Murzin și alții împotriva Rusiei

PRIMEI DECIZIE DE SECȚIUNE Această versiune a fost rectificată la 28 ianuarie 2011 în temeiul articolului 81 din Regulamentul de procedură nr. 4595/02 și a altor cereri de către Aleksandr Vasilievich MURZIN și alții împotriva Rusiei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 14 octombrie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererile de mai sus, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată-pilot luată în cazul Burdov (n. 2) v. Rusia (n. 33509/04, CEDH 2009 ...), Având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să scoată cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții sunt 46 de resortisanți ruși ai căror nume și date de naștere sunt tabulate mai jos.

Guvernul rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au depus în judecată autorităților de stat pentru plata a diferitelor sume monetare datorate în temeiul legii ruse. Curții au deținut în favoarea reclamanților și au ordonat autorităților să plătească diferite sume sub formă de sume forfetare și/sau a plăților periodice care urmează să fie actualizate în conformitate cu inflația din țară. Aceste hotărâri au devenit obligatorii, dar autoritățile au întârziat executarea lor. Reclamanții s-au plâns în favoarea întârzierii executării hotărârilor în favoarea lor și, în anumite cazuri, a unor erori variate care se presupune că au însoțit de procedurile judiciare sau de aplicare.

HOTĂRÂREA ÎN urma Burdovului (n. 2) Hotărârea pilotă menționată mai sus, a informat Curtea cu privire la plata atribuțiilor curții interne în favoarea reclamanților și a prezentat declarații unilaterale care vizează soluționarea problemelor prezentate de cereri. Prin aceste declarații autoritățile ruse recunoscute în diferite condiții, dar foarte similare, că hotărârile în favoarea reclamanților nu au fost executate în timp util ( De exemplu, „durata excesivă a executării”, „întârzierea executării” sau „întârzierii aplicării” și, de asemenea, au declarat că sunt gata să plătească reclamanților ex grația sumele tabulate mai jos. Restul declarațiilor se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să lovească [demandările] din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.

[Sumele tabulate mai jos], care [sau] pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. [Acestea] vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care [ aceste sume] nu au fost plătite în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească pe [ele] dobânzi simple de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Unii solicitanți au fost de acord cu termenii declarațiilor guvernamentale.

Majoritatea reclamanților nu au răspuns. Unele altele nu sunt de acord cu diferite motive, având în vedere cel mai des ca sumele de compensare oferite de guvern sunt insuficiente. Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 37 din Convenție, aceasta poate, în orice etapă a procedurii, să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluziile menționate la art. 37 alineatul (1) litera (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curtea, în special, să scoată din lista sa un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii.” art. 37 § 1 în amenzi spune: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și protocoalele în cauză.” Curtea reamintește că în hotărârea pilotă (Burdov v. Russia (nr. 2) , citat mai sus), a ordonat recent Federației Ruse să „În termen de un an de la data în care hotărârea [a devenit] finală, pentru toate victimele unei plăți nejustificate sau a unei plăți nejustificate, de către autoritățile de stat, a unei datorii de judecată în favoarea lor, care [au] depus cererile sale la Curte înainte de eliberarea prezentei hotărâri și ale căror cereri [au fost] comunicate guvernului în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții.” În aceeași hotărâre, Curtea a susținut, de asemenea, că: „Datorită adoptării măsurilor de mai sus, Curtea [ar] suspenda, pentru un an de la data în care hotărârea [a devenit] finală, procedura în toate cazurile privind numai neexecuția și/sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne care ordonează plățile monetare de către autoritățile de stat,

fără a aduce atingere competenței Curții de a declara în orice moment inadmisibilă orice astfel de caz sau de a-l elimina din lista sa, în urma unei soluții prietenoase între părți sau a rezoluției acestei chestiuni prin alte mijloace, în conformitate cu articolele 37 și 39 din convenție.” După examinarea termenilor declarațiilor guvernamentale, Curtea le înțelege ca fiind intenționată să acorde reclamanților recurs în conformitate cu hotărârea pilotă (a se vedea Burdov (n. 2), citată mai sus, §§ 127 și 145 și punctul 7 din partea operativă). Curtea este convinsă că lungimea excesivă a executării hotărârilor în favoarea reclamanților este recunoscută de Guvern, fie în mod explicit, fie în substanță.

De asemenea, constată că compensațiile oferite sunt comparabile cu atribuirile Curții în cazuri similare, ținând seama, printre altele, de întârzierea sau întârzierea specifică în fiecare caz specific (a se vedea Burdov (n. 2), citat mai sus, §§§ 99 și 154). Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor și că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocoalele sale, nu o impune să continue examinarea cererilor. În consecință, în ceea ce privește plângerile privind executarea întârziere a hotărârilor în favoarea reclamanților, cererea ar trebui eliminată din lista.

În ceea ce privește problema punerii în aplicare a întreprinderilor guvernamentale, Comitetul de miniștri rămâne competent să supravegheze această chestiune în conformitate cu art. 46 din Convenție (a se vedea deciziile Comitetului din 14-15 septembrie 2009 (CM/Del/Dec(2009)1065) și Rezoluția provizorie CM/ResDH(2009)1 58 privind punerea în aplicare a Burdovului (n. Hotărârea. În orice caz, prezenta hotărâre a Curții nu aduce atingere unei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile prezente la lista cazurilor (a se vedea E.G./Polonia (dec.), nr. 50425/99, § 29, CEDO 2008 ... (extracte)). Unii solicitanți au formulat plângeri accesorii care se referă la articolele assortite ale Convenției.

Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că cererile din această parte sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; decide să elimine cererile din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerile de neexecuție; Declarații Restul cererilor sunt inadmisibile.

Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului ANEX Numărul cererii Prenumele Forename Born Compensation oferite (euros) 4595/02 MURZIN ALEKSANDR VASILYEVICH 1954 5.200.00 34917/03 KOZYUN ALEKSANDR VLADIMIROVICH 1964 3.654.00 39906/03 KAZAKOV ANATOLIA ALEKSANDROVICH 1947 2000.00 10452/04 RUZANOVA RAISA VASILYEVNA 1941 4.750.00 20074/04 ALEKSASHIN ALEKSASHINA SERGEY VIKTOROVICH ANAITA MIKHAYLOVNA 1970 1966 800.00 600.00 24903/04 GRIGORYAN NELSON KARLENOVICH 1957 3.000.00 39975/04 RUBTSOV ALEKSEY ALEKSEYEVICH 1942 2000.00 41502/04 ROZHNYTOVSKIY DMITRIY KONSTANTINOVICH 1974 1.400.000 2633/05 TSARENKO NIKOLAY FEDOROVICH 1936 3.300.00 3016/05 KOZLOV GENNADIY VIKTOROVICH 1968 1.0444.00 4934/05 LEVKOVICH VIKTOR MARIANOVICH 1959 2,040.00 22737/05 GOLOVIN VALERIY SERAFIMOVICH 1945 50.000.00 RUB 23680/05 SUSHENOK YEVGENIY IVANOVICH 1957 928.00 25733/05 TISCHENKO SERGEY GRIGORYVICH 1953 1.468.00 34048/05 BAYSULTANOVA UPIYAT BAYSULTANOVNA 1954 5000.00 35697/05 SAVCHENKO ZOYA VASILYEVNA 1921 2500.00 44707/05 YERMAKOV VIKTOR MIKHAYLOVICH 1949 2205.00 45693/05 GHONYA IGOR DMITRIYEVICH 1953 1,990.00 3513/06 ZACHINIAYEVA VALENTINA ALEKSEYEVNA 1947 2.600.00 8553/06 TROFIMOV PAVEL YAKOVLEVICH 1948 2.500.00 29766/06 SMOTRAKOVA MARINA VLADIMIROVNA 1955 3.900.00 29770/06 MOCHALOVA VALENTINA NIKOLAYEVNA 1959 4.000.00 32644/06 SHIMANCHIK ALEKSANDR MIKHAYLOVICH 1961 890.00 42279/06

ZHUKHOVITSKIY EDUARD DANILOVICH 1935 100.00 50403/06 KOROLLEV SERGEY VYACHESVOVICH 1968 1.825.00 50472/06 LOTENKO VIKTOR DMITRIYEVICH 1950 968.00 5881/07 IVANOVA NINA IVANOVNA 1949 3.730.00 9536/07 SHVETSOV SERGEY SERGEYEVICH 1977 2.180.00 10363/07 RASPOPIN VIKTOR NIKOLAYEVICH 1962 1.946.00 12891/07 VORONINA LARISA DMITRIYEVNA 1949 3.300.00 13471/07 TROPIN ANatoLIY IVANOVICH 1951 870.00 18681/07 TEREKHOV YEVGENIY YURYEVICH 1957 32.804.90 RUB 3.567.00 25410/07 TATARNIKOVA NATALIIA VALENTNOVNA 1969 4.000.00 32677/07 BORISOVVIN ANATOLIA ALEKSANDROVICH 1948 1.600.00 37010/07 GODUN VLADIMIR SERGEYEVICH 1950 2.750.00 37410/07 GOLIKOV VALERIY GRIGORYVICH 1957 1.100.00 38027/07 BANNIKOV IGOR VLADIMIROVICH 1962 3.500.00 3873/07 LEVINA IDA DANILOVNA 1938 3.600.00 40434/07 MOZHAYKIN BORIS NIKOLAYEVICH 1960 773.00 44555/07 SIROTIN NIKOLAY IVANOVICH 1951 600.00 44568/07 ARESTOV ANATOLIA IVANOVICH 1947 800.00 44877/07 BANNOVV NIKOLAY PETROVICH 1954 830.00 51345/07 ZHILENKOV ALEKSANDR YEVGENYEVICH 1970 3.000.00 16357/08 IVANENKO OLEG SERGEYEVICH [1] 1950 958.00 16688/08 TOCHILOVS KAYA RENATA VILLIEVNA 1967 5.000.00 [1] Rectificat la 28 ianuarie 2011: patronimul a fost IVANOVICH”

FIRST SECTION

DECISION This version was rectified on 28 January 2011 under Rule 81 of the Rules of Court Application no. 4595/02 and 44 other applications by Aleksandr Vasilyevich MURZIN and Others against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 14 October 2010 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, George Nicolaou, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above applications, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of Burdov (no. 2) v. Russia (no. 33509/04, ECHR 2009 ‑ ...), Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants' replies to those declarations, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are 46 Russian nationals whose names and dates of birth are tabulated below.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants sued the State authorities in domestic courts for payment of various monetary sums due under the Russian law. The courts held for the applicants and ordered the authorities to pay various amounts in the form of lump sums and/or of periodic payments to be upgraded in line with the inflation in the country. These judgments became binding but the authorities delayed their enforcement. COMPLAINTS The applicants complained about the delayed enforcement of the judgments in their favour and, in certain cases, of assorted faults that allegedly accompanied the judicial or enforcement proceedings.

THE LAW 1. Following the Burdov (no. 2) pilot judgment cited above the Government informed the Court of the payment of the domestic court awards in the applicants' favour and submitted unilateral declarations aimed at resolving the issues raised by the applications. By these declarations the Russian authorities acknowledged in various but very similar terms that judgments in the applicants' favour were not enforced in a timely manner ( e.g. “the excessive duration of the enforcement”, “the delay in the enforcement” or “the lengthy enforcement”). They also declared that they were ready to pay the applicants ex gratia the sums tabulated below. The remainder of the declarations read as follows: “The authorities therefore invite the Court to strike [the applications] out of the list of cases.

They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court's list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. The [sums tabulated below], which [are] to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. [They] will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay [these sums] within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on [them] from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.” Some applicants agreed to the terms of the Government's declarations. A majority of the applicants failed to reply. Certain others disagreed on various grounds, considering most often that the compensation amounts offered by the Government were insufficient. The Court reiterates that under Article 37 of the Convention it may at any stage of the proceedings strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusions specified under (a), (b), or (c) of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.” Article 37 § 1 in fine states: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.” The Court recalls that in its pilot judgment ( Burdov v. Russia (no. 2) , cited above) it recently ordered the Russian Federation to “grant [adequate and sufficient] redress, within one year from the date on which the judgment [became] final, to all victims of non-payment or unreasonably delayed payment by State authorities of a judgment debt in their favour who [had] lodged their applications with the Court before the delivery of the present judgment and whose applications [had been] communicated to the Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of the Court.” In the same judgment the Court also held that: “pending the adoption of the above measures, the Court [would] adjourn, for one year from the date on which the judgment [became] final, the proceedings in all cases concerning solely the non-enforcement and/or delayed enforcement of domestic judgments ordering monetary payments by the State authorities,

without prejudice to the Court's power at any moment to declare inadmissible any such case or to strike it out of its list following a friendly settlement between the parties or the resolution of the matter by other means in accordance with Articles 37 or 39 of the Convention.” Having examined the terms of the Government's declarations, the Court understands them as intending to give the applicants redress in line with the pilot judgment (see Burdov (no. 2) , cited above, §§ 127 and 145 and point 7 of the operative part). The Court is satisfied that the excessive length of the execution of judgments in the applicants' favour is acknowledged by the Government either explicitly or in substance.

It also notes that the compensations offered are comparable with Court awards in similar cases, taking account, inter alia , of the specific delay(s) in each particular case (see Burdov (no. 2) , cited above, §§ 99 and 154). The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications. It is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications. Accordingly, in so far as the complaints about delayed enforcement of the judgments in the applicants' favour are concerned, the applications should be struck out of the list.

As regards the question of implementation of the Government's undertakings, the Committee of Ministers remains competent to supervise this matter in accordance with Article 46 of the Convention (see the Committee's decisions of 14-15 September 2009 (CM/Del/Dec(2009)1065) and Interim Resolution CM/ResDH(2009)1 58 concerning the implementation of the Burdov (no. 2) judgment). In any event the Court's present ruling is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the present applications to the list of cases (see E.G. v. Poland (dec.), no. 50425/99, § 29, ECHR 2008 ‑ ... (extracts)). 2. Some applicants made accessory complaints referring to assorted Articles of the Convention.

However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that the applications in this part are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications; Decides to strike the applications out of its list of cases in so far as the non-enforcement complaints are concerned; Declares the remainder of the applications inadmissible. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President ANNEX Application no. Last name Forename Born Compensation offered (euros) 1 4595/02 MURZIN

ALEKSANDR VASILYEVICH

1954 5,200.00 2 34917/03 KOZYUN

ALEKSANDR VLADIMIROVICH

1964 3,654.00 3 39906/03 KAZAKOV

ANATOLIY ALEKSANDROVICH

1947 2,000.00 4 10452/04 RUZANOVA

RAISA VASILYEVNA

1941 4,750.00 5 20074/04 ALEKSASHIN ALEKSASHINA

SERGEY VIKTOROVICH

ANAITA MIKHAYLOVNA

1970 1966 800.00 600.00 6 24903/04 GRIGORYAN

NELSON KARLENOVICH

1957 3,000.00 7 39975/04 RUBTSOV

ALEKSEY ALEKSEYEVICH

1942 2,000.00 8 41502/04 ROZHNYATOVSKIY

DMITRIY KONSTANTINOVICH

1974 1,400.00 9 2633/05 TSARENKO

NIKOLAY FEDOROVICH

1936 3,300.00 10 3016/05 KOZLOV

GENNADIY VIKTOROVICH

1968 1,044.00 11 4934/05 LEVKOVICH

VIKTOR MARYANOVICH

1959 2,040.00 12 22737/05 GOLOVIN

VALERIY SERAFIMOVICH

1945 50,000.00 RUB 13 23680/05 SUSHENOK

YEVGENIY IVANOVICH

1957 928.00 14 25733/05 TISHCHENKO

SERGEY GRIGORYEVICH

1953 1,468.00 15 34048/05 BAYSULTANOVA

UPIYAT BAYSULTANOVNA

1954 5,000.00 16 35697/05 SAVCHENKO

ZOYA VASILYEVNA

1921 2,500.00 17 44707/05 YERMAKOV

VIKTOR MIKHAYLOVICH

1949 2,205.00 18 45693/05 GODNYA

IGOR DMITRIYEVICH

1953 1,990.00 19 3513/06 ZACHINYAYEVA

VALENTINA ALEKSEYEVNA

1947 2,600.00 20 8553/06 TROFIMOV

PAVEL YAKOVLEVICH

1948 2,500.00 21 29766/06 SMOTRAKOVA

MARINA VLADIMIROVNA

1955 3,900.00 22 29770/06 MOCHALOVA

VALENTINA NIKOLAYEVNA

1959 4,000.00 23 32644/06 SHIMANCHIK

ALEKSANDR MIKHAYLOVICH

1961 890.00 24 42279/06 ZHUKHOVITSKIY

EDUARD DANILOVICH

1935 100.00 25 50403/06 KOROLEV

SERGEY VYACHESLAVOVICH

1968 1,825.00 26 50472/06 BATCHENKO

VIKTOR DMITRIYEVICH

1950 968.00 27 5881/07 IVANOVA

NINA IVANOVNA

1949 3,730.00 28 9536/07 SHVETSOV

SERGEY SERGEYEVICH

1977 2,180.00 29 10363/07 RASPOPIN

VIKTOR NIKOLAYEVICH

1962 1,946.00 30 12891/07 VORONINA

LARISA DMITRIYEVNA

1949 3,300.00 31 13471/07 TROPIN

ANATOLIY IVANOVICH

1951 870.00 32 18681/07 TEREKHOV

YEVGENIY YURYEVICH

1957 32,804.90 RUB 3,567.00 33 25410/07 TATARNIKOVA

NATALIYA VALENTINOVNA

1969 4,000.00 34 32677/07 BORISOV

ANATOLIY ALEKSANDROVICH

1948 1,600.00 35 37010/07 GODUN

VLADIMIR SERGEYEVICH

1950 2,750.00 36 37410/07 GOLIKOV

VALERIY GRIGORYEVICH

1957 1,100.00 37 38027/07 BARANNIKOV

IGOR VLADIMIROVICH

1962 3,500.00 38 38732/07 LEVINA

IDA DANILOVNA

1938 3,600.00 39 40434/07 MOZHAYKIN

BORIS NIKOLAYEVICH

1960 773.00 40 44555/07 SIROTIN

NIKOLAY IVANOVICH

1951 600.00 41 44568/07 ARESTOV

ANATOLIY IVANOVICH

1947 800.00 42 44877/07 BATSUNOV

NIKOLAY PETROVICH

1954 830.00 43 51345/07 ZHILENKOV

ALEKSANDR YEVGENYEVICH

1970 3,000.00 44 16357/08 IVANENKO

OLEG SERGEYEVICH

[1] 1950 958.00 45 16688/08 TOCHILOVSKAYA

RENATA VILLIYEVNA

1967 5,000.00 [1] Rectified on 28 January 2011: the patronymic was “ IVANOVICH”