KOÇHAN c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
KOÇHAN c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 3512/11 Kemal KOÇHAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 11 septembrie 2012 într-o Cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișil Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 23 noiembrie 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la faptul că reclamantul, domnul Kemal Koçhan, este un resortisant turc născut în 1964 și rezident în La 20 ianuarie 2009, acuzatul a fost arestat pentru a fi membru al unei asociații de răufăcători de tip mafiot, la sfârșitul percheziției efectuate la domiciliu în temeiul unui mandat. În timpul percheziției, poliția a confiscat o armă și o scrisoare de schimb. Potrivit declarațiilor unei victime și convorbirilor telefonice interceptate de poliție, reclamantul era suspectat de a fi implicat într-un caz de extorcare de fonduri. La 22 ianuarie 2009, reclamantul a fost adus în fața instanței judecătorești în materie penală, care a dispus plasarea sa în detenție provizorie, având în vedere starea probelor, natura și calificarea de a fi acuzată de încălcarea dreptului comunitar, faptul că a făcut obiectul unei infracțiuni prevăzute la art. 101 din Legea privind procedurile penale și existența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar reprovocată. Printr-un act de acuzare din 3 iulie 2009, o acțiune penală a fost pronunțată împotriva reclamantului. La 8 iulie 2009, instanța de asediu a declarat incompetentă și a transmis dosarul la 9 instanță de asediu special da . La sfârșitul luării în custodie din 29 decembrie 2009, 9 instanță de asediu a respins cererea de extindere a reclamantului și a dispus menținerea sa în detenție. 27 ianuarie 2010, 10 instanță de judecată, acționând la dosar, a respins opoziția formulată de reclamant împotriva deciziei menținerii sale în detenție provizorie pronunțată la 29 decembrie 2009. La 3 martie 2010 și la 2 aprilie 2010, cererile de extindere a reclamantului au fost respinse de 9 instanțe de judecată la sfârșitul unei examinări la dosar. 10. La sfârșitul luării în custodie publică din 4 mai 2010, 9 Curtea a respins cererea de extindere a reclamantului și a dispus menținerea sa în detenție ținând cont de pedeapsa . Curtea de Justiie, hotărând la dosar, a respins opoziia formulată de reclamant împotriva deciziei de a-l menine în custodia provizorie pronunțată la 4 mai 2010. La 30 iunie 2010 și la 8 iulie 2010, cererile de extindere a reclamantului au fost, de asemenea, respinse de 9 instane de asediu în urma unei examinări la dosar. 13. Cu ocazia audierilor din 30 septembrie 2010 și 24 februarie 2011, 9 tribunale au respins cererile de extindere ale reclamantului și au dispus menținerea acestuia în detenție ținând cont de pedeapsa și de persistența motivelor plauzibile ale persoanei care a comis infracțiunea 14. La sfârșitul zilei de 11 octombrie 2011, reclamantul a fost eliberat în libertate având în vedere durata detenției sale provizorii și posibilitatea de schimbare a calificării de la locul de muncă. 15. La 5 aprilie 2012, cauza împotriva reclamantului era pendinte în fața celei de-a 9-a instanțe. GRIFS 16. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unor dovezi referitoare la acuzațiile aduse împotriva sa. 17. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge că s-a prezentat în fața judecătorului la 11 luni după detenție și se plânge de durata detenției provizorii suferite de acesta, precum și de absența unor motive plauzibile de a-l ține în detenție. 18. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că cererile sale de extindere și opozițiile formulate împotriva menținerii sale în detenție provizorie au fost respinse în urma unei examinări la dosar și fără a ține audierea. 19. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că procedura a fost făcută, în măsura în care procurorul ar fi rămas în sala de judecată cu judecătorii, în timp ce acuzatele, avocații și martorii lor ar fi părăsit sala de judecată. În plus, el susține că memoriile sale în apărare nu au fost citite în instanță. În cele din urmă, acesta susține că autoritățile judiciare acordă mai multă importanță proceselor-verbale întocmite de poliție decât altor elemente de probă, cum ar fi declarațiile martorilor și ale inculpaților. 20. Invocând nici un articol din Convenție, reclamantul invocă o încălcare a principiului judecătorului natural în măsura în care procesul său deschis în fața instanței de judecată din statul membru respectiv a fost transferat la instanța de judecată specială din statul membru respectiv. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 23. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective care i-ar fi permis să-și conteste privarea de libertate în măsura în care opozițiile formulate împotriva deciziilor de detenție și a cererilor de extindere au fost respinse în urma unei examinări la dosar și fără a ține audierea. 24. Curtea ia notă de faptul că deciziile privind reținerea provizorie a reclamantului anterior datei de 23 mai 2010 se confruntă cu nerespectarea termenului de șase luni. Numai deciziile pot face obiectul unei examinări sub aspectul acestei dispoziții decizia din 25 mai 2010 privind respingerea opoziției, precum și deciziile privind respingerea cererilor de extindere a celor 30 Prin urmare, în iunie 2010 și 8 iulie 2010, Curtea își va limita examinarea la cele trei decizii. 25. Cu condiția ca reclamantul să se fi plâns că nu s-a prezentat în fața unui judecător la examinarea cererilor de extindere la 30 iunie 2010 și la 8 iulie 2010, în stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră că este necesar să se comunice, de asemenea, această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) regulamentului său. 26. În ceea ce privește absența în afara instanței la examinarea opoziției la data de 25 Mai 2010, Curtea consideră că absența unei citații a la .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Mai 2010, în fața unui judecător a fost prezentat un reclamant cu doar trei săptămâni înainte, și anume în ședința din 4 mai 2010. Aceasta arată, de asemenea, că reclamantul și avocatul său au fost prezenți în cadrul acestei ședințe și au avut posibilitatea de a contesta în mod corespunzător elementele de probă care au justificat menținerea sa în detenție provizorie (a se vedea în acest sens Altnok c. Turcia, 31610/08, § 54, 29 noiembrie 2011). 27. Prin urmare, acest litigiu este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. 28. Invocând art. 5 alineatul (1) litera (c) din Convenție, reclamantul declară că a fost arestat și pus în arest provizoriu în absența unor motive plauzibile ale faptului că a comis o infracțiune. 29. Curtea amintește că existența unor suspiciuni plauzibile presupune existența unor fapte sau a unor informații adecvate pentru a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză ar fi putut să fi comis crima reproșată. Ceea ce ar putea părea a fi "rentabil" mai mult decât "nu" depinde totuși de ansamblul circumstanțelor (Fox, Campbell și Hartley c. Regatul Unit, 30 august 1990, § 32, seria A n 182). 30. În speță, reclamantul a fost arestat la 20 ianuarie 2009 la sfârșitul percheziției efectuate la domiciliul său în temeiul unui mandat. Potrivit declarațiilor unei victime și a interceptărilor telefonice, acesta a fost acuzat de extorcare de fonduri în cadrul unei asociații de răufăcători de tip mafiot. În timpul percheziției casei sale, poliția a găsit dovezi materiale referitoare la infracțiunea comisă, iar la sfârșitul custodiei sale, a fost pus în custodia sa temporară. Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că suspiciunile au atins nivelul impus de art. 5 alineatul (c) din Convenție. 31. În consecință, fâșia reclamantului întemeiat pe art. 5 alin. (1) lit. (c) este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 3 lit. (a) și 4 din Convenție. 32. Invocând art. 5 § 3 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost adus în fața judecătorului timp de mai mult de 12 luni între 22 ianuarie 2009 și 29 decembrie 2009. 33. Curtea consideră că este necesar să se examineze acest aspect pe teritoriul art. 5 alin. În decembrie 2009, cu mai mult de șase luni înainte de introducerea acestei cereri. 35. Prin urmare, prezentarea acestei cereri este tardivă și aceasta trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. 36. În ceea ce privește celelalte obiecțiuni referitoare la procedura penală și la lipsa de imparțialitate și de independență a organismelor interne, precum și la principiul instanței naturale, Curtea consideră că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Comisia observă că procedura penală diligentă împotriva reclamantului este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale și consideră că este necesar să se cunoască calea de urmat a procedurii în dreptul intern pentru a se putea pronunța cu privire la aceste obiecțiuni. 37. Cu toate acestea, Curtea amintește că reclamantul dispune de posibilitatea de a o sesiza din nou dacă consideră că, la sfârșitul procedurii interne, este încă victima încălcării pretinse. 38. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt premature și că trebuie declarate inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea de către reclamant a cazului întemeiat pe durata detenției provizorii și pe lipsa unei căi de atac efective prin intermediul căreia se putea contesta cererile de extindere din 30 iunie 2010 și 8 iulie 2010 de a declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Stanley Naismith Françoise Tulkens green președinte