CASE OF KILIÇGEDİK AND OTHERS v. TURKEY

Halkın Demokrasi Partisi (Partit Democrația Poporului, în continuare numit „HADEP”) a fost un partid politic înființat la 11 mai 1994. A deschis sucursale în 47 de orașe și în sute de districte. Reclamanții au fost membri ai HADEP și au deținut poziții executive în cadrul partidului. La 29 ianuarie 1999, procurorul principal de la Curtea de Casație a înaintat procedurile în fața Curții Constituționale și a solicitat dizolvarea HADEP. Procurorul a susținut că HADEP a devenit un „centr al activităților ilegale împotriva integrității Turciei”. În sprijinul acuzațiilor sale, el a menționat o serie de proceduri penale în așteptare împotriva membrilor HADEP, inclusiv a reclamanților. În decizia sa din 13 martie 2003, publicată în Jurnalul Oficial la 19 iulie 2003 și a devenit astfel finală, Curtea Constituțională a dizolvat HADEP. Curtea Constituțională și-a bazat hotărârea pe articolele 68 și 69 din Constituție și articolele 101 și 103 din Legea nr. 2820 privind partidele politice. La încheierea acestei concluzii, Curtea Constituțională a luat în considerare acțiunile și declarațiile anumitor lideri și membri ai HADEP, inclusiv a reclamanților. Ca măsură auxiliară în temeiul art. 69 § 9 din Constituție și al art. 95 din Legea nr. 2820, Curtea Constituțională a interzis reclamanților și altor 18 membri și lideri HADEP să devină membri fondatori, membri obișnuiți, lideri sau auditori ai oricărui alt partid politic pentru o perioadă de cinci ani. Detaliile procedurii penale care au fost introduse împotriva reclamanților și care au fost prezentate de Curtea Constituțională în decizia sa sunt detaliate mai jos. În opinia Curții Constituționale, acțiunile reclamanților care sunt prezentate mai jos, precum și acțiunile celor 18 membri și lideri HADEP, au dovedit că există o legătură între reclamanții, HADEP și PKK. Aceste reclamanți erau membri executivi ai filialei HADEP Malatya. În 1998 au fost introduse proceduri penale împotriva acestora pentru acordarea de asistență unei organizații ilegale, și anume PKK, în contravenție cu art. 169 din Codul Penal, care includeau acuzațiile împotriva acestora de a permite grevilor de foame să utilizeze sediile HADEP în protest împotriva arestării Abdullah Öcalan în Italia. De asemenea, Banners a fost afișat pe sediul HADEP exprimând disconfortul cu arestarea, precum și denigrarea statului turc și a acțiunilor forțelor de securitate turce. Oamenii prezente în sedii au fost, de asemenea, autorizați să vadă propagandia PKK la Med TV. Diferite ziare și reviste pro-PKK, precum și fotografii a diferitelor membri PKK care au fost uciși în operațiuni, au fost de asemenea recuperate din sedii. Aceste solicitanți au fost ulterior judecați de Curtea de Securitate de Stat Malatya și au fost considerați vinovați la 16 decembrie 1999. Ei au fost condamnați la trei ani și nouă luni de închisoare și condamnarea lor a fost susținută de Curtea de Casație la 4 decembrie 2000 10. Execuția condamnării reclamanților a fost suspendată după intrarea în vigoare a Legii nr. 4616 privind eliberarea condițională, șederea procedurilor și suspendarea pedepsei. 11. Acești solicitanți erau membri executivi ai filialei Adıyaman a HADEP. În 1999 au fost introduse proceduri penale împotriva acestora pentru acordarea de asistență PKK, în conformitate cu art. 169 din Codul Penal în vigoare. Acuzațiile împotriva acestora au inclus să permită grevitorilor de foamete să utilizeze sediul HADEP în protestul împotriva arestării lui Abdullah Öcalan în Italia și să mențină un steag PKK în aceleași sedii. 12. Aceste solicitanți au fost ulterior judecați de Curtea de Securitate de Stat Malatya și au fost considerați vinovați la 6 mai 1999. Ei au fost condamnați la trei ani și nouă luni de închisoare și condamnarea lor a fost susținută de Curtea de Casație la 15 mai 2000 13. Execuția condamnărilor de închisoare a reclamanților a fost suspendată în urma intrării în vigoare a Legii nr. 4616. 14. La 24 februarie 2000, Curtea de Securitate de Stat din Ankara a constatat că dl Bülbül a fost vinovat de acordarea de asistență PKK, în contravenție cu art. 169 din Codul Penal, într-un discurs în cadrul congresului HADEP. El a fost condamnat la trei ani și nouă luni de închisoare. În timp ce procedurile erau în așteptare în fața Curții de Casație, Legea nr. 4616 a intrat în vigoare. Curtea de Securitate a Ankara a suspendat, în consecință, procedura penală împotriva lui la 2 mai 2001. 15. În 1998 a fost introdusă o altă serie de proceduri penale împotriva reclamantului din cauza unui document intitulat „Curzii care suferiu injustițele istorice, problema curdă și recomandările pentru soluția sa”, care au fost găsite în casa sa. Procedura a fost suspendată în urma intrării în vigoare a Legii nr. 4616. 16. Dl Okutan a fost președintele filialei HADEP din Ankara până în 1997. La 4 iunie 1997, Curtea de Securitate a Ankara l-a considerat vinovat de acordarea asistenței PKK, în contravenție cu art. 169 din Codul Penal în vigoare, într-un discurs pe care l-a făcut la un congres HADEP în 1996. El a fost condamnat la patru ani și șase luni de închisoare. În timp ce au fost în așteptare împotriva lui procedurile au fost suspendate în urma intrării în vigoare a Legii nr. 4616. 17. Dl Göchok a fost membru al consiliului partidului HADEP. O serie de documente și cărți elaborate de membrii PKK care au fost găsite în firma sa de avocatură, la 4 iunie 1997, Curtea de Securitate de Stat din Ankara l-a considerat vinovat de acordarea asistenței PKK, în contravenție cu art. 169 din Codul Penal în vigoare, și a condamnat-o la patru ani și șase luni de închisoare. Acțiunea a fost suspendată în fața Curții de Casație în urma intrării în vigoare a Legii nr. 4616. 18. Dl Odabașı a fost președintele filialei Kârșehir a HADEP. La 1 decembrie 1997, Curtea de Securitate de Stat din Ankara l-a condamnat de „incitare la ură și ostilitate prin a face o distincție bazată pe rasă și identitatea regională”, în încălcarea articolului 312 din Codul Penal în vigoare în momentul material. 19. Dl Ateș a fost președintele comisionului pentru tineret HADEP. La 24 decembrie 1998, Curtea de Securitate de Stat de la Izmir l-a considerat vinovat pentru două conturi de răspândire a propagandei separatiste, în încălcarea articolului 8 din Legea privind prevenirea terorismului, în două discursuri pe care le-a exprimat mai devreme în acel an. În discursurile sale, reclamantul a susținut recunoașterea identitatii curdelor din Turcia, și a susținut că curzii au fost suprimați de cei care guvernează țara. El a declarat, de asemenea, că a fost condamnat la un an și la opt luni de închisoare și condamnarea sa a fost susținută de Curtea de Casație la 5 martie 1999. În timp ce reclamantul își îndeplinește condamnarea, Legea nr. 4454 a intrat în vigoare și executarea restului condamnării sale a fost suspendată. La 15 iulie 2003, art. 8 din Legea privind prevenirea terorismului a fost abrogat. 20. Dl Yücedağ a fost președintele consiliului pentru tineret HADEP din Malatya. La 16 decembrie 1999, Curtea de Securitate de Stat Malatya l-a condamnat pentru acordarea de asistență PKK, în contravenție cu art. 169 din Codul Penal în vigoare și a condamnat-o la trei ani și nouă luni de închisoare. Curtea a constatat că reclamantul a comis această infracțiune prin organizarea de seminare pentru studenți universitari, în timpul cărora a susținut că există oameni curzi în Turcia care se confruntă cu o serie de probleme. 21. Condamnarea sa a fost susținută de Curtea de Casație la 4 decembrie 2000, însă executarea sentinței a fost suspendată în urma intrării în vigoare a Legii nr. 4616. 22. Dl Atalay a fost secretarul ramului Seyhan al HADEP. La 16 decembrie 1998, Curtea de Securitate de Stat Adana l-a condamnat pentru incitare la ură și ostilitate, în contravenție cu art. 312 din Codul Penal în vigoare la momentul respectiv. El a fost condamnat la 10 luni de închisoare. Condamnarea sa a fost bazată pe un discurs pe care l-a făcut în timpul congresului partidului. Potrivit Curții de Securitate de Stat Adana, în cadrul discursului său, dl Atalay a spus lucruri cum ar fi că curzii și turcii erau oameni diferiți, că Republica Turciei era în război cu poporul kurdo și că kurzii uciși în timpul războiului erau martiri. 23. Dl Özata era liderul adjunct al HADEP. La 17 septembrie 1998, el a fost considerat vinovat de Curtea de Securitate de Stat din Ankara de răspândire a propagandei separatiste, în contravenție cu art. 312 din Codul Penal în vigoare. Potrivit Curții de Securitate de Stat din Ankara, într-un articol scris în 1997 reclamantul susținea că Kurdii și Turcii sunt două națiuni diferite și că lupta cu forțele armate turce împotriva PKK a fost un “raz și omor supărat”. El a fost condamnat la doi ani de închisoare și ulterior condamnarea sa a fost susținută de Curtea de Casație. La 3 septembrie 1999, executarea condamnării la închisoare a reclamantului a fost suspendată în conformitate cu Legea nr. 4454 privind suspendarea cazurilor și a sancțiunilor întârziate în infracțiunile legate de media. 24. La 21 martie 1997, dl Yardımcıel a făcut un discurs în timpul celebrărilor din Newruz în calitate de președinte al ramului Kars al HADEP. În discursul său, reclamantul a declarat următoarele: „Noi, poporul kurdo, ar trebui să ne alăture forțelor revoluționarilor, lucrătorilor și patrioților... Kurzii le place culoarea roșie; pentru că roșu este culoarea sângelui pe care-l dădeau de ani de zile pentru libertatea lor. Kurzii le place culoarea verde; pentru că este culoarea pregătirii pentru eliberare. Curzii le place culoarea galbenă, pentru că este culoarea pregătirii pentru tot. 25. Procedura penală a fost introdusă împotriva lui pentru răspândirea propagandei separatiste în încălcarea articolului 8 din Legea privind prevenirea terorismului. La 4 iunie 1999 a fost considerat vinovat ca acuzat și condamnat la zece luni de închisoare. A fost, de asemenea, ordonat să plătească o amendă. Condamnarea sa a fost susținută de Curtea de Casație la 7 octombrie 1999 26. La 3 septembrie 1999, Legea nr. 4454 a intrat în vigoare și executarea hotărârii împotriva reclamantului a fost suspendată. La 15 iulie 2003 se abrogă art. 8 din Legea privind prevenirea terorismului. 27. art. 169 din Codul Penal în vigoare în momentul respectiv prevede următoarele: „Cineva care, cu conștientizare că o astfel de bandă sau organizație înarmată este ilegală, îl sprijină, își adăpostește membrii, îi furnizează alimente, arme și muniții sau haine sau îi facilitează operațiunile în orice fel, este condamnat la cel puțin trei și cel puțin cinci ani de închisoare ...” 28. art. 312 din Codul Criminal în vigoare în momentul respectiv prevede următoarele: „Instigarea nepublică la comiterea unei infracțiuni O persoană care laudă sau tolează în mod expres un act pedepsit de lege ca infracțiune sau incită populația să încalce legea, pe condamnare, este pasabilă de șase luni până la doi ani de închisoare și de o amendă grea de șase mii și treizeci de mii de lira turcă. O persoană care incită oamenii la ură sau ostilitate pe baza unei distincții între clasele sociale, rasele, religiile, confesiunile sau regiunile, este responsabilă, pe condamnare, să fie încarcerată între un an și trei ani și o amendă între nouă mii și treizeci și șase mii de lire. Dacă acest stimulent pune în pericol siguranța publică, sentința se ridică cu o treime până la jumătate. Sancțiunile care urmează să fie impuse celor care au comis infracțiunile definite în alineatul anterior se dublează atunci când au făcut acest lucru prin mijloacele enumerate la art. 311 § 2.” 29. Secțiunea 8 din Legea privind prevenirea terorismului prevede, în măsura în care este relevantă, următoarele: „Se interzice propagandea, reuniunile, reuniunile și demonstrațiile care vizează să submineze integritatea teritorială a Republicii Turciei sau unitatea indivizibilă a națiunii. Orice persoană care se ocupă de o astfel de activitate este condamnată la cel puțin unu și cel puțin trei ani de închisoare și la o amendă între o sută de milioane și trei sute de milioane de lira turcă. Pedeapsa impusă unui infractor nu poate fi comutat la o amendă.” 30. art. 69 § 9 din Constituție prevede următoarele: „Membre fondatori sau membri obișnuiți ale căror acțiuni sau declarații conduc la dizolvarea permanentă a unui partid politic sunt discalificate să acționeze ca fondatori, membri obișnuiți, administratori sau controlori financiari al unui alt partid politic pentru o perioadă de cinci ani începând cu data publicării în Jurnalul Oficial a deciziei motivate a Curții Constituționale.” 31. Secțiunea 95 din Legea nr. 2820 privind partidele politice prevede următoarele: „Membrele fondatoare sau membrii obișnuiți ale căror acțiuni sau declarații conduc la dizolvarea unui partid politic sunt discalificate să acționeze ca fondatori, membrii obișnuiți, administratori sau controlatori financiari altor partid politic pentru o perioadă de cinci ani începând cu data publicării în Jurnalul Oficial a hotărârii motivate ale Curții Constituționale...” 32. În temeiul Legii nr. 4616, executarea condamnărilor în ceea ce privește infracțiunile comise înainte de 23 aprilie 1999 ar putea fi suspendată în cazul în care infractorul nu a comis o crimă de același tip sau un tip mai grav într-o perioadă de cinci ani.