LANDOLINA v. ITALY

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 37057/23 Ivan LANDOLINA împotriva Italiei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 5 decembrie 2024 în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides , Președintele Erik Wennerström , Alain Chablais , judecători și Viktoriya Maradudina , secretar adjunct al secției interioare, având în vedere cererea depusă la 29 În septembrie 2023, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat cere Curții să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl G. Scala, avocat practicant la Palermo. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 5 §§ § 1 și 5 din Convenție privind ilegalitatea arestării domiciliare prelungite și absența dreptului executiv la compensare au fost comunicate guvernului italian („Guvernul”). DREPTUL Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul italian recunoaște că reclamantul a fost supus încălcărilor convenționale, așa cum a afirmat, în conformitate cu principiile exprimate de Curtea de Drepturi Omului în acest context. Guvernul italian, cu prezenta declarație, oferă reclamantului suma de 60.139,00 euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și suma de 3.000 euro pentru a acoperi orice costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru reclamant cu privire la aceste sume. Guvernul consideră că această declarație, care conține recunoașterea încălcărilor menționate mai sus și prevederea unei restituiri, reprezintă o compensație adecvată pentru Solicitant, în conformitate cu jurisprudența Curții în această privință. Guvernul invită în mod respectuos Curtea să declare că nu este necesar să se proceseze examinarea încălcărilor presupuse de către solicitanți și să respingă cazurile în aplicarea articolului 37 din Convenție, având în vedere că sunt respectate condițiile stabilite de art. 62A din Regulamentul Curții. Guvernul va continua să plătească sumele oferite cu prezenta declarație în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte de a elimina cazul din lista sa de cauze. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului la 2 octombrie 2024. Prin scrisoarea din 30 octombrie 2024, el a solicitat Curții să continue examinarea cazului argumentând, în special, că suma compensației este insuficientă, și că noua procedură a fost deschisă împotriva lui în fața instanțelor interne, cu un risc ca el să fie supus unei noi măsuri de securitate. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ § i-a permis să îndepărteze un caz din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate îndepărta cererile în temeiul articolului 37 §§ 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la legalitatea unei măsuri care implică o privare de libertate (de exemplu, a se vedea Roaman c. Belgia [GC], nr. 18052/11, §§ 190- 11, 31 ianuarie 2019, și Sy c. Italia, nr. 11791/20, §§ 111-15, 24 ianuarie 2022). Curtea remarcă admiterile conținute în declarația guvernului, precum și cantitatea de compensare propusă, care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare. Consideră, de asemenea, că noua procedură menționată de reclamant, precum și posibilitatea ca o nouă măsură de securitate să fie impusă de către instanțe interne, să depășească domeniul de aplicare al prezentei cereri. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea prezentei cereri [art. 37 §§ §§ §§ §§ )]. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 §§ amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 16 ianuarie 2025. Viktoriya Maradudina Georgios A. Serghides Registrul adjunct interimar Președintele ANNEXĂ Cererea de ridicare a plângerilor în temeiul articolului 5 §§ § 1 și 5 din Convenția Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Sumele acordate pentru prejudiciu moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile (în euro) [2] 37057/23 29/09/2023 Ivan LANDOLINA 1973 Scala Giovanni Palermo 30/09/2024 30/10/2024 60.139 3.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 37057/23

Ivan LANDOLINA

against Italy

(see appended table)

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 5

December 2024 as a Committee composed of:

Georgios A. Serghides

, President

,

Erik Wennerström,

Alain Chablais

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 29

September 2023,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant was represented by Mr G. Scala, a lawyer practising in Palermo.

The applicant’s complaints under Article 5 §§ 1 and 5

of the Convention concerning the unlawfulness of his prolonged house arrest and the absence of an enforceable right to compensation were communicated to the Italian Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Italian Government recognize that the Applicant was subjected to the conventional violations as claimed, according to the principles expressed by the Court of Human Rights in this context.

The Italian Government, with this declaration, offer the sum of 60.139,00 euros to the Applicant to cover any non-pecuniary damage, and the sum of 3.000 euros to cover any costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the Applicant on these amounts.

The Government believe that this declaration, containing the acknowledgement of the abovementioned violations and the provision of a refund, represents an adequate compensation for the Applicant, according to the jurisprudence of the Court on the matter.

The Government respectfully invite the Court to declare that it is not necessary to prosecute the exam of the violations alleged by the Applicants and dismiss the cases in application of Article 37 of the Convention, given that the conditions established by Article 62A of the Rules of Court are respected.

The Government will proceed to pay the sums offered with the present declaration within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration on 2 October 2024. By a letter of 30 October 2024, he asked the Court to pursue the examination of the case arguing, in particular, that the amount of compensation was insufficient, and that new proceedings had been opened against him before domestic courts, with a risk that he would be subjected to a new security measure.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v.

Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the lawfulness of a measure entailing a deprivation of liberty (see, for example,

Rooman v. Belgium

[GC], no. 18052/11, §§ 190-

11, 31 January 2019, and

Sy v. Italy

, no. 11791/20, §§ 111-15, 24 January 2022).

The Court notes the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed, which is consistent with the amounts awarded in similar cases. It further considers that the new proceedings mentioned by the applicant, as well as the possibility that a new security measure will be imposed on him by domestic courts, exceed the scope of the present application. The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of the present application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 §

1

in

fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (see

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 16 January 2025.

Viktoriya Maradudina

Georgios A. Serghides

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 §§ 1 and 5 of the Convention

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments

Amount awarded for non-pecuniary damage (in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses (in euros)

[2]

37057/23

29/09/2023

Ivan LANDOLINA

1973

Scala Giovanni

Palermo

30/09/2024

30/10/2024

60,139

3,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant