a ține seama de inculpți, pe baza unor motive stereotipate, fără a comunica avizul procurorului Republicii care solicită menținerea în detenție a reclamanților 30. Invocând art. 5 alin. (5), reclamanții denunță faptul că nu dispune de acțiuni în despăgubire împotriva încălcării art. 5 alin. (3) și (4) din Convenție. 31. Invocând art. 6 alin. (1), reclamanții se plâng că cauza lor nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. 32. Invocând art. 6 alineatul (2), reclamanții susțin că reținerea lor provizorie prelungită constituie o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție. 33. Invocând art. 6 alineatul (3) litera (c), reclamanții Bar Invocând art. 13, reclamanții se plâng că nu dispun de o cale de atac eficientă pentru a contesta încălcările articolelor 5 și 6 din convenție. Invocând art. 5 §§ 3, 4 și 5 din Convenție, reclamanții se plâng de durata detenției lor provizorii, de restricția de acces la dosarul de investigație, de necomunicarea avizului procurorului cu ocazia examinării acțiunii în opoziție din 21 martie 2008 și de absența unei acțiuni pentru obținerea unei despăgubiri. 36. Invocând art. 5 alin. (3), reclamantul Bar În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 39. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu dispun de o cale de atac eficientă pentru a-și prezenta obiecțiile în temeiul articolelor 5 și 6. 40. Cu condiția ca reclamanții să se plângă că nu dispun de o cale de atac efectivă pentru a-și prezenta obiecțiunile întemeiate pe art. 5, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare separat, în măsura în care este comunicat .41. Cu condiția ca părțile interesate să denunțe lipsa unei căi de atac eficiente pentru a contesta durata procedurii penale, în forma actuală a dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alin. Invocând art. 5 alineatul (3), recurentul Aziz Mahmut Koç se plânge de durata detenției sale. 43. Curtea ia notă de faptul că reținerea reclamantului a început la 12 martie 2008, în jurul orei 4:10 și s-a încheiat în ziua de 15 martie 2008, cu arestarea sa provizorie. În această perioadă, reclamantul a fost ascultat de poliție și de procurorul Republicii. În plus, Curtea constată că a fost arestat în cadrul unei operațiuni polițienești privind mai mulți suspecți și că a fost acuzat de terorism. De asemenea, Curtea consideră că durata detenției nu a fost excesivă. Prin urmare, se consideră că acest aspect este în mod evident nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. 44. Invocând art. 5 alineatul (4) din Convenție, reclamanții denunță, pe de o parte, examinarea pe dosar a recursului lor în opoziție din 21 martie 2008 și, pe de altă parte, a deciziei de menținere în detenție provizorie pronunțată ex officio la 15 aprilie 2008. 45. În această privință, Curtea amintește că impunerea unei hotărâri cu ocazia examinării fiecărei opoziii ar putea duce la o oarecare paralizie a procedurii penale (a se vedea în acest sens Knebl c. Republica Cehă, În lumina acestor considerații și ținând seama de caracterul specific al procedurii care intră sub incidența articolului 5 alineatul (4), în special de cerința de celeritate, Curtea consideră că organizarea unei ședințe nu este obligatorie pentru fiecare acțiune în opoziție Prin urmare, Curtea consideră că, în cazul în care deținuții au putut să se prezinte în primă instanță în fața judecătorului chemat să se pronunțe asupra detenției lor, lipsa de încuviințare în apelul la recurs sau, dacă este necesar, a reprezentantului lor, nu încalcă în sine art. 5 alineatul (4) din convenție, cu excepția cazului în care această împrejurare aduce atingere principiului egalității armelor (a se vedea În al doilea rând, Curtea constată că Curtea a respins opoziția formulată împotriva deciziei de plasare în detenție provizorie în fața unei examinări la dosar, fără a-i fi ascultat pe reclamanți. Cu toate acestea, Comisia consideră că lipsa de prezentare a părților interesate în cadrul acestei proceduri nu a adus în sine atingere respectării principiilor egalității armelor și contradicției, în măsura în care nici una dintre părți nu a participat oral la procedura de opoziție în cauză. La 15 martie 2008, în fața judecătorului a avut loc o înfățișare a reclamanților cu doar 11 zile înainte de prezentarea în fața acestui judecător, reclamanții au fost asistați de avocatul lor și au avut posibilitatea de a contesta în mod corespunzător elementele de probă care au justificat plasarea lor în detenție provizorie. 47. În măsura în care reclamanții se plâng de decizia din 15 aprilie 2008 adoptată ex official Curtea reamintește că art. 5 alin. (4) se aplică procedurilor desfășurate în fața unei instanțe ca urmare a introducerii unei acțiuni împotriva legalității detenției, adică, pe de o parte, procedurilor privind cererile de extindere și, pe de altă parte, procedurilor privind apelurile introduse împotriva deciziilor privind prelungirea detenției. Prin urmare, art. 5 alineatul (4) nu se aplică imediat după adoptarea din oficiu a unei decizii cu privire la prelungirea detenției, ci numai din momentul în care se introduce o acțiune împotriva unei astfel de decizii (Knebl, citată anterior, § 76, și Alt Electroluxnok, citată anterior, § 39). 48. Prin urmare, în speță, Curtea nu are competența de a se pronunța, în conformitate cu art. 5 alineatul (4), cu privire la deciziile adoptate ex officio și referitoare la prelungirea detenției (alt September 2008, Curtea ia notă de faptul că instanțele nu au introdus și nici măcar nu au încercat să introducă o acțiune în perioada în cauză pentru a solicita extinderea acestora și pentru a contesta menținerea sa în detenție. 5 alin. (4) nu recunoaște dreptul de a fi prezentat la intervale regulate, indiferent de orice cerere. În consecință, acest aspect este în mod evident nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § (a) și 4 din Convenție. 50. Cu toate acestea, Curtea constată că procedura penală inițiată împotriva reclamanților este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale. Or, pentru a se pronunța asupra conformității acesteia cu dispozițiile art. 6 din Convenție, Curtea consideră necesară luarea în considerare a întregului proces penal inițiat; prin urmare, reclamanții nu pot, în acest stadiu, să se plângă de vreo încălcare a Convenției cu privire la acest aspect. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea fondului M. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea fondului M. În cazul în care o persoană care a formulat o plângere nu a fost informată cu privire la o cale de atac împotriva unei persoane care a făcut obiectul unei proceduri penale sau a unei căi de atac împotriva unei persoane care a făcut obiectul unei căi de atac împotriva unei persoane care a făcut obiectul unei căi de atac, aceasta a fost informată cu privire la motivele care au stat la baza unei căi de atac împotriva unei persoane care a făcut obiectul unei căi de atac. Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Stanley Naismith Françoise Tulkens Modulul Președinte