SAGAJ v. SLOVENIA

Decizia nr. 9750/05, de către Maksimiljan SAGAJ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 5 octombrie 2010 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 martie 2005, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Cererea a fost depusă de dl Maksimiljan Sagaj, un național sloven care s-a născut în 1958 și a trăit în Križevci pri Ljutomeru. El a murit la 17 decembrie 2006, în cursul procedurii în fața Curții. La 25 mai 2009, fiul reclamantului difus, dl Maksimiljan Sagaj Junior (Jr.), care a fost singurul moștenitor al reclamantului difus, a declarat că dorește să-și continue cererea în fața Curții. La fel ca reclamantul difusit, fiul său, care locuiește în Ljutomer, este reprezentat în fața Curții de către firma de drept Čeferin din Ljubljana. La 27 martie 2007, Curtea de district Ljutomer a declarat că dl Sagaj Jr. Cauzele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează.Procedură principală La 4 aprilie 1990, reclamantul a instituit o procedură de muncă în fața Curții de bază Murska Sobota (Temeljno sodišče/ Murski Soboti La 28 iunie 1994, Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Slovenia. La 29 iulie 1998, Curtea de District Gornja Radgona ( Okrajno sodišče/Gornji Radgoni ) a pronunțat o hotărâre interimar. La 8 septembrie 1999, instanța de apel a respins recursul. La 16 mai 2006, procedura a fost încheiată în urma unei soluții judiciare. La 3 iulie 2008, Curtea a solicitat guvernului contestat să confirme dacă art. 25 din Legea privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea 2006”) ar fi aplicat în acest caz și, în afirmativ, să prezinte o copie a propunerii de soluționare prietenoasă. La 10 decembrie 2008, Guvernul contestat a informat Curtea că au primit informații din Registrul Central al Populației că reclamantul a murit la 27 decembrie 2006. Întrucât, în temeiul dreptului intern, nu s-au putut moșteni cererile morale în cazul în care decizia de atribuire a prejudiciilor morale nu a devenit încă finală (Secțiunea 184 din Codul Obligațiilor – a se vedea mai jos), nu s-a putut depune o ofertă de soluționare prietenoasă.Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Actului privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată ( Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial nr. 49/2006 – „Actul 2006” se află în Grzinčič v. Slovenia , nr. 26867/02 , §§ 38-40 și 48, CEDO 2007 V (extracte). În plus, secțiunea 184 din Codul Obligațiilor ( Obligacijski zakonik , Jurnalul Oficial nr. 83/2001) se citește după cum urmează: „1. Cererea de rambursare a prejudiciilor morale trece moștenitorilor în cazul în care aceaceasta a fost recunoscută prin o decizie finală sau prin un acord scris. (2) În aceleași condiții, această cerere poate face obiectul repartizării, compensarii și executării.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura internă a fost excesiv de lungă și în temeiul articolului 6 § 1 13 din Convenție, care nu a existat nici un remediu intern eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Curții trebuie să examineze în primul rând dacă dl Maksimiljan Sagaj Jr. are drept scop urmărirea cererii inițial depuse de dl Maksimiljan Sagaj, care a murit la 27 decembrie 2006, în cursul procedurii dinaintea Curții. În cadrul procedurii de moștenire, la 27 martie 2007, Curtea de districtă Ljutomer a declarat că dl Sagaj Jr. este singurul moștenitor al dlui Sagaj. La 25 mai 2009, fiul reclamantului întârziat, dl Maksimiljan Sagaj Jr., a declarat că dorește să-și continue cererea în fața Curții. În diferite cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor apropiati ai familiei sale care au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Kovačić și alții c. Slovenia [GC], nr. 44574/98, 4513/98 și 48316/99, §§§ 189-192, 3 octombrie 2008, și Mlakar v. Slovenia (dec.), nr. 30946/02, 12 decembrie 2006). Respectând faptul că dl Sagaj Jr. a fost confirmat în temeiul dreptului național ca unic moștenitor după reclamantul întârziat într-o linie ereditară directă (a se vedea mai sus), Curtea consideră că are un interes legitim în urmărirea cererii. În consecință, Curtea trebuie să continue să examineze cererea la cererea sa. În plus, Curtea constată că guvernul a fost informat cu privire la cererea din 3 iulie 2008 [art. 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții]. După ce a aflat că reclamantul a murit la 27 decembrie 2006, Guvernul a refuzat să facă o ofertă pentru o soluționare prietenoasă în cadrul procedurilor interne, din cauza faptului că, în temeiul dreptului intern, nu ar putea fi moștenite cereri morale dacă decizia de atribuire a prejudiciilor morale nu ar fi devenit încă finală, ca în cazul în cauză (a se vedea mai sus). La 21 septembrie 2009, acest caz a fost reînnoit guvernului contestat (art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură). La 6 mai 2010, Curtea a făcut o propunere de soluționare prietenoasă a ambelor părți care a fost acceptată. Curtea reiterează că art. 37 din Convenția în partea relevantă se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestia a fost rezolvată; sau (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” La 24 mai și 7 iunie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora moștenitorul reclamantului a convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Sloveniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 6,400,00 euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă a căzut între părți și constată că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 §§ §§ §§ § 1 litera (b)). Este convins că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 §§ 1 în amendă a convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze. Santiago Quesada Elisabet Fura Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 9750/05

by Maksimiljan SAGAJ

against Slovenia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 5

October 2010 as a Committee composed of:

Elisabet Fura,

President,

Boštjan M. Zupančič,

Ineta Ziemele,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 4 March 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Mr Maksimiljan Sagaj, a Slovenian national who was born in 1958 and lived in Križevci pri Ljutomeru. He died on 17 December 2006, in the course of the proceedings before the Court.

On 25 May 2009, the late applicant's son Mr Maksimiljan Sagaj Junior (Jr.), who was the late applicant's sole heir, declared that he wished to pursue his application before the Court. Like the late applicant, his son, who lives in Ljutomer, is represented before the Court by the Čeferin Law Firm from Ljubljana. On 27 March 2007 the Ljutomer District Court declared that Mr Sagaj Jr. was Mr Sagaj's sole heir.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1.

Main proceedings

On 4 April 1990 the applicant instituted labour proceedings before the

Murska Sobota Basic Court

(Temeljno sodišče v Murski Soboti

).

On 28 June 1994 the Convention came into force in respect of Slovenia.

On 29 July 1998 the Gornja Radgona District Court (

Okrajno sodišče v Gornji Radgoni

) delivered an interim judgment. An appeal was lodged.

On 8 September 1999 the appellate court rejected the appeal.

On 16 May 2006 the proceedings were terminated following a court settlement.

2.

Proceedings under the 2006 Act

On 3 July 2008 the respondent Government were requested by the Court to confirm whether Section 25 of the Act on the Protection of the Right to a Trial without undue Delay (“the 2006 Act”) would be applied in the present case and, in the affirmative, to submit a copy of the friendly settlement proposal.

On 10 December 2008 the respondent Government informed the Court that they had received information from the Central Register of the Population that the applicant had died on 27 December 2006. Since under domestic law non-pecuniary claims could not be inherited if the decision awarding the non-pecuniary damages had not yet become final (Section 184 of the Code of Obligations – see below), an offer for a friendly settlement could not be submitted.

B.

Relevant domestic law

The relevant provisions of the Act on the Protection of the Right to a Trial without undue Delay (

Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja

, Official Journal no. 49/2006 – the “2006 Act”) can be found in the

Grzinčič v. Slovenia

, no. 26867/02, §§ 38-40 and 48, ECHR 2007

‑

V (extracts).

Moreover, Section 184 of the Code of Obligations (

Obligacijski zakonik

, Official Journal no. 83/2001) reads as follows:

“1. The claim for repayment of non-pecuniary damage shall pass to the heirs if it was recognised by a final decision or a written agreement.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic proceedings had been excessively long and under Article

13 of the Convention that there was no effective domestic remedy in that regard.

THE LAW

The Court must first examine whether Mr Maksimiljan Sagaj Jr. has standing to pursue the application originally lodged by the applicant Mr

Maksimiljan Sagaj who died on 27 December 2006, in the course of the proceedings before the Court.

In the framework of the inheritance proceedings, on 27 March 2007 the Ljutomer District Court declared that Mr Sagaj Jr. was Mr Sagaj's sole heir.

On 25 May 2009, the late applicant's son Mr Maksimiljan Sagaj Jr. declared that he wished to pursue his application before the Court.

In various cases in which an applicant has died in the course of the proceedings the Court has taken into account the statements of the applicant's heirs or of close members of his family who have expressed the wish to pursue the proceedings before the Court (see, for example,

Kovačić and Others v. Slovenia

[GC], nos. 44574/98, 45133/98 and 48316/99, §§ 189-192, 3 October 2008, and

Mlakar v. Slovenia

(dec.), no. 30946/02, 12

December 2006).

Regard being had to the fact that Mr Sagaj Jr. has been confirmed under national law as the sole heir after the late applicant in a direct hereditary line (see above), the Court considers that he has a legitimate interest in pursuing the application. The Court must accordingly continue to examine the application at his request.

Furthermore, the Court notes that the Government had been informed of the application on 3 July 2008 (Article 54 § 2(a) of the Rules of Court). After having learned that the applicant had died on 27 December 2006, the Government refused to make an offer for a friendly settlement in the framework of domestic proceedings, on the ground that under domestic law non-pecuniary claims could not be inherited if the decision awarding the non-pecuniary damages had not yet become final like in the present case (see above).

On 21 September 2009, the case was re-communicated to the respondent Government (Article 54 § 2(b) of the Rules of Court). On 6 May 2010 the Court made a friendly settlement proposal to both parties which was accepted.

The Court reiterates that Article

37 of the Convention in the relevant part reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

...

(b)

the matter has been resolved; or

(c)

for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

On 24 May and 7 June 2010 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant's heir agreed to waive any further claims against Slovenia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 6,400.00 euros to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties and finds that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b)). It is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of the application to be continued (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Elisabet Fura

Registrar

President