MARINOV c. BULGARIE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 43010/04 prezentată de Svilen Sevastakiev MARINOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 2 noiembrie 2010 într-un comitet compus din Rait Maruste, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 octombrie 2004, având în vedere decizia parțială din 20 ianuarie 2009, după ce a deliberat decizia următoare, hotărârea a fost formulată de domnul Svilen Sevastakiev Marinov, un resortisant bulgar, născut în 1953 și rezident în Vidin. Guvernul bulgar ( Nikolova, de la Ministerul Justiției. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de durata unei proceduri penale îndreptate împotriva sa. La 20 ianuarie 2009, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiile reclamantului, cum ar fi cele menționate anterior. Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora la 28 ianuarie 2009. În mai 2009, aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile înainte de 22 septembrie 2009. La cererea reclamantului formulată la ultima dată, termenul a fost prelungit la 22 octombrie 2009. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 25 iunie 2010, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale era prelungit. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea să elimine o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenionează să o mențină. Scrisoarea a fost returnată Curții cu indicarea faptului că reclamantul nu l-a solicitat serviciilor poștale după notificare. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Rait Maruste Premier Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n

o

43010/04

présentée par Svilen Sevastakiev MARINOV

contre la Bulgarie

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 2

novembre

2010 en un comité composé de

:

Rait Maruste,

président,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 28 octobre 2004,

Vu la décision partielle du 20 janvier 2009,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

La requête a été introduite par M. Svilen Sevastakiev Marinov, un ressortissant bulgare, né en 1953 et résidant à Vidin. Le gouvernement bulgare («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

R.

Nikolova, du ministère de la Justice.

Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, le requérant se plaint de la durée d’une procédure pénale dirigée contre lui.

Le 20 janvier 2009, la Cour a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs du requérant tels qu’exposés ci-dessus. Le Gouvernement a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci le 28

mai 2009. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes avant le 22 septembre 2009. A la demande du requérant formulée à cette dernière date, ce délai a été prorogé au 22 octobre 2009. L’intéressé n’a pas soumis les observations demandées dans le délai ainsi indiqué.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 25 juin 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre a été retournée à la Cour avec indication que le requérant ne l’avait pas réclamée aux services de la poste après notification.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stephen Phillips

Rait Maruste

Greffier adjoint

Président