BOZLAK AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BOZLAK AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2009)
DECIZIA nr. 5031/04 de Murat BOZLAK și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 6 ianuarie 2009 ca cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimir Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 23 septembrie 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Murat Bozlak, dl Hikmet Fidan și dl Mehmet Mansur Rezitoğlu sunt resortisanți turci născuți în 1952, 1956 și, respectiv, 1970. Primul reclamant locuiește în Ankara, al doilea în İzmir și al treilea în Diyarbakır. Bedia Buran și dl Mehmet Nuri Özmen, avocați practicanți la Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a fost liderul Partidului Popular pentru Democrație (Hakın Demokrasi Partisi, „HADEP”. Al doilea reclamant a fost președintele filialei HADEP din Istanbul și al treilea reclamant a fost președintele filialei HADEP din Diyarbakır. În diferite etape, toate au fost urmărite pentru acordarea de asistență unei organizații ilegale. Procedura împotriva primei și a celei de-a doua solicitanți a fost suspendată în cele din urmă, în timp ce a treia reclamantă a fost condamnată. Alte proceduri au fost inițiate cu succes pentru dizolvarea HADEP (Decizia Curții constituționale din 13 martie 2003, publicată în Jurnalul Oficial la 19 iulie 2003). § 9 din Constituție, Curtea Constituțională a interzis reclamanților și altor membri și lideri HADEP să devină membri fondatori, membri obișnuiți, lideri sau auditori ai oricărui alt partid politic pentru o perioadă de cinci ani. Reclamanții s-au plâns la Curtea de încălcări ale articolelor 6, 7, 9, 10, 11 și 14 din Convenție, precum și la art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în ceea ce privește aceste evenimente. HOTĂRÂREA După comunicarea cererii la guvernul contestat, reclamanții au fost invitați să formuleze observații pe care Guvernul le-a prezentat Curții. Prin scrisoarea din 23 septembrie 2008, trimisă prin post înregistrat, reprezentanții reclamanților au fost notificați că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor clienților lor a expirat și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. Atenția reprezentanților a fost atrasă la art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate lua o procedură din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească acest caz. Potrivit informațiilor obținute de la autoritatea poștală, scrisoarea Registrului din 23 septembrie 2008 a fost transmisă reprezentanților reclamanților la 6 octombrie 2008. Nu s-a primit niciun răspuns la această scrisoare de la reclamanții sau de la reprezentanții acestora. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președintele