Elizbarashvili împotriva Georgiei

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 28263/07 de Guram ELIZBARASHVILI împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 9 noiembrie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 5 iulie 2007, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Guram Elizbarashvili, un cetățean georgian născut în 1983. El a fost reprezentat în fața Curții de dna Manana Kobakhidze și dna Vanda Jijelava, avocați care practică în Tbilisi.

Guvernul georgian (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Levan Meskhoradze al Ministerului Justiției. Cererea se referă la presupusul lipsă de tratament medical adecvat pentru reclamant și la condițiile de detenție. O plângere majoră, susținută de o serie de rapoarte psihice forense („raporturile forense”), a fost că reclamantul, reținut și urmărit pentru crimă, a avut tulburări psihice grave și a necesitat un tratament psihiatru obligatoriu. O instanță internă l-a găsit, pe baza acestor rapoarte legistice, inapt mental pentru proces. Documente medicale suplimentare au dovedit că reclamantul a fost infectat cu hepatită C virală (HCV). La 6 iulie 2007, președintele Camerei a comunicat guvernului în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură că reclamantul este plasat în spitalul de închisoare în cazul în care ar putea fi dispensat un tratament adecvat pentru tulburările psihice și HCV.

Guvernul a raportat apoi privind punerea în aplicare a măsurii medicale indicate La 15 mai 2008, Curtea a anunțat Guvernului cererea în temeiul articolului 3 din Convenție. ulterior, părțile au schimbat, în mai multe runde, informații medicale referitoare la starea reclamantului, precum și observațiile lor privind admisibilitatea și meritul cererii. Aceste argumente au arătat că reclamantul a început să primească tratamentul antiviral relevant pentru VHC. În ceea ce privește problema dacă tratamentul psihiatric său a fost sau nu relevant și suficient, acesta a rămas o chestiune foarte controversată și contestată între părți. La 1 aprilie 2010, reclamantul, care a acționat prin intermediul reprezentanților săi, a informat Curtea că dorește să retragă cererea sa, deoarece această chestiune a fost rezolvată la nivel intern.

La 18 iunie 2010, a reiterat această cerere de retragere. La 27 iulie 2010, Guvernul a observat că nu s-a opus ca cererea să fie exclusă din lista cazurilor în curs de desfășurare. De asemenea, au informat Curtea că, la începutul lunii iulie 2010, experții psihiatrici care au emis rapoartele legistice, precum și membrii familiei reclamanților, au fost reținuți și acuzați de mituire și falsificare a documentelor oficiale. Aceste proceduri penale, în conformitate cu argumentele guvernamentale, erau încă în așteptare la etapă a anchetei. Potrivit declarațiilor incriminatoare făcute de suspecții arestati la 4 iulie 2010, rapoartele criminalistice încurcate, reprezentând înșelat reclamantul ca pacient mental, au fost emise de experți în schimbul unei mită de 40.000 de dolari americani (aproximativ 28.860 euro) plătite de tatăl reclamantului; afacerea ilicită a fost menită să scutească reclamantul de răspunderea penală pentru crimă.

Guvernul a sugerat că, având în vedere că reclamantul încearcă să inducă în eroare Curtea prin rapoartele legale falsificate, cererea sa constituie un abuz al dreptului de cerere, în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. Observațiile guvernului din 27 iulie 2010 au fost transmise reprezentanților reclamantului la 25 august 2010, dar au făcut comentarii în răspuns. La început, în răspuns la obiecția Guvernului în ceea ce privește abuzul dreptului de cerere, Curtea remarcă că, în conformitate cu argumentele lor din 27 iulie 2010, procedurile penale de supunere și falsificare a rapoartelor legistice sunt încă în așteptare la nivel intern. În consecință, având în vedere principiul presunției de nevinovăție, nu ar fi adecvat să se facă aluziuni premature, să se prejudece, în locul instanțelor interne competente, să se stabilească faptele constitutive ale infracțiunilor cu care au fost acuzate membrii familiei reclamantului și experții psihiatrici în cauză.

Cu toate acestea, având în vedere cererea proprie a reclamantului de retragere a plângerilor sale în temeiul articolului 3 din Convenție, care a fost formulată într-o manieră clară și fără ambiguitate în două ocazii, Curtea consideră că reclamantul poate fi considerat ca nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus , în conformitate cu art. 37 § 1 din amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului (cf. Seidova c. Georgia (dec.), nr. 16956/09, 24 noiembrie 2009) Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să ridice măsura intermediară menționată anterior la 6 iulie 2007 în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții; hotărăște să elimine cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 28263/07 by Guram ELIZBARASHVILI against Georgia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9 November 2010 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 5 July 2007, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The application was lodged by Mr Guram Elizbarashvili, a Georgian national who was born in 1983. He was represented before the Court by Ms Manana Kobakhidze and Ms Vanda Jijelava, lawyers practising in Tbilisi.

The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Levan Meskhoradze of the Ministry of Justice. The application concerned the alleged lack of adequate medical treatment for the applicant and the conditions of his detention. A major complaint, supported by a number of forensic psychiatric reports (“the forensic reports”), was that the applicant, detained and prosecuted for murder, had serious mental disorders and required compulsory psychiatric treatment. A domestic court found him, on the basis of those forensic reports, mentally unfit for trial. Additional medical documents proved that the applicant had been infected with viral hepatitis C (HCV). On 6 July 2007 the President of the Chamber indicated to the Government under Rule 39 of the Rules of Court that the applicant be placed in the prison hospital where an appropriate treatment for his mental disorders and HCV could be dispensed.

The Government then reported on the implementation of the indicated medical measure . On 15 May 2008 the Court gave notice to the Government of the application under Article 3 of the Convention. Subsequently, the parties exchanged, in several rounds, medical information concerning the applicant’s condition as well as their observations on the admissibility and merits of the application. Those submissions disclosed that the applicant had started receiving the relevant anti-viral treatment for his HCV. As to the question of whether or not his psychiatric treatment had been relevant and sufficient, it remained a highly controversial, contested issue between the parties. On 1 April 2010 the applicant, acting through his representatives, informed the Court that he wished to withdraw his application as the matter had been resolved on the domestic level.

On 18 June 2010 he reiterated this request for withdrawal. On 27 July 2010 the Government commented that they did not object to having the application struck out of the list of pending cases. They further informed the Court that, in early July 2010, the psychiatric experts who had issued the forensic reports, as well as the applicant’s family members, had been detained and charged with bribery and falsification of official documents. Those criminal proceedings were, according to the Government’s submissions, still pending at the investigation stage.

According to the incriminating statements made by the above-mentioned arrested suspects on 4 July 2010, the impugned forensic reports, deceitfully portraying the applicant as a mental patient, had been issued by the experts in exchange for a bribe of 40,000 United States dollars (some 28,860 euros) paid by the applicant’s father; the illicit deal was aimed at the exemption of the applicant from criminal liability for murder. The Government suggested that, since the applicant had been trying to mislead the Court by the falsified forensic reports, his application constituted an abuse of the right of petition, within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. The Government’s submissions of 27 July 2010 were transmitted to the applicant’s representatives on 25 August 2010, but they did comment in reply.

THE LAW At the outset, in reply to the Government’s objection as regards the abuse of the right of petition, the Court notes that, according to their submissions of 27 July 2010, the criminal proceedings for bribery and falsification of the forensic reports are still pending at the domestic level. Consequently, having due regard to the principle of the presumption of innocence, it would not be appropriate to make premature allusions, prejudging, in lieu of the competent domestic courts, the establishment of the facts constitutive of the offences with which the applicant’s family members and the relevant psychiatric experts have been charged.

However, having due regard to the applicant’s own request for the withdrawal of his complaints under Article 3 of the Convention, which was made in a clear and unambiguous manner on two occasions, the Court considers that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case (cf. Seidova v. Georgia (dec.), no. 16956/09, 24 November 2009) . In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to lift the interim measure previously indicated on 6 July 2007 under Rule 39 of the Rules of Court; Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Deputy Registrar President