CASE OF ZGLAVNIK v. CROATIA

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE ZGLAVNIK c. CROATIA (Depunerea nr. 28018/10) JUDGMENT STRASBOURG 24 iulie 2012 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Zglavnik c. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Khanlar Hajiyev, Julia Laffranque, judecători și André Wampach, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 3 iulie 2012, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 28018/10) împotriva Republicii Croației depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național croat, dna Zvjezdana Zglavnik, („reclamantul”), la 28 aprilie 2010. Reclamantul a fost reprezentat de dna V. Pušić Miličević, avocat care practică la Zagreb. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Reclamantul a afirmat în temeiul articolului 6 § 1 că durata procedurii în fața instanțelor interne la care era parte a fost excesivă. La 6 iulie 2011, vicepreședintele Primei Secțiuni a hotărât să anunțe cererea Guvernului. În conformitate cu Protocolul nr.14, cererea a fost alocată unui comitet de trei judecători. De asemenea, s-a decis că Comitetul va decide asupra admisibilității și meritelor cererilor în același timp (art. 29 § 1 din Convenție). CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1943 și trăiește în Osijek. La 11 decembrie 2002, reclamantul a solicitat executarea unei obligații monetare prevăzute într-o acțiune notară ( javnobilježnička isprava ) împotriva dlui S.T. în fața Curții Municipale de Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu La 10 aprilie 2003, Curtea Municipală a emis o scrisoare de execuție prin confiscarea și vânzarea proprietăților imobiliare ale S.T. în satisfacția cererii de 186,278.40 kunas croate (HRK). Acțiunea este încă în așteptare. La 20 octombrie 2008, reclamantul a depus o cerere de protecție a dreptului la o audiere în timp rezonabil ( zahtjev zaštituto prava na su δenje u razumnom roku ) cu Curtea județului Zagreb ( Županijski sud u Zagrebu La 25 mai 2009, Curtea județului Zagreb a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere în timp rezonabil, a acordat 6.000 de HRK în compensație și a ordonat Curtea Municipală Zagreb să completeze executarea în termen de șapte luni de la notificarea deciziei sale. 10. La 2 septembrie 2009, Curtea Supremă (Vrhovni sud Republike Hrvatske ) a acordat o compensare suplimentară a 2 000 de HRK . Hotărârea Curții Supreme a fost acordată reprezentantului reclamantului la 21 septembrie 2009. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 A CONVENȚIEII 11. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Admisibilitatea 12. Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție, subliniind în continuare că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. și încă nu s-a încheiat. Astfel, a durat nouă ani și șase luni la un nivel de jurisdicție. 14. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Mačinković v. Croația , nr. 29759/04, § 37, 7 decembrie 2006). 15. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea, de exemplu, Oreb v. Croația , nr. 9951/06, 23 octombrie 2008; și Alagić v. Croația , nr. 17656/07, 11 februarie 2010). Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17 Daune 17. Reclamantul a solicitat 72.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 18. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi susținut prejudiciu moral. Hotărârea în mod echitabil și ținând seama de suma acordată de instanțe naționale, aceasta îi acordă acordarea de 3,700 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 19. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 405 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale și 810 EUR pentru cele suportate în fața Curții. 20. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 170 EUR pentru costurile și cheltuielile din cadrul procedurii interne și a sumei reclamate în întregime pentru procedurile dinaintea Curții. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în kune croate la rata aplicabilă la data decontare: (i) 3,700 EUR (3 mii șapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 980 EUR (nouă sute de optzeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de nerespectare plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 24 iulie 2012, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

CASE OF

ZGLAVNIK v. CROATIA

(Application no. 28018/10)

JUDGMENT

STRASBOURG

24 July 2012

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Zglavnik v. Croatia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Khanlar Hajiyev,

Julia Laffranque,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 3 July 2012,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 28018/10) against the Republic of Croatia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Croatian national, Ms Zvjezdana Zglavnik, (“the applicant”), on 28 April 2010.

2.

The applicant was represented by Ms V. Pušić Miličević, a lawyer practising in Zagreb. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Š. Stažnik.

3.

The applicant alleged under Article 6 § 1 that the length of the proceedings before the domestic courts to which she was a party was excessive.

4.

On 6 July 2011 the Vice-President of the First Section decided to give notice of the application to the Government. In accordance with Protocol No.14, the application was allocated to a Committee of three judges. It was also decided that the Committee would rule on the admissibility and merits of the applications at the same time (Article 29 § 1 of the Convention).

THE FACTS

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1943 and lives in Osijek.

6.

On 11 December 2002 the applicant sought enforcement of a monetary obligation stipulated in a notary deed (

javnobilježnička isprava

) against Mr S.T. before the Zagreb Municipal Court (

Općinski sud u Zagrebu

).

7.

On 10 April 2003 the Municipal Court issued a writ of execution by seizure and sale of S.T.’s immovable property in satisfaction of the applicant’s claim of 186,278.40 Croatian kunas (HRK). The proceedings are still pending.

8.

On 20 October 2008 the applicant lodged a request for the protection of the right to a hearing within reasonable time (

zahtjev za zaštitu prava na suđenje u razumnom roku

) with the Zagreb County Court (

Županijski sud u Zagrebu

).

9.

On 25 May 2009 the Zagreb County Court found a violation of the applicant’s right to a hearing within reasonable time, awarded her HRK 6,000 in compensation and ordered the Zagreb Municipal Court to complete the enforcement within seven months of service of its decision.

10.

Following an appeal by the applicant, on 2 September 2009 the Supreme Court (

Vrhovni sud Republike Hrvatske

) awarded her additional HRK 2,000 in compensation. The Supreme Court’s decision was served on the applicant’s representative on 21 September 2009.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

11.

The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

A.

Admissibility

12.

The Court notes that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

13.

The period to be taken into consideration began on 11 December 2002

and has not yet ended. It has thus lasted for nine years and six months at one level of jurisdiction.

14.

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Mačinković v.

Croatia

, no.

29759/04, § 37, 7 December 2006).

15.

The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present case (see, for example,

Oreb v. Croatia

, no. 9951/06, 23 October 2008; and

Alagić v.

Croatia

, no. 17656/07, 11 February 2010).

Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

There has accordingly been a breach of Article 6 § 1.

II.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

16.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

17.

The applicant claimed 72,000 euros (EUR) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage.

18.

The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. The Court considers that the applicant must have sustained non-pecuniary damage. Ruling on an equitable basis and taking into account the amount granted by the national courts, it awards award her EUR 3,700 under that head.

B.

Costs and expenses

19.

The applicant also claimed EUR 405 for the costs and expenses incurred before the domestic courts and EUR 810 for those incurred before the Court.

20.

Regard being had to the documents in its possession and to its case-law, the Court considers it reasonable to award the sum of EUR 170 for costs and expenses in the domestic proceedings and the sum claimed in full for the proceedings before the Court.

C.

Default interest

21.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into Croatian kunas at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 3,700 (three thousand seven hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 980 (nine hundred eighty euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 24 July 2012, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

André Wampach

Peer Lorenzen

Deputy Registrar

President