IANOPOL c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

07.12.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

IANOPOL c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 9861/05 prezentate de Bogdan IANOPOL împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 decembrie 2010 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători și Marialena Tsirli; graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 11 martie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Bogdan Ianopol, este un cetățean român, născut în 1963 și rezident în Iași. Dan Florin Druga, avocat în Iași. Guvernul român ( Reclamantul a fost membru de la o dată nespecificată a legăturii vânătorilor și pescarilor din departamentul Iași (Asociația vânatorilor și pescarilor sportivi Iași ; în continuare, A.V.P. Lași.) afiliată Federației Naționale a Asociațiilor de Vânătoare și Pescuit (Asociația Generala a vânătorilor șii pescarilor sportivi de mai jos, A.G.V.P.S. În acest sens, a fost în posesia unui document intitulat "Dreptul de membru și permisul de vânătoare" emis de către L 103/1996 privind capitalul cinegetic și protecția vânatului, Asociația G. Topârceanu încheie cu Ministerul Agriculturii și Pădurilor, reprezentat de autoritatea administrativă centrală responsabilă de gestionarea capitalului cinegetic (în continuare, autoritatea administrativă centrală, în continuare), un contract pe o perioadă de zece ani pentru gestionarea unui fond de vânătoare de 10 000 hectare situate în departamentul Iași. Printr-o decizie din 10 martie 2003, adoptată în conformitate cu statutul său care interzicea aderarea la organizații neafiliate la LAȘI. printr-o decizie din 10 martie 2003, adoptată în temeiul statutului său, care interzicea aderarea la organizații neafiliate la A.G.V.P.S., la.A.V.P. Lași exclude reclamantul și 202 alți membri pe motiv că au făcut parte din asociații neafiliate. Cu aceeași ocazie, la carnete de membru și permise de vânătoare mai târziu și a decis publicarea acestei anulări în Jurnalul Oficial. La 11 iunie 2003, autoritatea administrativă centrală octoya în cadrul asociației G. Topârceanu licența prevăzută de Legea nr. 103/1996. La 27 iunie 2003, asociația G. Topârceanu a solicitat A.G.V.P.S. punerea la dispoziție a 200 de permise de vânătoare pentru membrii săi. 2003, L.A.G.V.P.S. a prezentat reprezentantului Asociației Topârceanu cincisprezece documente intitulate 2004, Tribunalul a respins acțiunea: că măsura în cauză era în conformitate cu statutul de la a.V.P.S. Iași. 11. Reclamantul a formulat un recurs în recurs. El a susținut că anularea permisului său de vânătoare era ilegală și că autoritatea centrală a omis să elaboreze noul model de permis de vânătoare și să pună în aplicare procedura de acordare prevăzută de legea nr. 103/1996. Având în vedere aceste neajunsuri, s-a considerat că excluderea de la L.A.V.P.S. Iași și anularea carnetului său de membru nu putea duce, de asemenea, la anularea permisului de vânătoare. 12. printr-o hotărâre definitivă din 15 noiembrie 2004, tribunalul județ din Iași a confirmat temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță. Pe de altă parte, el a considerat că existența vechilor documente intitulate "culoare de membru și permis de vânătoare" nu a fost de natură să distrugă da mai mult decât decizia A.V.P.S. Iași. 13. În 2005, ministrul agriculturii și pădurilor a aprobat modelul noului permis de vânătoare care înlocuia vechiul carnet de membru și permisul de vânătoare. La 28 februarie 2006, reprezentantul Asociației Topârceanu a intrat în posesia a 100 de noi permise de vânătoare puse la dispoziție de A.G.V.P.S. Dreptul și practica internă relevantă 15. După cel de-al doilea război mondial, statul a reglementat exercitarea vânătorilor și a pescuitului prin crearea în fiecare departament a unei asociații de vânători și păcătoși (Asociația vânătorilor și pescarilor sportivi, A.V.P.S., care se află la nivel național într-o federație (Asociația Generala a vânătorilor și pescarilor sportivi, A.V.P.S., 16. A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-364/03, ECLI:EU:C:2002:291, punctul 66. 103 din 23 septembrie 1996 a autorizat gestionarea fondurilor de vânătoare de către alte asociații decât A.V.P.S. cu condiția ca acestea să dețină o licență eliberată de autoritatea administrativă centrală responsabilă cu gestionarea capitalului cinegetic și afiliate la A.V.S. 18. În temeiul acestei legi, L.A.G.V.P.S., persoană juridică de drept privat și de interes public, trebuia să tipărească permisele de vânătoare, în conformitate cu un model și cu normele stabilite de autoritatea administrativă centrală. LA.A.G.V.P.S. Trebuia să le pună apoi la dispoziția asociațiilor cu licență, care, la rândul lor, trebuiau să le elibereze membrilor lor care au trecut un examen organizat sub supravegherea autorității administrative centrale. Permisul de vânătoare putea fi anulat dacă vânătorul na a fost mai mult membru al asociației de gestionare a fondurilor de vânătoare. Această anulare a fost publicată în Jurnalul Oficial. 19. Crearea noului sistem de acordare a permiselor a fost întârziată, iar asociațiile afiliate la A.G.V.P.S. au continuat să elibereze membrilor lor un singur document intitulat "culoare de membru și permis de vânătoare" 20. Prin ordonanța de urgență a guvernului nr 129 din 14 septembrie 1999, obligația de a afilia asociațiile de vânătoare la .A.G.V.P.S. a fost suprimată. Cu toate acestea, această ordonanță a fost abrogată la 6 martie 2001 și Legea nr. 654 din 23 noiembrie 2001 a reinstaurat obligația de a afilia. 21. Prin L Cartea de membru și permisul de vânătoare 22. Legea nr. 407 din 9 noiembrie 2006 privind vânătoarea și protecția capitalului cinegetic a abrogat Legea nr. 103/1996, precum și obligația de afiliere a asociațiilor de vânătoare la .A.G.V.P. 23. În cadrul controlului constituționalității după intrarea în vigoare a Legii nr. 103/1996, Curtea Constituțională a fost chemată să se aplice prin Decizia nr. 465 din 28 octombrie 2004, prin Decizia nr. 465 din 28 octombrie 2004, prin Decizia nr. 2004 a considerat că există o obligație de afiliere, justificată de necesitatea de a monitoriza gestionarea fondurilor de vânătoare pentru a păstra biodiversitatea. 25. În ceea ce privește jurisprudența instanțelor interne, prin două hotărâri definitive din 24 mai 2005 și 24 mai 2007, Curtea de apel din Alba Iulia a considerat că, în ciuda anulării permiselor de vânătoare eliberate de L Reclamantul susține că anularea permisului său de vânătoare pentru aderarea la o asociație neafiliată la A.G.V.P.S. și-a încălcat dreptul la libertatea de asociere, astfel cum se prevede la art. 11 din convenție, astfel cum se prevede la art. 11 din convenție. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se baza cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu se referă la impunerea unor restricții legitime asupra exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. Guvernul invită Curtea să constate că, în speță, el nu a avut ingerință în dreptul reclamantului la libertatea de asociere, în măsura în care excluderea de la LA Guvernul susține că legislația în vigoare permite asociațiilor de gestionare a fondurilor de vânătoare să acorde membrilor lor permise de vânătoare. Cu toate acestea, guvernul arată că asociația Topârceanu a fost în posesia a cincisprezece permise de vânătoare care i-au fost puse la dispoziție de către A.G.V.P.S. la 17 iulie 2003 și pe care le putea distribui membrilor săi, inclusiv reclamantului care era președintele său. 29. În sprijinul tezei sale, guvernul face trimitere la jurisprudența internă și la două litere ale L.A.V.P.S., din 12 martie și 7 iulie 2008, care au confirmat că asocierea G. Topârceanu ar fi putut atribui reclamantului un permis de vânătoare. În ceea ce privește condițiile acestei atribuiri, L.A.G.V.P.S. a precizat că participarea la o nouă examinare nu era necesară din moment ce reclamantul a reușit deja în trecut o astfel de examinare. Potrivit A.G.V.P.S., aproximativ 55 000 de vânători au beneficiat de înlocuirea fostului membru și permis de vânătoare 30. În orice caz, guvernul consideră că măsura contestată a avut un temei juridic, și anume statutul de L.A.V.P.S. Iași și Legea nr. 103/1996, care au îndeplinit cerințele de accesibilitate și previzibilitate prevăzute de convenție. legitim de protecție a unui bun de interes public, vânatul, justifica impunerea de măsuri pentru gestionarea rațională a fondurilor de vânătoare pentru a proteja fauna și echilibrul ecologic. 31. Reclamantul contestă aceste teze. El consideră că anularea permisului de vânătoare a fost ilegală și că L.A.V.P.S. Lași nu era competentă să ia o astfel de măsură. A.V.P.S. ar fi fost ilegală. A.V.A. În această privință, el susține că, pentru a obține unul dintre aceste permise, ar fi trebuit să participe la o nouă examinare, ceea ce i-a fost imposibil, având în vedere că Legea 103/1996 introducea un termen de așteptare de trei ani. 2008 al Ministerului Agriculturii, care specifica condițiile în care asociațiile de vânătoare puteau elibera permise de vânătoare și care făcea trimitere la dispozițiile legii nr. 103/1996 privind examinarea pentru obținerea statutului de vânător și a permisului de vânătoare. De asemenea, el afirmă că, din cauza anulării permisului său de vânătoare, autoritățile interne au refuzat să-i reînnoiască permisul de port cu arma, ceea ce l-a împiedicat să practice vânătoarea. 33. În ceea ce privește măsura de înlocuire a permiselor, de care ar fi beneficiat 55 000 Vânători, reclamantul susține că mai mult decât atât, este vorba despre o simplă operațiune administrativă în cadrul a.G.V.P.S. El susține că situația sa nu era comparabilă din moment ce permisul său fusese anulat și adaugă că măsura în cauză a avut un impact negativ asupra reputației sale în mediul asociativ. Aprecierea Curții 34. Curtea amintește că, în conformitate cu jurisprudența sa constantă, de Victima: art. 34 din Convenție desemnează persoana direct vizată de actul sau de omisiunea în cauză, existența unei încălcări a cerințelor Convenției, chiar și în absența unui prejudiciu (Amuur c. Franța, 25 iunie 1996, § 36, Rec., din hotărârile și deciziile 1996 III). În plus, aceasta reamintește că garanțiile prevăzute la art. 11 din Convenția privind dreptul privat (Sigurdur Sigurjonsson c. Islanda, Hotărârea din 30 iunie 1993, Seria A n 264, § 31). 35. În acest caz, Curtea ia notă că, la 10 martie 2003, la A.V.S. Lași, persoană juridică de drept privat și de interes public, a dus la excluderea reclamantului și la anularea permisului său de vânătoare din cauza aderării la o altă societate de vânătoare. 36. Curtea recunoaște că măsura în cauză a putut, la fel ca reclamantul la Õ , să-i cauzeze un prejudiciu, și anume că este vorba, fie că este temporară, de a practica vânătoarea în cadrul asociației al cărei președinte era. Pe de altă parte, obligaia de a fi membru al unei asociaii afiliate la A.G.V.P.S. pentru a putea beneficia de un permis de vânătoare ar putea constitui o restricție în exercitarea dreptului la libertatea de asociere în mod direct, adică libertatea fiecăruia de a nu adera la o astfel de asociere sau retragere (a se vedea, mutatis mutandis, Chassagnou și alții c. Franța [GC], n 25088/94, 28331/95 și 28445/95, § 103 CEDH 1999 III). 37. Prin urmare, a existat o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de asociere. 38. În ceea ce privește natura acestei interferențe, Curtea amintește că frontiera dintre obligațiile pozitive și obligațiile negative ale statului în temeiul articolului 11 nu este pregătită pentru o definiție precisă. Cu toate acestea, principiile aplicabile sunt comparabile. Fie că se analizează cazul sub un unghi al unei obligații pozitive în sarcina statului sau sub cel al unei intervenții a autorităților publice care solicită o justificare, criteriile care trebuie aplicate nu sunt diferite în esență (Sørensen și Rasmussen c. Danemarca [GC], nr 52562/99 și 52620/99, § 39. Potrivit Curii, ingeria a fost prevăzută prin lege, și anume statutul de la.A.V.S. Iași și Legea nr. 103/1996 în temeiul căreia excluderea din asociaia de administratori ai fondului de vânătoare a reprezentat anularea permisului de vânătoare. 40. În ceea ce privește existența unui scop legitim, Curtea consideră că măsura avea ca scop organizarea tehnică a vânătorii și gestionarea patrimoniului cinegetic, cu privire astfel la 25708/03, 6 decembrie 2007).În această privință, Curtea amintește deja că a statuat că organizarea și reglementarea unei activități de agrement pot, de asemenea, să fie răspunzătoare pentru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, rămâne de stabilit dacă această interferență a fost necesară într-o societate democratică și, în special, dacă aceasta era proporționată cu scopul legitim urmărit 42. Cu privire la acest aspect, Curtea constată că argumentul principal al guvernului constă în a spune că anularea permisului de vânătoare al reclamantului nu a avut un impact asupra exercitării dreptului său la libertatea de asociere în măsura în care ar putea beneficia de un nou permis de vânătoare emis de Asociația G. Topârceanu .reclamantul reamintește că obținerea unui nou permis de vânătoare era condiționată de o nouă examinare, a cărei ținută era amânată cu trei ani. 43. Curtea observă că a existat un dezacord între părți cu privire la domeniul de aplicare a dreptului la asociația G. Topârceanu de a elibera permise de vânătoare membrilor excluși din L.A.V.P.S. Iași. Cu toate acestea, Curtea consideră că nu este de competența sa să se dea la o interpretare a dreptului intern pentru a demara părțile. Aceasta nu poate decât să constate că jurisprudența internă, și anume cele două hotărâri definitive din 24 mai 2005 și 24 mai 2007 ale Tribunalului de Primă Instanță din Alba Iulia, a considerat că membrii excluși din asociațiile afiliate la LAA.G.V.P.S. nu au pierdut beneficiul statutului de vânător și ar putea fi eliberați de noile asociații la care au aderat. 44. Desigur, Ministerul Agriculturii și Pădurilor a luat mai mult de nouă. ani pentru punerea în aplicare a noului model de permis de vânătoare, dar, în opinia Curții, această instanță nu era de natură să împiedice reclamantul să solicite și să obțină de la asociația Topârceanu unul dintre permisele de vânătoare puse la dispoziția acesteia din urmă de către A.G.V.P.S.45. În ceea ce privește îndoielile pe care recurentul le-a nutrit cu privire la legalitatea acestor permise, Curtea consideră că aceste aspecte ar fi putut face obiectul unor proceduri în fața instanțelor și instanțelor interne. Or, Curtea nu poate nici să speculeze cu privire la ceea ce ar fi fost deja la originea acestor proceduri și nici să se substituie instanțelor interne competente. 46. În cele din urmă, Curtea acordă importanță faptului că A.G.V.P.S. a răspuns fără întârziere cererii asociației G. Topârceanu. și i-a furnizat permise de vânătoare la scurt timp după ce aceasta din urmă a obținut licența solicitată de lege, scurtând astfel în mod semnificativ perioada în care reclamantul a fost privat de posibilitatea de a practica vânătoarea în cadrul asociației a cărei președinte a fost. 48. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că 49. În consecință, acest aspect este în mod evident nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Josep Casadevall Asistentă Președinte