CASE OF A. v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 8;Remainder inadmissible;Non-pecuniary damage - award
CASE OF A. v. CROATIA (CtEDO, 2010)
Partea relevantă a Codului Penal (Kaznenei zakon Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 110/1997, 28/1998, 50/2000, 129/2000, 51/2001, 11/2003, 105/2004, 84/2005 și 71/2006) se citesc după cum urmează: „O măsură de securitate a tratamentului psihiatric obligatoriu poate fi impusă numai în ceea ce privește autorul care, la momentul comiterii unei infracțiuni penale, a suferit de responsabilitatea semnificativă diminuată [și] în cazul în care există riscul ca factorii care dau naștere la [reducerea responsabilității] să incite viitoarea comisie a unei noi infracțiuni penale. Se poate impune o măsură de securitate a tratamentului psihiatric obligatoriu, în condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în timpul executării unei condamnații la închisoare, în loc de o condamnare la închisoare sau împreună cu o condamnare suspendată. Tratament psihiatric obligatoriu se impune atâta timp cât există motivele de aplicare a acestuia, dar [nu] în niciun caz depășește termenul de închisoare ... Tratament psihiatric obligatoriu nu depășește în nici o circumstanță trei ani. ...” „Celui care inflige leziuni corporale asupra altor persoane sau afectează sănătatea altor persoane trebuie să fie amendat sau condamnat la închisoare pentru un termen de maximum un an”” „Procedură penală pentru infracțiunea de leziune corporală (art. 98) se instituie prin acuzații private.” (1) Oricine care amenința o altă persoană cu rău pentru a intimida sau deranja persoana respectivă va fi amendată până la o sută cincizeci de salarii lunare sau condamnată la închisoare pentru un termen de maximum șase luni. (2) Oricine amenința grav să ucidă o altă persoană ... va fi amendat sau condamnat la închisoare pentru un termen de maximum un an. ... (4) Procedura penală pentru infracțiunile penale definite la alineatele (1) și (2) din prezentul articol se introduce la cerere [privat].” „Un membru al familiei care, printr-un act de violență, de maltrat sau în special de comportament disprețuit, plasează un alt membru al familiei într-o poziție umilitoare este condamnat la închisoare pentru o perioadă de șase luni și cinci ani.” 42. Dispozițiile relevante ale Legii privind protecția împotriva violenței domestice (Gazettelul Oficial nr. 116/2003, Zakon o zaštiti de nasilja u obitelji) prevede: „Această lege definește termenul violență domestică, persoanele considerate membri de familie în sensul prezentului lege, modalitatea de protecție a membrilor familiei și tipurile și scopul sancțiunilor infracțiunilor minore.” (1) Dispozițiile Legii privind infracțiunile minore trebuie aplicate în ceea ce privește infracțiunile minore în domeniul violenței domestice, cu excepția cazului în care acest lege prevede altfel. (2) Toate procedurile instituite în temeiul prezentei acte trebuie să fie urgente.” „Violența domestică este: – orice utilizare a forței fizice sau a presiunii psihologice împotriva integrității unei persoane; – orice alt act al unui membru al familiei care ar putea provoca suferințe fizice sau mentale; – care provoacă frica, frica pentru siguranță personală sau prejudiciul demnității unei persoane; – agresiune fizică, indiferent dacă a cauzat prejudicii; – agresiuni verbale, insulti, insulti, insulti sau alte forme de hărțuiri grave; – hărțuiri sexuale; – hărțuirea sexuală și toate celelalte forme de hărțuire; – izolare ilegală a unei persoane sau restricționează libertatea de mișcare sau comunicarea sa cu alții; – care cauzează daune sau distrugerea proprietății sau încercarea de a face acest lucru.” ...” „O instanță poate ordona următoarele măsuri de protecție împotriva autorului unui act de violență domestică (a) tratament psihosocial obligatoriu; (b) interzice accesul la vecinătatea victimei; (c) interzicerea hărțuirii și urmăririi victimei violenței; (d) îndepărtarea dintr-un act de violență plată, casă sau alte sedii locuitoare; (e) asigurarea protecției unei persoane expuse la violență; (f) tratament obligatoriu pentru dependență; (g) confiscarea obiectelor destinate sau utilizate în comisia unei infracțiuni minore.” „ Scopul măsurilor de protecție este de a preveni violența domestică, de a asigura protecția necesară a sănătății și siguranței unei persoane expuse la violență și de a elimina circumstanțe favorabile sau capabile de a incita comiționa o infracțiune minoră” „1) O măsură de protecție a unui tratament psihosocial obligatoriu în temeiul articolului 3 din această lege. (2) Măsura prevăzută la alineatul (1) din prezenta secțiune rămâne în vigoare atâta timp cât există motivele pentru care a fost impusă, cât și pentru cel puțin șase luni. ...” „(1) O măsură de protecție care interzice accesul la apropierea victimei poate fi impusă unei persoane care au comis un act de violență domestică în cazul în care există riscul ca acesta să poată recidiva. (2) O decizie de instituire a unei măsuri care interzice accesul la apropierea victimei definește locurile sau zonele acoperite, precum și distanța de acces. (3) Durata unei măsuri în temeiul alineatului (1) din prezenta secțiune nu trebuie să fie mai mică de o lună sau de peste un an. ...” „(1) O măsură de protecție care interzice hărțuirea și hărțuirea unei victime de violență poate fi ordonată împotriva unei persoane care au comis violență prin hărțuire sau hărțuire și în cazul în care există un pericol de recidiva sa împotriva persoanelor în temeiul articolului 3 din prezenta lege. (2) Măsura prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol se ordonă pentru o perioadă cuprinsă între o lună și un an. ...” „(1) O măsură protectivă de a oferi protecție unei persoane expuse la violență poate fi ordonată în ceea ce privește o persoană expusă la violență pentru protecția fizică și să îi permită să ia din casă documentele sale personale, hainele, banii sau alte elemente necesare pentru viața cotidiană. (2) Măsura prevăzută în alin. (1) din prezentul articol include ordinea poliției de a escorta persoana expusă la violență și de a proteja persoana respectivă în timp ce el își ia obiectele personale și de a-i escorta în timpul părăsirii casei. (3) Durata acestei măsuri se definește prin durata de punere în aplicare a ordinului judecătorului.” (1) Măsurile de protecție pot fi ordonate la cererea unei persoane expuse la violență sau la poliție, sau a propunerii proprii a instanței. (2) Măsurile de protecție în temeiul articolului 7 literele (a) și (g) sunt ordonate de către instanța de propunere. (3) Măsurile de protecție în temeiul prezentului act sunt ordonate pentru o perioadă care nu trebuie să fie mai mică de o lună și nu depășesc doi ani de la data în care o decizie în cadrul procedurilor infracțiunilor minore a devenit finală sau de la data încheierii unei perioade de închisoare, dacă nu este prevăzută altfel în temeiul prezentei acte.” (1) Măsurile de protecție în temeiul articolului 7 literele (b), (c), (d) și (g) din prezentul act pot fi ordonate independent, chiar dacă nu au fost impuse alte sancțiuni. (2) Măsurile de protecție prevăzute la alin. (1) din prezenta secțiune pot fi impuse la cererea unei persoane care a depus o cerere de proceduri de infracțiune minoră, pentru a elimina un risc direct asupra vieții persoanelor expuse violenței sau a altor membri ai familiei. (3) O instanță judecă o decizie în conformitate cu alin. (1) și (2) din prezentul articol în termen de 48 de ore. ...” „(1) Autorii violenței domestice sunt obligați să respecte măsurile de protecție [preconizate împotriva lor]. (2) Persoanele care nu respectă măsurile de protecție ordonate împotriva lor sunt pedepsite pentru o infracțiune minoră cu o amendă care nu poate fi mai mică de 3.000 kuna croată sau cu cel puțin patruzeci de zile de închisoare. ...” 43. Partea relevantă a Legii privind infracțiunile minore (Zakon o Prekršajima, Gazette Oficiale nr. 88/2002) se menționează: „O amendă poate fi prescrisă pentru un individ într-o cantitate minimă de 300 kuna croată și o cantitate maximă de 10.000 kuna croată ...” „Termina de închisoare poate fi prescrisă pentru o durată minimă de trei zile și un maxim de trei zile. Pe o bază excepțională, în ceea ce privește cele mai grave infracțiuni minore, aceasta poate fi prescrisă pentru o durată maximă de șase zile. ...” 44. Dispozițiile relevante ale Legii privind executarea condamnărilor la închisoare (Zakon o izvršavanju kazne zatvora, Gazette Oficial nr. 128/1999 și 190/2003) au citit după cum urmează: „Obiectivul principal al termenului de închisoare, în afară de tratament uman și respect pentru integritatea personală a persoanei care îndeplinesc termenul de închisoare, ... este dezvoltarea capacității sale de a trăi după eliberarea în conformitate cu legile și cu obiceiurile generale ale societății.” (1) Programul individual pentru aplicarea unui termen de închisoare (denumit în continuare „programul de aplicare”) constă într-o combinație de activități pedagogice, de lucru, de recreere, de sănătate, psihologice și de siguranță și măsuri care vizează adaptarea timpului petrecut în detenție la caracterurile și nevoile deținute și la tipul și posibilitățile particularului penitenciar sau închisoare. Programul de executare este conceput în vederea îndeplinirii scopurilor unei perioade de închisoare în temeiul articolului 7 din prezenta lege. (2) Programul de executare este proiectat de guvernatorul închisorii, la propunerea echipei de experți în penitenciară sau în închisoare... (3) Programul de executare conține informații cu privire la ... proceduri speciale (... asistență psihologică și psihologică ... măsuri speciale de securitate ...) ...” 45. În recomandarea sa Rec(2002)5 din 30 aprilie 2002 privind protecția femeilor împotriva violenței, Comitetul miniștrilor Consiliului Europei a declarat, printre altele, că statele membre ar trebui să introducă, să dezvolte și/sau să îmbunătățească, atunci când este necesar, politici naționale împotriva violenței bazate pe siguranța și protecția maximă a victimelor, sprijinul și asistența, ajustarea dreptului penal și civil, creșterea sensibilizării publice, formarea profesionalilor confruntați cu violența împotriva femeilor și prevenirii. 46. Comitetul miniștrilor a recomandat, în special, ca statele membre să penalizeze violența gravă împotriva femeilor, cum ar fi violența sexuală și violul și abuzul asupra vulnerabilității victimelor gravide, neapărate, bolnave, handicapate sau dependente, precum și să penalizeze orice abuz de poziție de către autor. Recomandarea prevede, de asemenea, că statele membre ar trebui să se asigure că toate victimele violenței sunt capabile să inițieze proceduri, să facă dispoziții pentru a se asigura că procedurile penale pot fi inițiate de procurorul public, să încurajeze procurorii să considere violența împotriva femeilor ca fiind un factor aglomerant sau decisiv pentru a decide dacă sau nu să se înscrie în interesul public, să se asigure, dacă este necesar, că sunt luate măsuri pentru a proteja efectiv victimele împotriva amenințărilor și a posibilelor acte de răzbunare și să ia măsuri specifice pentru a se asigura că drepturile copiilor sunt protejate în timpul procedurilor. 47. În ceea ce privește violența în cadrul familiei, Comitetul de miniștri a recomandat ca statele membre să clasifice toate formele de violență în cadrul familiei drept infracțiuni penale și să prevădă posibilitatea de a lua măsuri în scopul, printre altele, de a permite judecătorului să adopte măsuri intermediare care vizează protejarea victimelor, de a interzice autorul să contacteze, să comunice sau să se apropie victimei, sau să locuiască sau să intre în zone definite, de a penaliza toate încălcările măsurilor impuse autorului și de a institui un protocol obligatoriu pentru operarea de către poliție, servicii medicale și sociale.