KOTCHLAMAZASHVILI v. GEORGIA

Decizia nr. 42270/10 Mamuka KOTCHLAMAZASHVILI împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 3 aprilie 2012 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 19 iulie 2010, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și scrisoarea reclamantului din 21 octombrie 2011, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Mamuka Kotchlamazashvili, este un național georgian născut în 1971. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Mamuka Nozadze, un avocat care practică în Gori. Guvernul georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Levan Meskhoradze al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. După cazul anterior cererii de retragere a reclamantului La 28 iulie 2010, Curtea a hotărât să informeze guvernul contestat în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură că reclamantul este plasat într-o instituție medicală capabilă să ofere asistență medicală adecvată pentru sindromul său dobândit cu deficiență imună (SIDA), tuberculoză pulmonară și hepatită virală C (HCV). La 24 august 2010, Curtea a anunțat guvernului contestat plângerile reclamantului în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție privind presupusa contracție a bolilor menționate mai sus în închisoare, incapacitatea ulterioară a statului contestat de a-i oferi un tratament adecvat și incompatibilitatea condițiilor de detenție a reclamantului cu starea sa de sănătate. La 16 decembrie 2010, Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cazului, raportând, printre altele , tratamentul medical dispensat reclamantului atât înainte, cât și după intervenția Curții. În special, a apărut că reclamantul a primit tratamentul antituberculoză cu medicamentele antibiotice relevante în cadrul programului DOTS (Tratament direct observat, curs scurt – strategia de tratament pentru detectarea și vindecarea TB recomandată de Organizația Mondială a Sănătății) începând cu 10 februarie 2010. Ca urmare a acestui tratament, care a fost finalizat cu succes în octombrie 2010, reclamantul a fost vindecat de tuberculoză. În ceea ce privește SIDA reclamantului, boala fiind în categoria B3 și HCV-ul său, Guvernul a prezentat dosare medicale care confirmă că a primit în mod corespunzător medicamentele antiretrovirale necesare pe bază de pacient în spitalul de închisoare. La 21 octombrie 2011, reclamantul a informat personal Curtea că dorește să își retragă cererea și a confirmat că autoritățile interne relevante au început să-i ofere un tratament adecvat pentru diferitele sale boli. La 16 noiembrie 2011, guvernul, observand cererea reclamantului de retragere, a reiterat că, după cum s-a confirmat rezultatele recentelor analize de sputum și sânge și screening-ray efectuate la 18 august, 24 și 31 octombrie 2011, el a fost complet vindecat de tuberculoză în închisoare. În ceea ce privește SIDA reclamantului, care a fost încă în categoria B3, guvernul a raportat că reclamantul a fost administrat în permanență, în spitalul de închisoare, agenți precum Lamivudin, Zidovudin și Efaverinz, care au făcut parte din tratamentul antiretroviral relevant (HAART). În plus, el a fost supus periodic la un control medical cuprinzător. ups și teste de sânge la Centrul de Cercetare Scientifică Immună și SIDA, o instituție medicală civilă, cu cel mai recent a fost efectuat la 19 septembrie 2011, care a permis monitorizarea permanentă de către specialiști medicali a numărului de limfocite și activitatea virală în sângele reclamantului, astfel încât tratamentul antiretroviral să poate fi ajustat, dacă este necesar. În cele din urmă, Guvernul a susținut că, după cum s-a confirmat rezultatele analizei biochimice relevante ale probelor de sânge ale reclamantului, care au fost efectuate la 9 noiembrie 2011, activitatea patologică a VHC-ului său a scăzut semnificativ, nu mai prezintă un risc de cirroză a ficatului. 10. Guvernul a asigurat astfel Curtea că tratamentul dispensat reclamantului în închisoare corespunde pe deplin cerințele articolului 3 din Convenție și că cererea sa de retragere este legitimă. 11. La 28 noiembrie 2011, reprezentantul reclamantului, dl Mamuka Nozadze, s-a opus, în numele clientului său, retragerii cererii. Reprezentantul a declarat că clientul său a fost forțat de către autoritatea închisorii să scrie cererea de retragere sub amenințarea violenței fizice. 12. Prin scrisoarea din 6 decembrie 2011, Curtea a trimis Guvernului obiecția reprezentantului pentru observații și a invitat, de asemenea, reclamantul și dl Nozadze să clarifice dacă au discutat sau nu chestiunea între ei înainte de a prezenta obiecția menționată anterior; Curtea a specificat că reclamantul ar trebui să își prezinte observațiile în persoană. 13. La 8 decembrie 2011, agentul guvernamental l-a invitat pe dl Nozadze, având în vedere instrucțiunile Curții din 6 decembrie 2011, să viziteze reclamantul în închisoare împreună, astfel încât această chestiune să poată fi discutată în prezența reciprocă în mod transparent și astfel încât poziția reală a reclamantului în legătură cu problema retragerii cererii sale să fie descoperită. 14. Renunțarea ofertei Agentului Guvernamental, dl Nozadze a vizitat reclamantul în particular în spitalul de închisoare la 13 decembrie 2011, în cursul căruia s-a întâlnit cu cei doi au primit, după cum au fost dezvăluite declarațiile scrise ulterioare (a se vedea punctele 15 și 17 mai jos), într-o altercație verbală între ei. 15. În special, într-o scrisoare din 20 decembrie 2012, dl Nozadze a raportat Curții că clientul său i-a confirmat, deși într-o manieră surprinzătoare de agresivă, dorința de a renunța la procedura în fața Curții în cadrul ședinței din 13 decembrie 2011. 16. Guvernul a comentat, la 2 ianuarie 2012, că dl Nozadze și-a depășit în mod clar competențele de reprezentare, făcând declarații deliberate false în numele clientului său, care au încălcat art. 44D din Regulamentul de procedură. În sprijin, Guvernul a prezentat un dosar de versiune a unei întruniri care s-a desfășurat între reclamant și agentul guvernamental în spitalul de închisoare la 23 decembrie 2011. Guvernul regretă că dl Nozadze a refuzat să participe la această ședință. 17. Astfel, astfel cum a fost dezvăluit în conturile ședinței din 23 decembrie 2011, al căror conținut a fost aprobat de propria semnătură a reclamantului, el a negat într-un mod categoric să discute vreodată cu reprezentantul său problema retragerii cererii sale. Reclamantul a afirmat în continuare că dl Nozadze nu l-a consultat niciodată înainte de a prezenta obiecția din 28 noiembrie 2011. Astfel, reclamantul a afirmat că dorește să anuleze autoritatea reprezentativă a dlui Nozadze și a confirmat cererea anterioară de retragere. El a reiterat că, întrucât autoritățile relevante au început să furnizeze un tratament medical adecvat pentru diferitele sale boli, el a considerat că subiectul cererii sale a fost rezolvat pe deplin. Având în vedere circumstanțele relevante ale prezentului caz, Curtea regretă faptul că reprezentantul reclamantului, fără să fi discutat vreodată despre această chestiune cu clientul său, a luat libertatea de a formula declarații nesolicitate în numele acestuia, care a alarmat gratuit Curtea și a contrazis liberul arbitru al reclamantului. Reprezentantul a depășit autoritatea acordată de reclamant și a împiedicat funcționarea corectă a Curții. Cu toate acestea, Curtea reiterează că nu poate fi sarcina sa de a se ocupa de o succesiune de plângeri nefondate și careruse sau de comportamentul abuziv al reclamanților sau al reprezentanților lor autorizați, ceea ce creează o activitate gratuită pentru Curte, incompatibilă cu funcțiile sale reale în temeiul Convenției (a se vedea Partidul muncitor georgian c. Georgia (dec.), nr. 9103/04, 22 mai 2007). 19. În plus, având în vedere cererea proprie a reclamantului de retragere a cererii sale, care a fost reiterată într-o manieră fără ambiguitate și explicată în mod rezonabil prin faptul că a primit asistență medicală adecvată în închisoare, Curtea este convinsă că reclamantul nu mai dorește să-și continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cererii. 20. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se ridice măsura intermediară indicată anterior în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 42270/10

Mamuka KOTCHLAMAZASHVILI

against Georgia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3 April 2012 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Corneliu Bîrsan,

Egbert Myjer,

Ján Šikuta,

Ineta Ziemele,

Nona Tsotsoria,

Kristina Pardalos,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 19 July 2010,

Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the applicant’s letter of 21 October 2011,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Mr Mamuka Kotchlamazashvili, is a Georgian national who was born in 1971. He was represented before the Court by Mr Mamuka Nozadze, a lawyer practising in Gori. The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Levan Meskhoradze of the Ministry of Justice.

2.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

A.

As the case stood prior to the applicant’s request for withdrawal

3.

On 28 July 2010 the Court decided to indicate to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court that the applicant be placed in a medical establishment capable of dispensing adequate medical care for his acquired immune deficiency syndrome (AIDS), pulmonary tuberculosis and viral hepatitis C (HCV).

4.

On 24 August 2010 the Court gave notice to the respondent Government of the applicant’s complaints under Articles 2 and 3 of the Convention concerning his alleged contraction of the above-mentioned diseases in prison, the respondent State’s subsequent inability to provide him with adequate treatment and the incompatibility of the conditions of the applicant’s detention with his state of health.

5.

On 16 December 2010 the Government submitted their observations on the admissibility and merits of the case, reporting,

inter alia

, on the medical treatment dispensed to the applicant both before and after the Court’s intervention. In particular, it appeared that the applicant had been receiving anti-tuberculosis treatment with the relevant antibiotic drugs under the DOTS programme (Directly Observed Treatment, Short-course – the treatment strategy for the detection and cure of TB recommended by the World Health Organisation) since 10 February 2010. As a result of that treatment, which was successfully completed in October 2010, the applicant was cured from tuberculosis. As regards the applicant’s AIDS, the disease being in B3 category, and his HCV, the Government submitted medical records confirming that he had been duly receiving the requisite antiretroviral drugs on an inpatient basis in the prison hospital.

6.

On 21 October 2011 the applicant personally informed the Court that he wished to withdraw his application. He confirmed that the relevant domestic authorities had started providing him with adequate treatment for his various diseases.

B.

Subsequent proceedings

7.

On 16 November 2011 the Government, commenting on the applicant’s request for withdrawal, reiterated that, as confirmed by the results of the recent sputum and blood tests and X-ray screening conducted on 18 August, 24 and 31 October 2011, he had been fully cured from tuberculosis in prison.

8.

As regards the applicant’s AIDS, which was still in category B3, the Government reported that the applicant was permanently administered, in the prison hospital, such agents as Lamivudin, Zidovudin and Efaverinz, which formed part of the relevant antiretroviral treatment (HAART). Furthermore, he was regularly subjected to comprehensive medical check

‑

ups and blood tests at the AIDS and Immune Scientific Research Centre, a civilian medical institution, with the latest one having been conducted on 19 September 2011, which allowed for the permanent monitoring by medical specialists of the number of lymphocytes and viral activity in the applicant’s blood so that his antiretroviral treatment could be adjusted, if necessary.

9.

Lastly, the Government submitted that, as confirmed by the results of the relevant biochemical analysis of the applicant’s blood samples which was conducted on 9 November 2011, the pathological activity of his HCV significantly reduced, thus no longer posing a risk of cirrhosis of liver.

10.

The Government thus assured the Court that the treatment dispensed to the applicant in prison fully corresponded to the requirements of Article 3 of the Convention and that his request for withdrawal was legitimate.

11.

On 28 November 2011 the applicant’s representative, Mr Mamuka Nozadze, objected, on behalf of his client, to the withdrawal of the application. The representative declared that his client had actually been forced by the prison authority to write the request for withdrawal under threat of physical violence.

12.

By a letter of 6 December 2011, the Court sent the representative’s objection to the Government for comments and also invited the applicant and Mr Nozadze to clarify whether or not they had discussed the matter with each other before submitting the above-mentioned objection; the Court specified that the applicant should submit his comments in person.

13.

On 8 December 2011 the Government Agent invited Mr Nozadze, in the light of the Court’s instruction of 6 December 2011, to visit the applicant in prison together, so that the matter could be discussed in each other’s presence transparently, and so that the applicant’s real position on the issue of the withdrawal of his application could be discovered.

14.

Turning down the Government Agent’s offer, Mr Nozadze visited the applicant in private in the prison hospital on 13 December 2011, during which meeting the two of them got, as their subsequent written statements disclosed (see paragraphs 15 and 17 below), into a verbal altercation with each other.

15.

Notably, in a letter of 20 December 2012, Mr Nozadze reported to the Court that his client had confirmed to him, although in a surprisingly aggressive manner, his wish to desist from the proceedings before the Court during the meeting of 13 December 2011.

16.

The Government commented, on 2 January 2012, that Mr Nozadze had clearly exceeded his powers of representation by making deliberately untrue statements on behalf of his client, which conduct was in breach of Rule 44D of the Rules of Court. In support, the Government submitted a verbatim record of a meeting which had taken place between the applicant and the Government Agent in the prison hospital on 23 December 2011. The Government regretted that Mr Nozadze had refused to attend that meeting.

17.

Thus, as disclosed by the record of the meeting of 23 December 2011, the content of which was approved by the applicant’s own signature, he denied in a categorical manner to have ever discussed with his representative the issue of the withdrawal of his application. The applicant further stated that Mr Nozadze had never consulted him prior to submitting the objection of 28 November 2011. That being so, the applicant stated that he wished to revoke Mr Nozadze’s representative authority and confirmed his previous request for withdrawal. He reiterated that, as the relevant authorities had started dispensing adequate medical treatment for his various diseases, he considered that the subject matter of his application had been fully resolved.

THE LAW

18.

Having regard to the relevant circumstances of the present case, the Court regrets that the applicant’s representative, without having ever discussed the matter with his client, took the liberty of making unsolicited statements on behalf of the latter, which gratuitously alarmed the Court and contradicted the applicant’s own free will. The representative exceeded the authority given to him by the applicant and impeded the proper functioning of the Court. However, the Court reiterates that it cannot be its task to deal with a succession of ill-founded and querulous complaints or with otherwise abusive conduct of applicants or their authorised representatives, which creates gratuitous work for the Court, incompatible with its real functions under the Convention (see

The Georgian Labour Party

v. Georgia

(dec.), no. 9103/04, 22

May 2007).

19.

Furthermore, having regard to the applicant’s own request for withdrawal of his application, which was reiterated in an unambiguous manner and reasonably explained by the fact of having received adequate medical care in prison, the Court is convinced that the applicant no longer wishes to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Acting under Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the application.

20.

In view of the above, it is appropriate to lift the interim measure previously indicated under Rule 39 of the Rules of Court and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Josep Casadevall

Deputy Registrar

President