Kohn și alții împotriva României

Secțiunea a treia Cerere nr. 21113/05 prezentată de Alexandru KOHN, Eleonora KOHN și Magdalena KOHN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 23 noiembrie 2010 într-un comitet compus din Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Marialena Tsirli, membru adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea formulată mai sus la 24 mai 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Cererea a fost depusă de domnul Alexandru Kohn și de domnul meu Magdalena Kohn, resortisanți români, născuți în 1932, 1941 și 1965 și rezidenți în Arad, România. Guvernul român ( Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Invocând articolele 6 1 și 1 din Protocolul nr 1 la convenție, recurentele se plâng de executarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din Chisineu-Cris din 12 septembrie 2002 și de hotărârea definitivă a Tribunalului de apel din Timișoara din 2 decembrie 2004. Observații privind admisibilitatea și justificarea acestora. Aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să le prezinte pe ale lor. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns.

Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 20 mai 2009, Curtea a atras atenția reclamanților, pe baza articolului (a) Convenției, referitor la faptul că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a fost mai mic și că nu au solicitat prelungirea acestora; în plus, aceasta a precizat că, în termenii aceluiași articol, ea putea șterge o cerere din rol atunci când, ca și în cazul în care În acest caz, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să o mențină pe aceasta. Scrisoarea a ajuns bine la reclamanții care nu au răspuns la aceasta. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că instanțele nu mai doresc să își mențină cererea (art. 37a) din Convenție).În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 alin. (1) din Convenție.

Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Marialena Tsirli Elisabeth Fura Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 21113/05 présentée par Alexandru KOHN, Eleonora KOHN et Magdalena KOHN contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 23 novembre 2010 en un comité composé de : Elisabet Fura , présidente, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 24 mai 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requête a été introduite par M. Alexandru Kohn et M mes Magdalena et Eleonora Kohn, des ressortissants roumains, nés respectivement en 1932, 1941 et 1965 et résidant à Arad, Roumanie. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Răzvan ‑ Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.

Invoquant les articles 6 § 1 et 1 du Protocole n o 1 à la Convention, les parties requérantes se plaignent de l’inexécution du jugement du tribunal de première instance de Chisineu-Cris du 12 septembre 2002 et de l’arrêt définitif de la cour d’appel de Timișoara du 2 décembre 2004. Ces griefs ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux ‑ ci. Ces observations ont été adressées aux requérants qui ont été invités à présenter les leurs. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 20 mai 2009, la Cour a attiré l’attention des requérants, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient pas sollicité la prolongation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue aux requérants, qui n’y ont pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Marialena Tsirli Elisabeth Fura Greffière adjointe Présidente