- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 decembrie 2010
- Stat pârât
- ALB
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Prejudiciu material — sumă acordată
Gjyli împotriva Albaniei
Traducere în română Auto
La 9 iulie 2005, reclamantul a fost respins din muncă. Având în vedere că concedierea sa arbitrară, el a contestat în fața Curții de District Durrës („Curtea de District”). Reclamantul nu a solicitat o atribuire a prejudiciilor pecuniare. Prin hotărârea din 27 septembrie 2005, care a devenit finală, Curtea de District a constatat anul de concediere din cauza unei proceduri defectuoase și a ordonat reintegrarea reclamantului. Această judecată nu a fost niciodată pusă în aplicare. În cadrul unei proceduri separate, care erau în așteptare în fața instanțelor interne până la momentul în care această Curte a adoptat hotărârea principală, reclamantul a solicitat plata achizițiilor salariale începând cu 9 iulie 2005. Prin decizia din 10 noiembrie 2009, Curtea Supremă a constatat în favoarea reclamantului în ceea ce privește cererea de plată a arridelor salariale.
Deoarece angajatorul a plătit arride salariale reclamantului pentru perioada cuprinsă între 9 iulie 2005 și 31 decembrie 2006, Curtea Supremă a constatat că angajatorul a trebuit să plătească arride salariale reclamantului pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 23 ianuarie 2009, data la care reclamantul s-a retras. 10. Până la 24 martie 2010, reclamantul a fost plătit achiziții salariale în valoare de 931.728 leks albanezi (ALL) pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 31 martie 2008. Până în prezent, restul arridelor salariale (ALL 1.000.000 pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2008 și 23 ianuarie 2009) nu a fost plătit reclamantului.
6. On 9 July 2005 the applicant was dismissed from work. Considering his dismissal arbitrary, he challenged it before the Durrës District Court (“the District Court”). The applicant did not seek an award of pecuniary damage. 7. By a judgment of 27 September 2005, which became final, the District Court found the dismissal void due to a flawed procedure and ordered the applicant’s reinstatement. That judgment was never enforced. 8. In separate proceedings, which were pending before the domestic courts by the time this Court adopted the principal judgment, the applicant sought payment of salary arrears since 9 July 2005. 9. By a decision of 10 November 2009, the Supreme Court found in the applicant’s favour as regards his request for payment of salary arrears.
Since the employer had paid the applicant salary arrears for the period between 9 July 2005 and 31 December 2006, the Supreme Court found that the employer had to pay the applicant salary arrears for the period between 1 January 2007 and 23 January 2009, the date on which the applicant had retired. 10. Until 24 March 2010 the applicant had been paid salary arrears in the amount of 931,728 Albanian leks (ALL) for the period between 1 January 2007 and 31 March 2008. To date, the remainder of salary arrears (ALL 1,000,000 for the period between 1 April 2008 and 23 January 2009) has not been paid to the applicant.