KATAVIC v. CROATIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 38392/08, de către Tonći KATAVI împotrivă Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 13 ianuarie 2011 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Nina Vajić, Dean Spielmann, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 iulie 2008, având în vedere deliberarea, hotărârea următoarea: FACTELE Reclamantul, dl Tonći Katavić, este un național croat născut în 1977 și trăiește în Split. Guvernul croat („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 septembrie 2007, reclamantul a fost înarmat înainte de judecată în legătură cu procedurile penale care i-au fost îndreptate împotriva lui pentru acuzații de dezintoxicare. El a fost reținut pentru prima dată la închisoarea Bilice și mai târziu la închisoarea Rijeka. În timpul audierii din fața instanței de judecată, precum și la o audiere în care a fost pronunțată hotărârea de primă instanță (data exactă rămâne necunoscută), care a fost difuzată și la televiziune națională, a fost încătușat. Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 3 din Convenție, că a fost bătut la ședințe în timpul procesului penal împotriva lui și, de asemenea, atunci când hotărârea de prima instanță a fost pronunțată, care a fost transmisă la televiziune. El s-a plâns în continuare că, în ambele închisori, a suferit suprapopulație și condiții nehigienice. Reclamantul s-a mai plâns, în conformitate cu art. 5 din Convenție, în legătură cu motivele și durata deținerii anterioare. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 14 iunie 2010, observațiile guvernamentale au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 26 iulie 2010. Prin scrisoarea din 15 octombrie 2010, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 26 iulie 2010 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate examina un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 38392/08

by Tonći KATAVIĆ

against Croatia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13

January 2011 as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Nina Vajić,

Dean Spielmann,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 22 July 2008,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Tonći Katavić, is a Croatian national who was born in 1977 and lives in Split. The Croatian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ms Š. Stažnik.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 5 September 2007 the applicant was placed in pre-trial detention in connection with criminal proceedings brought against him on charges of embezzlement.

He was first detained at Bilice Prison and later at Rijeka Prison.

During the hearings held before the trial court, as well as at a hearing when the first-instance judgment was pronounced (the exact date remains unknown), which was also broadcast on national television, he was handcuffed.

COMPLAINTS

The applicant complained, under Article 3 of the Convention, that he had been handcuffed at the hearings during the criminal trial against him and also when the first-instance judgment had been pronounced, which had been broadcast on television. He further complained that, in both prisons, he had endured overcrowded and unhygienic conditions.

The applicant further complained, under Article 5 of the Convention, about the grounds and duration of his pre-trial detention.

THE LAW

By letter dated 14 June 2010 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 26 July 2010.

By letter dated 15 October 2010, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of the applicant’s observations had expired on 26 July 2010 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received this letter on 20 October 2010. However, no response has been received.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President