Kuznetsov și alții împotriva Rusiei

PRIMEI DECIZIE DECIZIE Nr. 38738/07 de Vyacheslav Vasilievich KUZNETSOV și 4 alte cereri (numere 38742/07, 38743/07, 39439/07 și 39441/07) împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 25 noiembrie 2010 în calitate de cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii având în vedere cererile de mai sus, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată-pilot luată în cazul Burdov (n. 2) v. Rusia (n. 33509/04, CEDH 2009-...), Având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să scoată cererile din lista de proceduri și răspunsurile pozitive ale reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții sunt cinci resortisanți ruși ai căror nume și ani de naștere sunt tabulate mai jos.

Guvernul rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au depus în judecată autorităților de stat în instanțe interne. Instanțele au deținut în favoarea reclamanților și au ordonat statului să plătească autovehiculele care au fost date reclamanților. Aceste hotărâri au devenit obligatorii, dar autoritățile au întârziat executarea lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la aplicarea întârziere a hotărârilor în favoarea lor. Hotărârea pilotă, citată mai sus, a informat Curtea cu privire la plată a acordurilor de la instanță internă în favoarea reclamanților și a prezentat declarații unilaterale care vizează soluționarea problemelor prezentate de cereri.

Prin aceste declarații, autoritățile ruse au recunoscut o durată excesivă a executării hotărârilor interne în favoarea reclamanților. Acestea au declarat că sunt dispuși să plătească fiecare dintre reclamanții ex gratie 5 500 EUR. Restul declarațiilor se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să lovească [demandările] din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. [suma indicată mai sus], care [sau] pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

[Acestea] vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care [ aceste sume] nu au fost plătite în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească pe [ele] dobânzi simple de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamanții sunt de acord cu termenii declarațiilor guvernamentale.

Curtea reiterează că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să ia o probă din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” art. 37 § 1 în amenzi: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele sale, este necesar.” Curtea reamintește că, în hotărârea sa pilot (Burdov c. Rusia (n. 2), citată mai sus, § 145), a ordonat recent Federației Ruse să „În termen de un an de la data în care hotărârea [a devenit] finală, pentru toate victimele unei plăți nejustificate sau a unei plăți nejustificate, de către autoritățile de stat, a unei datorii de judecată în favoarea lor, care [au] depus cererile sale la Curte înainte de eliberarea prezentei hotărâri și ale căror cereri [au fost] comunicate guvernului în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții.” După examinarea termenilor declarațiilor guvernamentale cu privire la prezentele cereri, Curtea înțelege că intenționează să acorde reclamanților recurs în conformitate cu hotărârea pilot (a se vedea Burdov (n. 2) , citată mai sus, §§ 127 și 145 și punctul 7 din partea operativă).

Curtea este convinsă că lungimea excesivă a executării hotărârilor în favoarea reclamanților este recunoscută în mod explicit de Guvernul și constată, de asemenea, că compensațiile oferite sunt comparabile cu cele oferite de Curte în cazuri similare (a se vedea Burdov (n. 2), citate mai sus, §§ 99 și 154). Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor și că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele sale, nu necesită să continue examinarea cererilor. În consecință, prezenta cerere ar trebui să fie eliminată din lista de cazuri a Curții.

În ceea ce privește problema punerii în aplicare a întreprinderilor guvernamentale, Comitetul de miniștri rămâne competent să supravegheze această chestiune în conformitate cu art. 46 din Convenție (a se vedea deciziile Comitetului din 14-15 septembrie 2009 (CM/Del/Dec(2009)1065) și Rezoluția provizorie CM/ResDH(2009)1 58 privind punerea în aplicare a Burdovului (n. Hotărârea. În orice caz, prezenta hotărâre a Curții nu aduce atingere unei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile prezente la lista cazurilor (a se vedea E.G. c. Polonia (dec.), nr. 50425/99, § 29, CEDO 2008 ... (extracte)).

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; decide Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului ANEXĂ Numărul de cerere Numărul de nume și Anul patronimic al nașterii 38738/07 KUZNETSOV VYACHESLAV VALILYEVICH 1949 38742/07 KOLYCHEV IV VAN TIKHONOVICH 1935 38743/07 LARINA LYUDMILA PETROVNA 1957 39439/07 PYATAKOV ANatoLIY PAVLOVICH 1933 39441/07 MARCHEVS KAYA OKTYABRINA MIKHAYLOVNA 1936

FIRST SECTION

DECISION Application no. 38738/07 by Vyacheslav Vasilyevich KUZNETSOV and 4 other applications (nos. 38742/07, 38743/07, 39439/07 and 39441/07) against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 25 November 2010 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above applications, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of Burdov (no. 2) v. Russia (no. 33509/04, ECHR 2009-...), Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of case and the applicants’ positive replies to those declarations, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are five Russian nationals whose names and years of birth are tabulated below.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants sued the State authorities in domestic courts. The courts held for the applicants and ordered the State to pay for the cars to be given to the applicants. These judgments became binding but the authorities delayed their enforcement. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about the delayed enforcement of the judgments in their favour. THE LAW Following the Burdov (no. 2) pilot judgment, cited above, the Government informed the Court of the payment of the domestic court awards in the applicants’ favour and submitted unilateral declarations aimed at resolving the issues raised by the applications.

By these declarations the Russian authorities acknowledged excessive duration of the enforcement of the domestic judgments in the applicants’ favour. They declared that they were ready to pay each of the applicants ex gratia EUR 5,500. The remainder of the declarations read as follows: “The authorities therefore invite the Court to strike [the applications] out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. The [sum indicated above], which [are] to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable.

[They] will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay [these sums] within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on [them] from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.” The applicants agreed to the terms of the Government’s declarations.

The Court reiterates that Article 37 § 1 (c) of the Convention enables it to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.” Article 37 § 1 in fine states: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.” The Court recalls that in its pilot judgment ( Burdov v. Russia (no. 2) , cited above, § 145) it recently ordered the Russian Federation to “grant [adequate and sufficient] redress, within one year from the date on which the judgment [became] final, to all victims of non-payment or unreasonably delayed payment by State authorities of a judgment debt in their favour who [had] lodged their applications with the Court before the delivery of the present judgment and whose applications [had been] communicated to the Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of the Court.” Having examined the terms of the Government’s declarations concerning the present applications, the Court understands them as intending to give the applicants redress in line with the pilot judgment (see Burdov (no. 2) , cited above, §§ 127 and 145 and point 7 of the operative part).

The Court is satisfied that the excessive length of the execution of judgments in the applicants’ favour is explicitly acknowledged by the Government. It also notes that the compensations offered are comparable with Court awards in similar cases (see Burdov (no. 2) , cited above, §§ 99 and 154). The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications. It is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications. Accordingly, the present applications should be struck out of the Court’s list of cases.

As regards the question of implementation of the Government’s undertakings, the Committee of Ministers remains competent to supervise this matter in accordance with Article 46 of the Convention (see the Committee’s decisions of 14-15 September 2009 (CM/Del/Dec(2009)1065) and Interim Resolution CM/ResDH(2009)1 58 concerning the implementation of the Burdov (no. 2) judgment). In any event the Court’s present ruling is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the present applications to the list of cases (see E.G. v. Poland (dec.), no. 50425/99, § 29, ECHR 2008 ‑ ... (extracts)). For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President ANNEX Application no. Surname First name and patronymic Year of birth 1 38738/07 KUZNETSOV

VYACHESLAV VASILYEVICH

1949 2 38742/07 KOLYCHEV

IVAN TIKHONOVICH

1935 3 38743/07 LARINA

LYUDMILA PETROVNA

1957 4 39439/07 PYATAKOV

ANATOLIY PAVLOVICH

1933 5 39441/07 MARCHEVSKAYA

OKTYABRINA MIKHAYLOVNA

1936