Mocny împotriva Poloniei

Reclamantul, dl Romuald Mocny, este un național polonez născut în 1966 și trăiește în Kalisz. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 decembrie 1989, Procurorul de districtul Ostrow Wielkopolski a pronunțat un ordin de criză în ceea ce privește salariul reclamantului în valoare de 60.297.50 de zloți polonezi vechi în contextul procedurilor penale împotriva acestuia. În conformitate cu normele aplicabile atunci suma confiscată a fost plasată pe un depozit judiciar. La o dată neespecificată în 1990, reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune penală.

La o dată neespecificată în 2009, reclamantul a solicitat Curtea de District Ostrow Wielkopolski să returneze suma deținută. La 28 aprilie 2009, instanța a permis cererea sa. Sumă care urmează să fie returnată a fost 6 noi zloty poloneze după modificarea denumirii monedei naționale care a avut loc la 1 ianuarie 1995. Pe 24 iunie 2009, Curtea regională Kalisz a respins apelul său, constatand că nu există reglementări care să prevadă plasarea sumei confiscate pe un depozit bancar sau că suma returnată ar fi trebuit să fie legată de index. În consecință, după modificarea denumirii reclamantului trebuia să primească 6 PLN. Pachetul în care formularul de cerere al reclamantului a fost trimis Curții din închisoarea Rawicz poartă o timbru „Cenzored” (Ocenzurowano) și un timbru al Serviciului Regional de Procuror Ostrow Wielkopolski din 18 august 2009 și semnat de un procuror E.M.

De asemenea, poartă o ștampilă a închisoarei Rawicz care indică că scrisoarea a fost primită la 12 august 2009. Se pare că plicul a fost tăiat deschis și apoi reselat cu bandă adeziv. Regulile privind mijloacele de control al corespondenței persoanelor implicate în proceduri penale sunt stabilite în Codul de Execuție a Condamnărilor Penale (Kodeks Karny wykonawczy) din 1 septembrie 1998. art. 103 din codul respectiv, care este consemnat în capitolul IV intitulat „Drepturile și atribuțiile persoanelor condamnate”, prevede următoarele: „Persoanele condamnate, avocatul lor, reprezentanții lor și organizațiile neguvernamentale relevante au dreptul de a depune plângeri cu instituțiile instituite de tratate internaționale ratificate de Republica Polonia cu privire la protecția drepturilor omului.

În aceste cazuri, corespondența persoanelor private de libertate este trimisă la destinatari fără întârziere și nu trebuie censurată.” Dispozițiile referitoare la executarea deținerii în reținere (articolele 207-223) sunt conținute în capitolul XV intitulat „Detenție în reținere”. art. 217 § 1 se menționează, în măsura în care este cazul: „... corespondența unui deținut este censurată de [autoritatea la care revine], cu excepția cazului în care autoritatea deținută hotărăște altfel.” În temeiul articolului 214 § 1, „Dacă nu sunt prevăzute excepții în prezentul capitol, un deținut dispune de cel puțin aceleași drepturi care sunt garantate unei persoane condamnate care îndeplinesc o condamnare de închisoare în cadrul regimului obișnuit într-o închisoare închisă.

Nu se aplică nici o restricție, cu excepția celor care sunt necesare pentru a asigura conduita corectă a procedurilor penale, pentru a menține ordinea și securitatea într-un centru de reținere și pentru a preveni demoralizarea deținuților.” art. 242 § 5, care este conținut în capitolul XXI „Definiții” prevede: „Prohibiția de censura înseamnă, de asemenea, interzicerea de a se familiariza cu conținutul unei scrisori.” art. 23 din Codul civil stabilește o listă neespuitoare a așa-numitelor „drepte personale” (dobra osobiste) în următoarele moduri: „Drepturile personale ale unei persoane, cum ar fi, în special, sănătate, libertate, onoare, libertate de conștiință, nume sau pseudonym, imagine, secretul corespondenței, inviolabilitate a domiciliului, activității științifice sau artistice, [șicum] invenții] sunt protejate de dreptul civil, indiferent de protecția prevăzută în alte dispoziții legale.” art. 24 § 1. În caz de încălcare [persoana în cauză] poate solicita, de asemenea, părții care au provocat încălcarea să ia măsurile necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării ... În conformitate cu principiile prezentului cod [persoană în cauză] poate solicita, de asemenea,

compensații pecuniare sau poate solicita instanței să acorde o sumă adecvată în beneficiul unui interes public specific.” art. 448 prevede: „Instanța poate acorda o sumă adecvată ca compensație pecuniară pentru daunele nemateriale (krzywda) suferite oricui a căror drepturi personale au fost încălcate. În mod alternativ, persoana în cauză, indiferent de solicitarea oricărei alte isenții care ar putea fi necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării susținute, poate solicita instanței să acorde o sumă adecvată în beneficiul unui interes public specific ...” art. 4421 din Codul civil stabilește perioade de limitare în ceea ce privește diferitele creanțe bazate pe tort, inclusiv acțiunile pentru încălcarea drepturilor personale.

art. 4421, în versiunea aplicabilă începând cu 10 august 2007, se citește, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „1. O cerere de compensare pentru daunele cauzate de o tortă se scurge trei ani după data la care reclamantul a aflat de daune și de persoanele responsabile pentru aceasta. Cu toate acestea, acest termen nu poate fi mai lung de zece ani de la data la care a avut loc evenimentul care a cauzat prejudiciul.”

The applicant, Mr Romuald Mocny, is a Polish national who was born in 1966 and lives in Kalisz. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 11 December 1989 the Ostrów Wielkopolski District Prosecutor made a seizure order in respect of the applicant’s salary in the amount of 60,297.50 old Polish zlotys in the context of criminal proceedings against him. In accordance with the then applicable rules the seized amount was placed on a court deposit. On an unspecified date in 1990 the applicant was convicted of a criminal offence.

On an unspecified date in 2009 the applicant requested the Ostrów Wielkopolski District Court to return the seized amount. On 28 April 2009 the court allowed his request. The amount to be returned was 6 new Polish zlotys following the change in the denomination of the national currency which had taken place on 1 January 1995. The applicant appealed and claimed that the amount of 60,297.50 PLN should have been returned to him. On 24 June 2009 the Kalisz Regional Court dismissed his appeal. It found that there were no regulations providing for placement of the seized amount on a bank deposit or that the returned amount should have been index-linked. Accordingly, following the change in the denomination the applicant was due to receive 6 PLN.

The envelope in which the applicant’s application form was sent to the Court from the Rawicz Prison bears a stamp “Censored” (Ocenzurowano) and a stamp of the Ostrów Wielkopolski Regional Prosecution Service dated 18 August 2009 and signed by a prosecutor E.M. It also bears a stamp of the Rawicz Prison indicating that the letter was received on 12 August 2009. It appears that the envelope was cut open and subsequently resealed with adhesive tape.

Rules relating to means of controlling correspondence of persons involved in criminal proceedings are set out in the Code of Execution of Criminal Sentences (Kodeks karny wykonawczy) of 1 September 1998. Article 103 of that Code, which is contained in Chapter IV entitled “Rights and duties of convicted persons”, provides as follows: “Convicted persons, their counsel, representatives and the relevant non-governmental organisations have a right to lodge complaints with institutions set up by international treaties ratified by the Republic of Poland concerning the protection of human rights. In those cases, correspondence of persons deprived of their liberty shall be sent to the addressee without delay and shall not be censored.” Provisions relating to the execution of detention on remand (Articles 207-223) are contained in Chapter XV entitled “Detention on remand”.

Article 217 § 1 reads, in so far as relevant: “... a detainee’s correspondence shall be censored by [the authority at whose disposal he remains], unless the authority decides otherwise.” Pursuant to Article 214 § 1, “Unless exceptions are provided for in the present Chapter, a detainee shall enjoy at least the same rights as are secured to a convicted person serving a sentence of imprisonment under the ordinary regime in a closed prison.

No restrictions shall be applied to him except such as are necessary to secure the proper conduct of criminal proceedings, to maintain order and security in a remand centre and to prevent demoralisation of detainees.” Article 242 § 5, which is contained in Chapter XXI entitled “Definitions”, provides: “The prohibition of censorship shall also mean the prohibition on acquainting oneself with the contents of a letter.” Article 23 of the Civil Code sets out a non-exhaustive list of the socalled “personal rights” (dobra osobiste) in the following way: “The personal rights of an individual, such as, in particular, health, liberty, honour, freedom of conscience, name or pseudonym, image, secrecy of correspondence, inviolability of the home, scientific or artistic work, [as well as] inventions and improvements, shall be protected by the civil law regardless of the protection laid down in other legal provisions.” Article 24 § 1 reads as follows: “A person whose personal rights are at risk [of infringement] by a third party may seek an injunction, unless the activity [complained of] is not unlawful.

In the event of infringement [the person concerned] may also require the party who caused the infringement to take the necessary steps to remove the consequences of the infringement ... In compliance with the principles of this Code [the person concerned] may also seek pecuniary compensation or may ask the court to award an adequate sum for the benefit of a specific public interest.” Article 448 provides: “The court may grant an adequate sum as pecuniary compensation for non-material damage (krzywda) suffered to anyone whose personal rights have been infringed.

Alternatively, the person concerned, regardless of seeking any other relief that may be necessary for removing the consequences of the infringement sustained, may ask the court to award an adequate sum for the benefit of a specific public interest ...” Article 442¹ of the Civil Code sets out limitation periods in respect of various claims based on tort, including actions for the infringement of personal rights. Article 442¹, in the version applicable as from 10 August 2007, reads, in so far as relevant, as follows: “1. A claim for compensation for damage caused by a tort shall lapse three years following the date on which the claimant learned of the damage and of the persons liable for it. However, this time-limit may not be longer than ten years following the date on which the event causing the damage occurred.”