CtEDO 24.02.2011 Auto

CASE OF KANCHEV v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
24.02.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KANCHEV v. BULGARIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU JUGAMENTULUI STRASBOURG 24 februarie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Kanchev v. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Zdravka Kalaydjieva, Julia Laffranque, judecători, și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 31 ianuarie 2011, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 16850/04) împotriva Republicii Bulgaria depusă Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național bulgar, dl Ivan Iliev Kanchev („reclamantul”), la 28 aprilie 2004. Reclamantul a fost reprezentat de doamna S. Stefanova și dl K. Bakov, avocații care practică în Plovdiv. Guvernul bulgar („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna M. Kotzeva, al Ministerului Justiției. La 8 octombrie 2008, președintele Secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul No. 14 la Convenție, cererea a fost alocată unui comitet de trei judecători. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1968 și trăiește în Plovdiv. Primul set de proceduri penale împotriva reclamantului La 4 octombrie 1990, reclamantul și presupusul său complice D.E. au fost acuzați de încercarea de a fura două cutii de șuncă. În aceeași zi ancheta le-a interogat și a interogat un martor. Încă doi martori au fost intervievați la 22 mai 1992. La 6 iulie 1992, ancheta preliminară a fost încheiată și dosarul a fost trimis procurorului. La 14 august 1992, procedurile au fost rămase deoarece autoritățile de investigare nu au putut găsi și nu au putut pune la îndoială D.E. De la 14 august 1992 până în decembrie 1999 cazul a rămas îndormit. În decembrie 1999, autoritățile de anchetă au început să lucreze la acest caz. La 7 noiembrie 2001, investigatorul a ordonat un nou raport de experți pentru a evalua valoarea bunurilor furate. La 6 februarie și 4 iunie 2002, reclamantul a fost încălcat din nou cu aceeași infracțiune. Între timp, investigatorul a interogat reclamantul și a intervievat martorii. La 23 august 2002, ancheta a fost încheiată. Noiembrie 2002 a fost depusă o acuzație la Curtea de District Plovdiv. Între noiembrie 2002 și februarie 2006 Curtea a avut șase audieri. Una dintre ele a fost amânată pe motiv de absența unui membru al comitetului și trei dintre ele pe motiv de absența martorilor. Două audieri au fost suspendate pentru că fie reclamantul sau avocatul său nu a apărut. 10. La cererea procurorului, la 21 decembrie 2005, Curtea a întrerupt procedura penală împotriva reclamantului din motiv că statutul de limitări a expirat. Al doilea set de proceduri penale împotriva reclamantului 11. La 8 iunie 1992, reclamantul a fost interogat de către poliție în legătură cu o tentativă de furt agravat de diferite elemente de echipamente domestice perpetrate în ziua precedentă. El a mărturisit infracțiunii. Autoritățile de investigare au auzit martori și a confiscat unele dintre elementele furate. 12. La 17 iulie 1992 au fost deschise proceduri penale împotriva reclamantului și presupusul său complice A.M. 13. De la 17 iulie 1992 până la 7 februarie 2002, cazul a rămas inactiv. 14. La 7 februarie 2002, autoritățile investigației au interogat un martor. Între februarie și aprilie 2002, autoritățile investigatoare au interogat mai mulți martori și au ordonat un raport de experți să evalueze valoarea echipamentelor interne furate. La 2 aprilie 2002, reclamantul a fost acuzat și interogat. Investigația a fost încheiată la 28 mai 2003. 15. La 8 iulie 2003 a fost depusă o acuzație la Curtea de District Plovdiv. Prima audiție, listată pentru 2 martie 2004, a fost suspendată din cauza absenței reclamantului. În urma hotărârii unei instanțe care ordonă detenția reclamantului, la 17 martie 2004, reclamantul a fost retras în custodie. 16. La 11 ianuarie 2005, instanța a aprobat un acord de acord între reclamant și autoritățile judecătorești în cazul în care reclamantul a mărturisit infracțiunii și a fost condamnat la trei luni de închisoare. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI 17. Reclamantul s-a plâns că durata celor două seturi de proceduri penale împotriva acestuia era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva acestuia, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 18. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada care urmează să fie luată în considerare nu a început să se desfășoare în octombrie 1990 în ceea ce privește primul set și în iunie 1992 în ceea ce privește al doilea set de proceduri, dar numai la 7 septembrie 1992, când Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Bulgaria. Cu toate acestea, pentru a stabili dacă timpul care s-a dus după această dată este rezonabil, este necesar să se țină seama de stadiul în care au ajuns procedurile la acest moment. În această dată, ambele seturi de proceduri penale au fost pendente în cadrul anchetei preliminare. 21. Perioada s-a încheiat la 21 decembrie 2005 în ceea ce privește prima sesiune și la 11 ianuarie 2005 în ceea ce privește a doua sesiune de procedură. Astfel, a durat aproximativ treisprezece ani și trei luni pentru prima sesiune și aproximativ doi doi ani și patru luni pentru a doua sesiune de procedură, pentru anchetă preliminară și un nivel de instanță. 22. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II) 23. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea, printre altele, Yankov și Manchev v. Bulgaria , nr. 27207/04 și 15614/05, §§ 17-26, 22 octombrie 2009; Stefanov și Yurukov v. Bulgaria , nr. 25382/04, § 17, 1 aprilie 2010). Cazurile instantanee nu au fost complexe și, cu excepția a mai multor luni în al doilea set de proceduri (a se vedea punctele 15 și 16 de mai sus), nu se pare că există întârzieri semnificative atribuibile reclamantului. Principalul motiv pentru care acuzațiile împotriva lui nu au fost determinate pentru atât de mult timp a fost faptul că între septembrie 1992 și decembrie 1999 și între septembrie 1992 și februarie 2002, procedurile au rămas inactive (a se vedea punctele 7 și 13 de mai sus). Guvernul nu a furnizat nici o explicație pentru aceste deficiențe. 24. Având în vedere considerentele de mai sus și jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata fiecăruia dintre cele două seturi de procedură a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rațională”. 25. În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 13 DE CONVENȚIE 26. Reclamantul s-a mai plâns de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a celor două seturi de proceduri penale împotriva lui. El se bazează pe art. 13 din Convenție. 27. Guvernul nu a formulat comentarii. 28. Curtea constată că această plângere este legată de cea examinată mai sus și, prin urmare, trebuie, de asemenea, să fie declarată admisibilă. 29. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței prevăzute la art. 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia) [GC], nr. 30210/96, § 156, ECHR 2000-XI. Referindu-se la raționamentul său în alte cazuri împotriva Bulgariei, în care a constatat că, în momentul material și în condiții similare, legislația bulgară nu prevedea un remediu eficace (de exemplu, a se vedea, Myashev v. Bulgaria , nr. 43428/02, § 22, 8 ianuarie 2009), Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz. 30. Prin urmare, Curtea consideră că a existat o încălcare a art. 13 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 31. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” prejudiciu material suportate ca urmare a lungii necorespunzătoare a celor două seturi de proceduri împotriva lui și a lipsei de căi de recurs interne eficace în acest sens. 33. Guvernul a contestat această afirmație. 34. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit anumite prejudiciu moral ca urmare a lungii excesive a celor două seturi de proceduri împotriva acestuia și a lipsei de căi de recurs efective în acest sens. Având în vedere circumstanțele specifice și atribuirile efectuate în cazuri similare, și hotărârea pe bază echitabilă, conform articolului 41, Curtea atribuie reclamantului 4000 EUR, plus orice impozit care poate fi taxabil. Costuri și cheltuieli 35. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 4,130 EUR pentru taxe juridice pentru acțiunea în fața Curții și 190 EUR pentru alte costuri, inclusiv traducerea observațiilor, a posturilor și a materialelor de birou. În sprijinul acestei cereri, reclamantul a prezentat un acord cu avocații săi și un timp Reclamantul a solicitat ca suma acordată pentru costurile și cheltuielile de sub acest cap să fie plătită direct avocaților lor, dna S. Stefanova și dl K. Bakov. 36. Guvernul a contestat aceste afirmații ca fiind excesivă. 37. Potrivit jurisprudenței Curții, reclamanții au dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectuate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 600 EUR, care acoperă costurile și cheltuielile sub toate șefurile. Această sumă trebuie plătită în contul bancar al reprezentanților legali ai reclamantului, dna Stefanova și dl K. Bakov. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza celor două seturi de proceduri penale împotriva reclamantului; deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza lipsei de căi de recurs efective în ceea ce privește durata ambelor seturi de proceduri; deține litera (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în levii bulgare la rata aplicabilă la data decontare: (i) 4000 EUR (4000 EUR), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 600 EUR (sex sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plătit direct în contul bancar al reprezentanților legali ai reclamantului; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 24 februarie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă