DINISCHIOTU ET AUTRES c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 6479/04 prezentată de Thomas DINISCHIOTU și de alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 2 noiembrie 2010 într-un comitet compus din Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemel, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 8 ianuarie 2004, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Cererea a fost depusă de către dnii. Thomas Dinidiotu (naționalitate română și franceză), Ion Anastasy Târpa și Sandu Târpa (naționalitate română) și doamna Ioana Popescu (naționalitate română și germană) și Zoe Laura Antoinette Iancovescu (naționalitate română), născuți în 1940, 1924, 1927, 1942 și 1930 și locuiți în Menucourt (Franța), București (România), Düsseldorf (Germania) și Ploisești (România). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către M.I. Ghiga, avocat în București. Guvernul român (atît) este reprezentat de agentul său, dl R.-H. Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând în esență art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a avea acces la instanță din cauza respingerii acțiunii lor în revendicare pe motiv că ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. 1 la Convenție, ei consideră că au suferit o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor, din cauza respingerii de către instanțele naționale a acțiunii lor în revendicare. Plângerile reclamanților din articolele menționate anterior au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să le prezinte pe ale lor. Printr-o scrisoare din 16 decembrie 2008, reclamanții au solicitat suspendarea procedurii în fața Curții în așteptarea finalizării unei proceduri interne de recuperare a bunului care făcea obiectul cererii în fața Curții. La 22 ianuarie 2009, președintele celei de a treia secțiuni a decis suspendarea procedurii până la 30 iunie 2009, după reluarea procedurii de investigare a cauzei, la 18 noiembrie 2009, modulul a invitat reclamanții să își trimită observațiile ca răspuns la observațiile transmise de guvern cu privire la admisibilitate și la temeinicia cauzei, înainte de 18 ianuarie 2009. 2010. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 3 mai 2010, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele indică faptul că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reprezentantul reclamanților la 7 mai 2010 care nu a răspuns la aceasta. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție], în lipsa unor circumstanțe speciale care țin de respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Santiago Quesada Elisabet Fura Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

6479/04

présentée par Thomas DINISCHIOTU et autres

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 2 novembre 2010 en un comité composé de

:

Elisabet Fura,

présidente,

Boštjan M. Zupančič,

Ineta Ziemele,

juges,

et de Santiago Quesada,

greffier de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 8 janvier 2004,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requête a été introduite par MM. Thomas Dinischiotu (nationalité roumaine et française), Ion Anastase Târpa et Sandu Târpa (nationalité roumaine) et Mmes Ioana Popescu (nationalité roumaine et allemande) et Zoe Laura Antoinette Iancovescu (nationalité roumaine), nés respectivement en 1940, 1924, 1927, 1942 et 1930 et résidant respectivement à Menucourt (France), Bucarest (Roumanie), Düsseldorf (Allemagne) et Ploiești (Roumanie). Ils sont représentés devant la Cour par M

e

M.I. Ghiga, avocat à Bucarest. Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. R.-H. Radu, du ministère des Affaires étrangères.

Invoquant en substance l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit d’accès au tribunal à raison du rejet de leur action en revendication au motif qu’ils auraient dû suivre la procédure prévue par la loi n

o

10/2001. Sous l’angle de l’article 1

er

du Protocole n

o

1 à la Convention, ils estiment avoir subi une atteinte à leur droit au respect de leur bien, en raison du rejet par les juridictions nationales de leur action en revendication.

Les griefs des requérants tirés des articles précités ont été communiqués au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées aux requérants qui ont été invités à présenter les leurs. Par une lettre du 16 décembre 2008, les requérants ont sollicité la suspension de la procédure devant la Cour dans l’attente de la finalisation d’une procédure interne tendant à la récupération du bien qui faisait l’objet de la requête devant la Cour.

Le 22 janvier 2009, le Président de la troisième section a décidé la suspension de la procédure jusqu’au 30 juin 2009. Après la reprise de l’examen de l’affaire, le 18 novembre 2009, le Greffe a invité les requérants à envoyer leurs observations en réponse à celles transmises par le Gouvernement sur la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire, et ce avant le 18

janvier

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 3 mai 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au représentant des requérants le 7

mai

2010 qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Santiago Quesada

Elisabet Fura

Greffier

Présidente