PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 24499/21 Giuseppe GIORGIO împotriva Italiei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 21 martie 2024 în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici , Raffaele Sabato , judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secției interioare, având în vedere cererea depusă la 17 mai 2021, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dna A. Petrucci, un avocat care practică în Rionero în Vultură. Plângerile reclamantului prezentate în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție privind incompatibilitatea starei sale de sănătate mentală cu detenția și asistența psihiatrică prestată în închisoare au fost comunicate guvernului italian („Guvernul”) numai în temeiul articolului 3 din Convenție. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de această plângere și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul italian recunoaște că reclamantul a fost supus încălcărilor convenționale așa cum susțin, în conformitate cu principiile exprimate de Curtea de Drepturi Omului în acest context. Guvernul italian, cu prezenta declarație, oferă reclamantului suma de 12.500 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și suma de 2.000 de euro pentru a acoperi orice costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului cu privire la aceste sume. Guvernul consideră că această declarație, care conține recunoașterea încălcărilor menționate mai sus și prevederea unei restituiri, reprezintă o compensație adecvată pentru Solicitant, în conformitate cu jurisprudența Curții în această privință. Guvernul invită în mod respectuos Curtea să declare că nu este necesar să se proceseze examinarea încălcărilor presupuse de către solicitanți și să respingă cazurile în aplicarea articolului 37 din Convenție, având în vedere că sunt respectate condițiile stabilite de art. 62A din Regulamentul Curții. Guvernul va continua să plătească sumele oferite cu prezenta declarație în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte de a elimina cazul din lista sa de cauze. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului la 10 ianuarie 2024. Prin corespondență din 3 februarie 2024, el solicită Curții să continue examinarea cazului argumentând, în special, că declarația nu constituie o recunoaștere suficientă a încălcării și că suma compensației este insuficientă. Curtea observă că art. 37 § (c) îi permite să tragă un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la asistența medicală și psihiatrică în închisoare (a se vedea, de exemplu, Roaman c. Belgia [GC], nr. 18052/11, §§ 144-48, 31 ianuarie 2019, și Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, §§ 135-40, 23 martie 2016). Prezenta decizie se referă la faptul că, în conformitate cu art. 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 37 § (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele lor, nu trebuie să continue examinarea cererii (art. 37 § amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 11 aprilie 2024. Viktoriya Maradudina Péter Paczolay Președintele adjunct al grefierului interimar APENSĂ Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (compatibilitate de stare de sănătate mentală cu detenție și îngrijire psihiatrică în închisoare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suport acordat pentru prejudiciu moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuieli (în euro) [2] 24499/21 17/05/2021 Giuseppe GIORGIO 1990 PETRUCCI Ameriga Rionero în Vultură (PZ) 08/01/2024 03/01/2024 12.500 2.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului
Application no. 24499/21
Giuseppe GIORGIO
against Italy
(see appended table)
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 21
March 2024 as a Committee composed of:
Péter Paczolay
, President
,
Gilberto Felici,
Raffaele Sabato
, judges
,
and Viktoriya Maradudina,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 17
May 2021,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant was represented by Ms A. Petrucci, a lawyer practising in Rionero in Vulture.
The applicant’s complaints raised under Articles 3 and 8 of the Convention concerning the incompatibility of his state of mental health with detention and the psychiatric care provided in prison were communicated to the Italian Government (“the Government”) only under Article 3 of the Convention.
The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by this complaint. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Italian Government recognize that the Applicant was subjected to the conventional violations as they claim, according to the principles expressed by the Court of Human Rights in this context.
The Italian Government, with this declaration, offer the sum of 12.500 euros to the Applicant to cover any non-pecuniary damage, and the sum of 2.000 euros to cover any costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the Applicant on these amounts.
The Government believe that this declaration, containing the acknowledgement of the abovementioned violations and the provision of a refund, represents an adequate compensation for the Applicant, according to the jurisprudence of the Court on the matter.
The Government respectfully invite the Court to declare that it is not necessary to prosecute the exam of the violations alleged by the Applicants and dismiss the cases in application of Article 37 of the Convention, given that the conditions established by Article 62A of the Rules of Court are respected.
The Government will proceed to pay the sums offered with the present declaration within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration on 10 January 2024. By correspondence of 3 February 2024, he asked the Court to pursue the examination of the case arguing, in particular, that the declaration did not constitute a sufficient acknowledgment of the violation and that the amount of compensation was insufficient.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment (preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to medical and psychiatric care in prison (see, for example,
Rooman v.
Belgium
[GC], no.
18052/11, §§ 144-48, 31
January 2019, and
Blokhin v.
Russia
[GC], no.
47152/06, §§ 135-40, 23
March 2016).
Noting the admissions contained in the Government’s declaration, which encompass all the applicant’s claims, as well as the amount of compensation proposed, which – taking into account the evidence provided by the parties on the applicant’s state of health and on the care provided to him in prison – is consistent with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37 §
1
in
fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (see
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 11 April 2024.
Viktoriya Maradudina
Péter Paczolay
Acting Deputy Registrar
President
Application raising complaints under Article 3 of the Convention
(compatibility of state of mental health with detention and psychiatric care in prison)
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Year of birth
Representative’s name and location
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments
Amount awarded for non-pecuniary damage (in euros)
[1]
Amount awarded for costs and expenses
(in euros)
[2]
24499/21
17/05/2021
Giuseppe GIORGIO
1990
PETRUCCI Ameriga
Rionero in Vulture (PZ)
08/01/2024
03/01/2024
12,500
2,000
[1]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant
[2]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant