CASE OF VRABEC v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13
CASE OF VRABEC v. SLOVAKIA (CtEDO, 2010)
Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în Bratislava. La 7 noiembrie 1997 au fost inițiate proceduri de executare împotriva reclamantului. La 21 ianuarie 1999, Curtea de district Bratislava IV a respins obiecțiile reclamantului împotriva executării și costurilor sale. La 31 ianuarie 2000, Curtea de district a respins cererea reclamantului de suspendare a executării. La 30 iunie 2000, decizia a fost susținută de Curtea Regională Bratislava. La 29 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat instanței de district să elibereze o măsură intermediară și să înceteze executarea. La 21 mai 2001, Curtea de district a suspendat executarea în așteptarea deciziei sale privind cererea reclamantului de întrerupere a executării. La 30 noiembrie 2001, instanța regională a anulat decizia de mai sus. 10. La 29 octombrie 2003, reclamantul a cerut din nou întreruperea procedurii de executare. 11. La 25 octombrie 2007, instanța de district a respins cererea reclamantului de măsuri intermediare. 12. La 17 martie 2009, instanța de district a respins cererea reclamantului de întrerupere a procedurii. 13. La 28 ianuarie 2010, instanța regională a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul la instanța de district pentru o examinare suplimentară. 14. La 20 mai 2010, instanța de district a întrerupt procedura și a susținut că va elibera o decizie cu privire la costurile după ce decizia de a înceta procedura a devenit finală. 15. La 24 iunie 2010, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că hotărârea nu a devenit încă finală. 16. La 6 octombrie 2003, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională cu privire la lungimea procedurii în fața Curții de district Bratislava IV și a solicitat echivalentul de 2,426 euro (EUR) în acel moment ca satisfacție echitabilă pentru prejudiciile morale suferite. 17. La 2 februarie 2005, Curtea Constituțională a examinat perioada procedurii după 29 ianuarie 2001 18. Acesta a concluzionat că acestea au reprezentat o satisfacție suficientă și nu au atribuit reclamantului nici o atribuire pentru prejudiciu moral.