Petek împotriva Sloveniei

Decizia nr. 8441/06 a Sloveniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 noiembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 februarie 2006, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA A fost depusă de dl Stjepan Petek, un național sloven care s-a născut în 1936 și a trăit în Hum na Sutli, Croația. A murit la 23 iunie 2008, în cursul procedurii în fața Curții. La 20 august 2008, Curtea de District Pregrada ( Općinski sud u Pregradi ) a declarat că dl Tomislav Petek a fost singurul moștenitor al dlui Petek.

La 10 martie 2009, fiul reclamantului dispus, dl Tomislav Petek, a declarat că dorește să-și continue cererea în fața Curții. La fel ca și fiul său dispus, este reprezentat în fața Curții de către dna Končan Verstovšek, avocat practicant la Celje. Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General de Stat. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 decembrie 1991, reclamantul a inițiat o procedură în fața Curții de bază Celje (Temeljno sodišče/Celju) La 16 martie 1993, s-a eliberat Hotărârea de primă instanță. S-a interzis un recurs. La 8 februarie 1994, tribunalul de a doua instanță a susținut recursul în parte și a remis recursul de reexaminare.

S-a interzis un recurs în privința punctelor de drept împotriva partei respinse a recursului. La 28 iunie 1994, Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Slovenia. La 5 aprilie 1996, Curtea Supremă a respins recursul asupra punctelor de drept. În urma acestei proceduri a continuat înaintea instanței de primă instanță. Reclamantul a depus mai multe depuneri preliminare și/sau cereri de audiere care urmează să fie efectuată și instanța de primă instanță a emis mai multe decizii procedurale. La 21 martie 2006, procedurile au fost încheiate în urma unei soluții judiciare. La 10 iulie 2008, Curtea a solicitat guvernului contestat să confirme dacă art. 25 din Legea privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea din 2006”) ar fi aplicat în acest caz și, în afirmativ, să prezinte o copie a propunerii de soluționare prietenoasă.

La 19 decembrie 2008, Guvernul reclamantului a informat Curtea că o ofertă de soluționare prietenoasă a fost făcută reclamantului. Totuși, în observațiile lor suplimentare, au declarat că au primit informații că reclamantul a murit la 23 iunie 2008. Oferta pentru o soluționare prietenoasă a fost retrasă, deoarece, în temeiul dreptului intern, cererile morale nu ar putea fi moștenite dacă decizia de atribuire a prejudiciilor morale nu ar fi devenit încă finală (art. 184 din Codul de Obligații – a se vedea mai jos). Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Actului privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată ( Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial nr. 49/2006 – „Actul 2006” se află în Grzinčič v. Slovenia , nr. 26867/02 , §§ 38-40 și 48, CEDO 2007 V (extracte).

În plus, secțiunea 184 din Codul Obligațiilor ( Obligacijski zakonik , Jurnalul Oficial nr. 83/2001) se citește după cum urmează: „1. Cererea de rambursare a prejudiciilor morale trece moștenitorilor în cazul în care aceaceasta a fost recunoscută prin o decizie finală sau prin un acord scris. (2) În aceleași condiții, această cerere poate face obiectul repartizării, compensarii și executării.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura internă a fost excesiv de lungă și în temeiul articolului 6 § 1 13 din Convenția privind faptul că nu a existat un remediu intern eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Curții trebuie, în primul rând, să examineze dacă dl Tomislav Petek are dreptul să urmărească cererea inițială depusă de dl Stjepan Petek care a murit la 23 iunie 2008, în cursul procedurii dinaintea Curții.

În cadrul procedurii de moștenire, la 20 august 2008, Curtea de District Pregrada din Croația a declarat că dl Tomislav Petek a fost singurul moștenitor al domnului Petek. La 10 martie 2009, fiul reclamantului dispus, dl Tomislav Petek, a declarat că dorește să-și continue cererea în fața Curții. În diferite cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor apropiati ai familiei sale care au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Kovačić și alții c. Slovenia [GC], nr. 44574/98, 4513/98 și 48316/99, §§§ 189-192, 3 octombrie 2008, și Mlakar v. Slovenia (dec.), nr. 30946/02, 12 decembrie 2006). Respectând faptul că dl Tomislav Petek a fost confirmat ca unic moștenitor după reclamantul întârziat într-o linie ereditară directă (a se vedea mai sus), Curtea consideră că are un interes legitim în urmărirea cererii.

În consecință, Curtea trebuie să continue să examineze cererea la cererea sa. În plus, Curtea constată că guvernul a fost informat cu privire la cererea din 10 iulie 2008 [art. 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții]. După ce a aflat că reclamantul a murit la 23 iunie 2008, Guvernul a retras oferta pentru o soluționare prietenoasă în cadrul procedurilor interne, din cauza faptului că, în temeiul dreptului intern, nu ar putea fi moștenite cererile morale dacă decizia de atribuire a prejudiciilor morale nu ar fi devenit încă finală, ca în cazul în cauză (a se vedea mai sus). La 21 septembrie 2009, acest caz a fost reînnoit guvernului contestat (art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură).

La 6 mai 2010, Curtea a făcut o propunere de soluționare prietenoasă a ambelor părți care a fost acceptată. Curtea reiterează că art. 37 din Convenția în partea relevantă se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestia a fost rezolvată; sau (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.

Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” La 5 martie și 16 aprilie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora moștenitorul reclamantului a convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Sloveniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-l plăti 8,730,70 euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasa atinsă între părți și constată că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ §§ )). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu constată niciun motiv de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 §§ 1 în amendă a Convenției).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze. Santiago Quesada Elisabet Fura Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 8441/06 by Stjepan PETEK against Slovenia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2 November 2010 as a Committee composed of: Elisabet Fura, President, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 1 February 2006, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The application was lodged by Mr Stjepan Petek, a Slovenian national who was born in 1936 and lived in Hum na Sutli, Croatia. He died on 23 June 2008, in the course of the proceedings before the Court. On 20 August 2008 the Pregrada District Court ( Općinski sud u Pregradi ) declared that Mr Tomislav Petek was Mr Petek’s sole heir.

On 10 March 2009, the late applicant’s son Mr Tomislav Petek declared that he wished to pursue his application before the Court. Like the late applicant, his son, is represented before the Court by Ms M. Končan Verstovšek, a lawyer practising in Celje. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Lucijan Bembič, State Attorney-General. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 17 December 1991 the applicant instituted proceedings before the Celje Basic Court (Temeljno sodišče v Celju ) seeking compensation of damage sustained in a car accident. On 16 March 1993 the first-instance judgment was issued.

An appeal was lodged. On 8 February 1994 the second-instance court upheld the appeal in part and remitted the case for re-examination. An appeal on points of law was lodged against the rejected part of the appeal. On 28 June 1994 the Convention came into force in respect of Slovenia. On 5 April 1996 the Supreme Court rejected the appeal on points of law. Subsequently the proceedings continued before the first-instance court. The applicant lodged several preliminary submissions and/or requests for a hearing to be set and the first-instance court issued several procedural decisions. On 21 March 2006 the proceedings were terminated following a court settlement.

Proceedings under the 2006 Act On 10 July 2008 the respondent Government were requested by the Court to confirm whether section 25 of the Act on the Protection of the Right to a Trial without undue Delay (“the 2006 Act”) would be applied in the present case and, in the affirmative, to submit a copy of the friendly settlement proposal. On 19 December 2008 the respondent Government informed the Court that a friendly settlement offer was made to the applicant. In their additional submissions, however, they stated that they received information that the applicant had died on 23 June 2008. The offer for a friendly settlement was withdrawn, since under domestic law non-pecuniary claims could not be inherited if the decision awarding the non-pecuniary damages had not yet become final (section 184 of the Code of Obligations – see below).

B. Relevant domestic law The relevant provisions of the Act on the Protection of the Right to a Trial without undue Delay ( Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Official Journal no. 49/2006 – the “2006 Act”) can be found in the Grzinčič v. Slovenia , no. 26867/02, §§ 38-40 and 48, ECHR 2007 ‑ V (extracts). Moreover, section 184 of the Code of Obligations ( Obligacijski zakonik , Official Journal no. 83/2001) reads as follows: “1. The claim for repayment of non-pecuniary damage shall pass to the heirs if it was recognised by a final decision or a written agreement. 2. Under the same conditions, this claim may be the subject of assignment, offset and enforcement.” COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic proceedings had been excessively long and under Article 13 of the Convention that there was no effective domestic remedy in that regard.

THE LAW The Court must first examine whether Mr Tomislav Petek has standing to pursue the application originally lodged by the applicant Mr Stjepan Petek who died on 23 June 2008, in the course of the proceedings before the Court. In the framework of the inheritance proceedings, on 20 August 2008 the Pregrada District Court in Croatia declared that Mr Tomislav Petek was Mr Petek’s sole heir. On 10 March 2009, the late applicant’s son Mr Tomislav Petek declared that he wished to pursue his application before the Court. In various cases in which an applicant has died in the course of the proceedings the Court has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close members of his family who have expressed the wish to pursue the proceedings before the Court (see, for example, Kovačić and Others v. Slovenia [GC], nos.

44574/98, 45133/98 and 48316/99, §§ 189-192, 3 October 2008, and Mlakar v. Slovenia (dec.), no. 30946/02, 12 December 2006). Regard being had to the fact that Mr Tomislav Petek has been confirmed as the sole heir after the late applicant in a direct hereditary line (see above), the Court considers that he has a legitimate interest in pursuing the application. The Court must accordingly continue to examine the application at his request. Furthermore, the Court notes that the Government had been informed of the application on 10 July 2008 (Article 54 § 2(a) of the Rules of Court). After having learned that the applicant had died on 23 June 2008, the Government withdrew the offer for a friendly settlement in the framework of domestic proceedings, on the ground that under domestic law non-pecuniary claims could not be inherited if the decision awarding the non-pecuniary damages had not yet become final like in the present case (see above).

On 21 September 2009, the case was re-communicated to the respondent Government (Article 54 § 2(b) of the Rules of Court). On 6 May 2010 the Court made a friendly settlement proposal to both parties which was accepted. The Court reiterates that Article 37 of the Convention in the relevant part reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (b) the matter has been resolved; or (c) for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” On 5 March and 16 April 2010 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant’s heir agreed to waive any further claims against Slovenia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 8,730.70 euros to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties and finds that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b)). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Elisabet Fura Registrar President