MOCNY v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
MOCNY v. POLAND (CtEDO, 2010)
Reclamantul, dl Romuald Mocny, este un național polonez născut în 1966 și trăiește în Kalisz. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 decembrie 1989, Procurorul de districtul Ostrow Wielkopolski a pronunțat un ordin de criză în ceea ce privește salariul reclamantului în valoare de 60.297.50 de zloți polonezi vechi în contextul procedurilor penale împotriva acestuia. În conformitate cu normele aplicabile atunci suma confiscată a fost plasată pe un depozit judiciar. La o dată neespecificată în 1990, reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune penală. La o dată neespecificată în 2009, reclamantul a solicitat Curtea de District Ostrow Wielkopolski să returneze suma deținută. La 28 aprilie 2009, instanța a permis cererea sa. Sumă care urmează să fie returnată a fost 6 noi zloty poloneze după modificarea denumirii monedei naționale care a avut loc la 1 ianuarie 1995. Pe 24 iunie 2009, Curtea regională Kalisz a respins apelul său, constatand că nu există reglementări care să prevadă plasarea sumei confiscate pe un depozit bancar sau că suma returnată ar fi trebuit să fie legată de index. În consecință, după modificarea denumirii reclamantului trebuia să primească 6 PLN. Pachetul în care formularul de cerere al reclamantului a fost trimis Curții din închisoarea Rawicz poartă o timbru „Cenzored” (Ocenzurowano) și un timbru al Serviciului Regional de Procuror Ostrow Wielkopolski din 18 august 2009 și semnat de un procuror E.M. De asemenea, poartă o ștampilă a închisoarei Rawicz care indică că scrisoarea a fost primită la 12 august 2009. Se pare că plicul a fost tăiat deschis și apoi reselat cu bandă adeziv. Regulile privind mijloacele de control al corespondenței persoanelor implicate în proceduri penale sunt stabilite în Codul de Execuție a Condamnărilor Penale (Kodeks Karny wykonawczy) din 1 septembrie 1998. art. 103 din codul respectiv, care este consemnat în capitolul IV intitulat „Drepturile și atribuțiile persoanelor condamnate”, prevede următoarele: „Persoanele condamnate, avocatul lor, reprezentanții lor și organizațiile neguvernamentale relevante au dreptul de a depune plângeri cu instituțiile instituite de tratate internaționale ratificate de Republica Polonia cu privire la protecția drepturilor omului. În aceste cazuri, corespondența persoanelor private de libertate este trimisă la destinatari fără întârziere și nu trebuie censurată.” Dispozițiile referitoare la executarea deținerii în reținere (articolele 207-223) sunt conținute în capitolul XV intitulat „Detenție în reținere”. art. 217 § 1 se menționează, în măsura în care este cazul: „... corespondența unui deținut este censurată de [autoritatea la care revine], cu excepția cazului în care autoritatea deținută hotărăște altfel.” În temeiul articolului 214 § 1, „Dacă nu sunt prevăzute excepții în prezentul capitol, un deținut dispune de cel puțin aceleași drepturi care sunt garantate unei persoane condamnate care îndeplinesc o condamnare de închisoare în cadrul regimului obișnuit într-o închisoare închisă. Nu se aplică nici o restricție, cu excepția celor care sunt necesare pentru a asigura conduita corectă a procedurilor penale, pentru a menține ordinea și securitatea într-un centru de reținere și pentru a preveni demoralizarea deținuților.” art. 242 § 5, care este conținut în capitolul XXI „Definiții” prevede: „Prohibiția de censura înseamnă, de asemenea, interzicerea de a se familiariza cu conținutul unei scrisori.” art. 23 din Codul civil stabilește o listă neespuitoare a așa-numitelor „drepte personale” (dobra osobiste) în următoarele moduri: „Drepturile personale ale unei persoane, cum ar fi, în special, sănătate, libertate, onoare, libertate de conștiință, nume sau pseudonym, imagine, secretul corespondenței, inviolabilitate a domiciliului, activității științifice sau artistice, [șicum] invenții] sunt protejate de dreptul civil, indiferent de protecția prevăzută în alte dispoziții legale.” art. 24 § 1. În caz de încălcare [persoana în cauză] poate solicita, de asemenea, părții care au provocat încălcarea să ia măsurile necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării ... În conformitate cu principiile prezentului cod [persoană în cauză] poate solicita, de asemenea, compensații pecuniare sau poate solicita instanței să acorde o sumă adecvată în beneficiul unui interes public specific.” art. 448 prevede: „Instanța poate acorda o sumă adecvată ca compensație pecuniară pentru daunele nemateriale (krzywda) suferite oricui a căror drepturi personale au fost încălcate. În mod alternativ, persoana în cauză, indiferent de solicitarea oricărei alte isenții care ar putea fi necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării susținute, poate solicita instanței să acorde o sumă adecvată în beneficiul unui interes public specific ...” art. 4421 din Codul civil stabilește perioade de limitare în ceea ce privește diferitele creanțe bazate pe tort, inclusiv acțiunile pentru încălcarea drepturilor personale. art. 4421, în versiunea aplicabilă începând cu 10 august 2007, se citește, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „1. O cerere de compensare pentru daunele cauzate de o tortă se scurge trei ani după data la care reclamantul a aflat de daune și de persoanele responsabile pentru aceasta. Cu toate acestea, acest termen nu poate fi mai lung de zece ani de la data la care a avut loc evenimentul care a cauzat prejudiciul.”