MITRACHE v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MITRACHE v. ROMANIA (CtEDO, 2024)
Publicat la 2 aprilie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 44291/20 Ion-Bogdan MITRACHE împotriva României depusă la 5 octombrie 2020 comunicată la 12 martie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile administrative privind contestarea de către reclamant a două decizii ale Barului național și local declarând-l inapt să exercite profesia de avocat și să-l debarce, în urma condamnării sale penale de influență și de condamnare la un termen de închisoare. a menționat deciziile luate în 2016 de Asociația Națională a Barelor Române și Barul Vâlcea, pe baza art. 14 lit. (a) din Legea nr. 51/1995. La momentul în care au fost luate deciziile, în 2016, art. 14 lit. (a) prevedea că un avocat ar putea fi declarat nepotrivit exercitării profesiei de avocat, dacă, printre altele, , el a fost considerat vinovat pentru o infracțiune penală comisă cu intenție, care a fost „considerat să nu afecteze prestigiul profesiei” și condamnat la un termen de închisoare prin o decizie finală. În decizia sa nr. 225/2017 pronunțată la 4 aprilie 2017, Curtea Constituțională a hotărât că condiția ca infracțiunile penale să fie „considerate de a aduce prejudiciu la prestigiul profesiei” este neconstituțională, constatând că nu era clară și lipsită de exactitate în ceea ce privește infracțiunile penale ar trebui considerate ca fiind incluse în această categorie. Prin decizia finală din 24 februarie 2020 (servită la 10 aprilie 2020) Curtea de Apel Pitești și-a respins acțiunea. Curtea de Apel a considerat că Asociația Națională a Barelor Române și a Barului Vâlcea din 2016 au fost legale și nu au încălcat principiul certitudinii juridice, deoarece se bazează pe prima ipoteză descrisă la art. 14 litera (a) din Legea nr. 51/1995 (condamnarea penală și condamnarea penală la închisoare pentru o infracțiune penală intenționată) și constatarea că partea din dispoziția juridică declarată neconstituțională nu are nicio relevanță specială pentru acest caz. În conformitate cu articolele 6 § 1 și 7 din Convenție, precum și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, reclamantul susține că acțiunea în fața Curții de Apel a fost nedrept, având în vedere arbitraritatea interpretării articolului 14 litera (a) din Legea nr. 51/1995, în ciuda hotărârii Curții Constituționale nr. 225/2017. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în cadrul procedurii interne care s-a încheiat cu hotărârea Curții de Apel Pitești din 24 februarie 2000, conform articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Helmut Blum c. Austria , nr. 33060/10 , §§ 59-75, 5 aprilie 2016, Peleki c. Grecia , nr. 692991/12, §§ 34-41, 5 martie 2020 și , mutatis mutandis Donev c. Bulgaria , nr. 72437/11, § 48, 26 Octombrie 2021? A existat vreo interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă da, a fost interferența în conformitate cu cerințele acestei dispoziții, astfel cum a interpretat Curtea?