ZLATEV v. BULGARIA

Reclamantul, dl Zlati Svetoslavov Zlatev, este un național bulgar care s-a născut în 1946 și locuiește în Aksakovo. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl B. Tsvetkov, un avocat care practică în Varna. Guvernul bulgar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Dimova, din Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată a fost deschisă o anchetă preliminară pentru jaf împotriva reclamantului. El a fost interogat ca suspect la o dată neespecificată și a fost efectuată o căutare a apartamentului său la 23 și 24 octombrie 1991. La o dată neespecificată, ancheta preliminară a fost suspendată. Ancheta preliminară a fost reluată la 28 martie 1996 și apoi, din nou, suspendată la 30 aprilie 1996. Ancheta preliminară împotriva reclamantului a fost din nou reluată la 23 februarie 1999. La o dată neespecificată în 1999, aceaceasta a fost întreruptă în ceea ce privește reclamantul și a fost transformată ca fiind împotriva unui infractor necunoscut. În cursul căutării apartamentului reclamantului la 23 și 24 octombrie 1991, autoritățile investigatoare au confiscat diverse articole, cum ar fi un cârlig, un sander electric, un radio de mașini, un stereo, treizeci și doi de plase de pescuit turboți, trei plase de pescuit goby, cinci plase de pescuit albastru și omoară, două cârliguri de pescuit, o baterie de mașini, șase jachete de salvare, o pungă de piele, nouă rachete de semnal și o cuplare de barca reversibile. Potrivit reclamantului, elementele erau fie noi, fie de înaltă calitate, iar elementele confiscate au fost deținute de autoritățile investigatoare ca dovezi fizice în cadrul anchetei preliminare împotriva reclamantului. După instrucțiunile procurorului public din districtul Varna de o dată neespecificată parte din obiectele confiscate au fost returnate la patru persoane care le-au raportat furate și de la care au fost aparent furate. Elementele au fost returnate proprietăților lor numai după ce autoritățile au verificat cererile proprietarilor pe baza documentelor de proprietate și a controalelor de identificare. Aceste transferuri au fost efectuate la 27 noiembrie 1991, 8 și 16 ianuarie 1992 și 12 aprilie 1996. La 17 martie 1999, biroul procurorului public regional Varna a invitat reclamantul să primească restul articolelor în posesia lor. El a refuzat să le accepte, deoarece el a susținut că majoritatea articolelor lipseau, au fost înlocuite cu o astfel de calitate mai mică sau au devenit inutilizabile pentru scopul lor prevăzut. La 4 iunie 1999, Serviciul Regional de Investigații Varna a invitat reclamantul să primească cârma. Nu este clar dacă a făcut acest lucru. La o dată neespecificată în 1999, reclamantul a inițiat o acțiune pentru daune în temeiul articolului 2 alineatul (2) din Legea privind răspunderea statului pentru daune provocate cetățenilor din 1988 (renumită la 12 iulie 2006 în Legea privind răspunderea statului și municipalităților pentru daune: „SRDA”). Reclamantul a solicitat compensații în valoare de 22.453 lev-uri bulgare (aproximativ 11.514 euro) pentru obiectele lipsă, pierdute sau distruse confiscate de la el ca elemente fizice în cursul anchetei preliminare împotriva acestuia, care au fost ulterior încheiate. Reclamantul a susținut că, în măsura în care ar fi avut dreptul la compensare pentru o acuzație ilegală, ancheta preliminară împotriva acestuia ar trebui să fie considerată, de asemenea, ilegală și supusă unei compensații, inclusiv, în special, daunele rezultate din căutarea și confiscarea bunurilor sale efectuate. Într-o hotărâre din 17 august 2001 Curtea Regională Varna a constatat că reclamantul nu a avut dreptul de acțiune în temeiul SRDA împotriva autorităților, deoarece nu a fost niciodată inculpat pentru o infracțiune și, prin urmare, nu a apărut nicio răspundere pentru anchetă și pentru autoritățile de urmărire penală în temeiul articolului 2 din Act. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri la 21 septembrie 2001 susținând că ancheta preliminară împotriva acestuia a constituit o acuzație de facto, deoarece a avut de a suporta efectele negative ale unei anchete penale în curs împotriva acestuia, cum ar fi căutarea și confiscarea bunurilor sale. Într-o hotărâre din 19 februarie 2002, Curtea de Apel Varna a constatat împotriva reclamantului și a susținut concluziile instanței inferioare că nu avea niciun drept de acțiune în temeiul SRDA, deoarece răspunderea anchetei și a autorităților judiciare au apărut numai în cazurile enumerate în mod exhaustiv în secțiunea 2 din lege. La 19 martie 2002, reclamantul a interzis un recurs de cassare împotriva hotărârii Curții de Apel din Varna. El a susținut că răspunderea statului în temeiul legii a apărut din faptul că a existat o anchetă preliminară împotriva lui pentru jaf, încheiată ulterior, care constituie supusă unei proceduri penale ilegale. Într-o hotărâre finală din 30 iulie 2003, Curtea Supremă de Cassare a constatat împotriva reclamantului și a susținut hotărârile instanțelor de jos. De asemenea, a constatat că reclamantul nu a avut dreptul de acțiune în temeiul SRDA deoarece răspunderea anchetei și a autorităților de urmărire penală au apărut numai în cazurile enumerate în mod exhaustiv în secțiunea 2 din lege. În măsura în care reclamantul nu a fost niciodată acuzat, dar nu a fost interogat decât ca suspect și apoi ca martor, instanța a constatat că nu a apărut nicio răspundere pentru autoritățile în cauză. În plus, Curtea Supremă de Cassare a remarcat că ancheta și autoritățile judiciare nu ar putea, de asemenea, să fie considerate responsabile în temeiul Legii pentru niciuna dintre acțiunile sau inacțiunea lor legate de siguranța elementelor confiscate. Legea și practicile interne relevante au fost rezumate în hotărârile din cauza Karamitrov și alții c. Bulgaria (nr. 53321/99, §§ 29-45, 10 ianuarie 2008) și Atanasov și Ovcharov v. Bulgaria (nr. 61596/00, §§ 30-42, 17 ianuarie 2008).

The applicant, Mr Zlati Svetoslavov Zlatev, is a Bulgarian national who was born in 1946 and lives in Aksakovo. He was represented before the Court by Mr B. Tsvetkov, a lawyer practising in Varna. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Dimova, of the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On an unspecified date a preliminary investigation for robbery was opened against the applicant. He was questioned as a suspect on an unspecified date and a search of his apartment was conducted on 23 and 24 October 1991. On an unspecified date the preliminary investigation was suspended. The preliminary investigation was resumed on 28 March 1996 and then again suspended on 30 April 1996. The preliminary investigation against the applicant was again resumed on 23 February 1999. On an unspecified date in 1999 it was discontinued in respect of the applicant and was transformed as being against an unknown perpetrator. The applicant was never formally charged with an offence. In the course of the search of the applicant's apartment on 23 and 24 October 1991 the investigating authorities seized various items, such as a helm, an electric sander, a car radio, a stereo, thirty-two turbot fishing nets, three goby fishing nets, five bluefish and shad fishing nets, two fishing hooks, a car battery, six life jackets, a leather bag, nine signal rockets and a reversible boat coupling. According to the applicant the items were either new or of high quality. The seized items were held by the investigating authorities as physical evidence in the preliminary investigation against the applicant. On the instructions of the Varna district public prosecutor's office of an unspecified date part of the seized items were returned to four individuals who had reported them stolen and from whom they had apparently been stolen. The items were returned to their owners only after the authorities had verified the owners' claims on the basis of ownership documents and identification checks. The said transfers were effected on 27 November 1991, 8 and 16 January 1992 and 12 April 1996. On 17 March 1999 the Varna regional public prosecutor's office invited the applicant to receive the remainder of the items in their possession. He refused to accept them as he claimed that most of the items were either missing, had been replaced with similar such of lower quality or had become unusable for their intended purpose. On 4 June 1999 the Varna Regional Investigation Service invited the applicant to receive the helm. It is unclear whether he did so. On an unspecified date in 1999 the applicant initiated an action for damages under section 2 (2) of the State Responsibility for Damage Caused to Citizens Act of 1988 (renamed on 12 July 2006 to the State and Municipalities Responsibility for Damage Act: “the SRDA”). The applicant sought compensation in the amount of 22,453 Bulgarian levs (approximately 11,514 euros) for the missing, lost or destroyed items seized from him as physical evidence in the course of the preliminary investigation against him which had subsequently been terminated. The applicant argued that in so far as he would have been entitled to compensation for an unlawful indictment, the preliminary investigation against him should also be considered to have been unlawful and subject to compensation, including, in particular, the damage resulting from the conducted search and seizure of his possessions. In a judgment of 17 August 2001 the Varna Regional Court found that the applicant had no right of action under the SRDA against the authorities because he had never been indicted for an offence and, therefore, no liability arose for the investigation and the prosecution authorities under section 2 of the Act. The applicant appealed against this judgment on 21 September 2001 arguing that the preliminary investigation against him constituted a de facto indictment as he had to endure the negative effects of an ongoing criminal investigation against him, such as the search and seizure of his possessions. In a judgment of 19 February 2002 the Varna Court of Appeal found against the applicant and upheld the lower court's findings that he had no right of action under the SRDA because the liability of the investigation and the prosecution authorities arose only in the exhaustively listed instances in section 2 of the Act. On 19 March 2002 the applicant filed a cassation appeal against the judgment of the Varna Court of Appeal. He argued that the State's liability under the Act arose from the fact that there had been a preliminary investigation against him for robbery, subsequently discontinued, which amounted to having been subjected to unlawful criminal proceedings. In a final judgment of 30 July 2003 the Supreme Court of Cassation found against the applicant and upheld the lower courts' judgments. It also found that the applicant had no right of action under the SRDA because the liability of the investigation and the prosecution authorities arose only in the exhaustively listed instances in section 2 of the Act. In so far as the applicant had never been charged, but had only been questioned as a suspect and then as a witness, the court found that no liability arose for the authorities in question. Moreover, the Supreme Court of Cassation noted that the investigation and the prosecution authorities could also not be held liable under the Act for any of their actions or inactions related to the safekeeping of the seized items. The relevant domestic law and practice have been summarised in the judgments in the cases of Karamitrov and Others v. Bulgaria (no. 53321/99, §§ 29-45, 10 January 2008) and Atanasov and Ovcharov v. Bulgaria (no. 61596/00, §§ 30-42, 17 January 2008).