CASE OF PETRAKOVSKYY AND LEONTYEV v. UKRAINE

CASE OF PETRAKOVSKYY AND LEONTYEV v. UKRAINE (CtEDO, 2024)

CAUZUL CU PETRAKOVSKYY ȘI LEONTYEV v. UKRAINE (Aplicații nos. 26815/16 și 43612/16) CAUZA DE JUSTERE STRASBOURG 21 martie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Petrakovskyy și Leontyev v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cintima secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Lado Chanturia , Președintele Carlo Ranzoni, María Elósegui , judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Ucrainei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către cei doi solicitanți enumerați în tabelele adăugate („reclamanții”), la datele indicate în acest articol; hotărârea de a anunța plângerile prevăzute la alineatele (1) și (2) de mai jos guvernului ucrainean („Guvernul”), reprezentată, cel mai recent, de agentul lor, dna M. Sokorenko; observațiile părților; având deliberat în privat la 22 februarie 2024, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: 3 din Convenție, care au fost tratate necorespunzător de către poliție în vederea extragerii de declarații false de auto-incriminare de la ei și a faptului că investigațiile privind plângerile lor respective au fost ineficace. Leontyev (denumită în continuare Leontyev (denumită în continuare nr. 43612/16) se bazează în plus pe articole 3 și 13 din Convenție, plângându-se că condițiile de detenție în Zaporizhzhia SIZO erau inumane și degradante și că nu au existat căi de recurs interne eficace în acest sens. În plus, el s-a plâns în temeiul art. 6 din Convenție că lungimea procedurii penale inițiate împotriva lui a fost excesivă. Faptele relevante pentru cererile individuale sunt prezentate în detaliu în tabelele adăugate. EVALUAREA TRIBUNALULUI PRIVIND DECLARAȚII , Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau că au fost tratați nepotrivit de poliție și că plângerile lor respective nu au fost investigate în mod corespunzător. Se bazează pe art. 3 din Convenție. Guvernul a susținut că plângerile de mai sus au fost întemeiate în mod evident. Reexaminarea faptelor prezentului caz în funcție de principiile generale stabilite în jurisprudența sa (a se vedea Bouyid c. Belgia) [GC], nr. 23380/09, §§ 81-90 și 114-23, CEDH 2015), Tribunalul consideră că reclamanții au formulat cereri credibile de netratament la nivel intern. Aceste afirmații au declanșat obligația autorităților naționale de a efectua o investigație eficientă și aprofundată în vederea stabilirii originii leziunilor reclamanților, precum și a identificării și pedepsirii persoanelor responsabile, în cazul în care acuzațiile de netratament s-au dovedit a fi adevărate. În ceea ce privește lacunele și contradicțiile în domeniile interne și în argumentele de fapt ale părților (a se vedea tabelele adăugate pentru detalii), Curtea consideră imposibil să se stabilească dincolo de îndoieli rezonabile că reclamanții își susțin leziunile în timp ce se află sub controlul poliției, după cum au susținut. Curtea consideră că dificultățile de determinare a substanței acuzațiilor reclamanților de tratament bolnav provin din faptul că autoritățile nu își investighează în mod eficient plângerile (a se vedea, în special, Popa c. Moldova , nr. 29772/05, §§39 și 45, 21 septembrie 2010; Grimalovs c. Letonia , nr. 6087/03, §§ 109 și 119, 25 iunie 2013; și Barysheva c. Ucraina , nr. 9505/12, § 55, 14 Din documentele dinaintea Curții, se pare că investigațiile interne nu au constituit un efort serios de determinare a faptelor relevante. 10. Curtea constată că în cazul Kaverzin v. Ucraina (nr. 23893/03, §§ 173-80, 15 mai 2012), a constatat că reluarea autorităților de a asigura o anchetă promptă și aprofundată a plângerilor deținute împotriva autorităților de poliție constituia o problemă sistemică în sensul articolului Prin urmare, Curtea concluzionează că prezentele cereri, având în vedere circumstanțele lor și jurisprudența anterioară, constituie un alt exemplu de nerespectare a unei anchete prompte și aprofundate. ALTE VIOLAȚII ALLEGATE A CONVENȚII ÎN APLICAREA CAUZEI BUN ESTABLICATE 12. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează, în continuare, că plângerile formulate de dl D.I. Leontyev (denumită în continuare „nr. 43612/16) în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție privind condițiile de detenție în centrul de detenție preventivă Zaporizhzhia (SIZO) și lipsa de căi de recurs interne în acest sens (a se vedea tabelul 2 anexat pentru detalii) sunt admisibile și dezvăluie încălcări ale Convenției în lumina jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea, în special, Muršić v. Croația, [GC], nr. 7334/13, §§§§ 122-41, CEDH 2016; Melnik v. Ucraina , nr. 72286/01, §§ 110-12, 28 martie 2006; și, ca exemplu mai recent, Beketov v. Ucraina [Comitet], nr. 44436/09, §§ 125-30, 19 februarie 2019). REZULTAREA COMPLAINTA 13. 43612/16) în temeiul articolului 6 din Convenție, privind o lungime presupusă excesivă a procedurii penale împotriva acestuia, Curtea constată că aceste proceduri au fost inițiate la 20 februarie 2014 și au durat până la 13 februarie 2020, adică cinci ani și unsprezece luni, la trei niveluri de competență. Curtea consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competență, această plângere nu dezvăluie apariția unei încălcări a acestei dispoziții. 14. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEII 15. Reclamanții au depus doar cereri de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea tabelele adăugate pentru detalii). 16. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabil atribuirea reclamanților sumele indicate în tabelele adăugate, restul cererii pentru satisfacție pur și simplu aduse de dl D.I. Leontyev. 17. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui să fie adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; Declarații admisibile plângerile formulate de ambele solicitanți de poliție bolnavi tratamentul și ineficacitatea investigațiilor în acest sens, precum și plângerile formulate de dl D.I. Leontyev (depunerea nr. 43612/16) privind condițiile de detenție și lipsa de remedii eficace pentru plângerea sa; că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza eșecului autorităților naționale de a efectua o investigație eficace asupra plângerilor de maltratare a poliției formulate de ambele solicitante; susține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește plângerea formulată de dl D.I. Leontyev în ceea ce privește condițiile de detenție în Zaporizhzhia SIZO; susține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție în ceea ce privește plângerea formulată de dl D.I. Leontyev în ceea ce privește lipsa unor căi de recurs interne eficace pentru plângerea sa privind condițiile de detenție în Zaporizhzhia SIZO; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelele adăugate, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii pentru satisfacție pur și simplu adusă de dl D.I. Leontyev. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 martie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Martina Keller Lado Chanturia Președintele adjunct al grefierului Apendice de cerere nr. 26815/16 de dl Dmytro Igorovych Petrakovsky Ucrainean naște în 1994 și reședința în Fedurnovo, regiunea Moscova, Rusia Reprezentat de dl D.M. Yama, avocat practicant în Zaporizhzhia Logat la 30 aprilie 2016 Faptele și documentele relevante pentru presupusele probleme de maltratare Cheie referitoare la presupusul maltrat (i) Contul reclamantului: la aproximativ 8 a.m. la 21 februarie 2011, doi ofițeri ai poliției din districtul Khortytskyy din Zaporizhzhia s-au adresat reclamantului, un minor de șaptezeci de ani, pe stradă. L-au bătut în bătaie și l-au dus la secția de poliție. În timp ce el a fost suspendat de mâinile bătute de la un cârlig pe perete, mai mulți ofițeri au luat rânduri aplauzând, pungând și lovind-l cu un târcoaș îmbrăcat de pânză, încercând să-l forțeze să mărturisească să fure un telefon mobil de la un alt minor. Reclamantul a fost eliberat la aproximativ 8 p.m. în aceeași dată, după semnarea declarațiilor auto-incriminante. Două zile mai târziu, în 23 februarie 2011, reclamantul s-a plâns la un medic pentru că a fost bătut, iar la 24 februarie 2011, el s-a adresat unui expert legist pentru a înregistra rănile sale. (ii) Medical și alte dovezi: (a) Certificat nr. 306/c data de 24 februarie 2011 și Raportul nr. 1774 (Zaporizhzhia regional expert în legist) datat de 10 iulie 2013: leziuni minore (edema țesuturilor moale (occiput) și abraziunile (uper buză, umărul drept, mâna stângă) susținute în termen de două până la patru zile de la examinarea (24 februarie 2011); (b) Raportul de experți nr. 776-D (asi birou) din 19 februarie 2014: infligerea leziunilor documentate în timpul unui meci de formare a artelor marțiale (sparring) nu a putut fi exclusă. (iii) Rezultatele interne: A fost posibil ca rănile să fi fost susținute în timpul formării artelor marțiale (sparring) la care a participat reclamantul; nu a fost posibilă stabilirea fie a datei formării relevante, fie a oricărei circumstanțe înconjurătoare din cauza indisponibilității dosarelor relevante (decizia finală de suspendare a procedurii: 16 iunie 2015; apelurile reclamantului respinse la 12 August 2015 și, respectiv, 4 noiembrie 2015 de Curtea de District Ordzhonikidzivskyy din Zaporizhzhia și, respectiv, Curtea Regională de Apel Zaporizhzhia). (i) Primele examinări medicale efectuate două zile după eliberarea reclamantului; nu există dovezi concludente care indică faptul că leziunile au fost susținute sub controlul poliției (pentru exemple relevante, a se vedea Kulyk c. Ucraina , nr. 30760/06, §§ 82-83, 23 iunie 2016, și Barysheva v. Ucraina , nr. 9505/12, §§ 55-56, 14 martie 2017). (ii) Întârziere în deschiderea unei anchete pe scară completă (depusă la 1 martie 2011, procurorul districtului Khortytskyy, Zaporizhzhia; ancheta lansată la 21 decembrie 2012), precedată de runde repetate de anchetă pre-investire (pentru exemple relevante, a se vedea mutatis mutandis Davydov și alții c. Ucraina , nr. 17674/02 și 39081/02 , §§ 310-12, 1 iulie 2010, și Chernega și alții c. Ucraina , nr. 74768/10 , § 167, 18 iunie 2019). (iii) Remiteri repetate pentru reinvestire în vederea deficiențelor recunoscute de instanțe interne (pentru exemple relevante , a se vedea Belounov c. Ucraina , nr. 4494/07 , § 56, 7 noiembrie 2013, și Adnalov c. Ucraina , nr. 10493/12 , § 50, 27 Noiembrie 2014). (iv) Concluzia rapidă că leziunile ar fi putut fi susținute în timpul unui meci de sparring, se bazează în esență pe declarațiile ofițerilor care negă maltrat și pe interogarea întârzietă a unui antrenor de arte marțiale, care nu ar fi putut aminti programul de formare februarie 2011 (pentru exemple relevante, a se vedea Gordiyenko c. Ucraina , nr. 27620/09 , §§§ 96, 16 octombrie 2014, și Kleutin c. Ucraina Propunerile părților de satisfacție Reclamantul: nepecuniare: 5000 de euro (EUR) Guvern: Reclamare nesubstanțată Prejudiciu moral: 5000 EUR, după cum a solicitat reclamantul, plus orice impozit care poate fi imputabil cererea nr. 43612/16 de dl Dmytro Ivanovych Leontyev Național ucrainean născut în 1986 și care rezidă în Melitopol Reprezentat de dl A.V. Pustyntsev, un avocat practicant la Dnipro Lodged la 10 aprilie 2016 Faptele și documentele relevante pentru presupusele probleme de tratament cheie referitoare la supuși maltratamente (i) Contul reclamantului: la 19 februarie, la ora 9:30 2014, câțiva ofițeri ai poliției din districtul Yakymivskyy (Zaporizhzhia) au găsit reclamantul care stă în apropiere de casa sa, așezat pe foc, de corpul înjunghiat și ars al doamnei L., mama sa. După ce l-a făcut să-i urmeze mai întâi într-o clădire locală pentru interogatoriu, ofițerii au început să-l forțeze să mărturisească că-și ucidă mama, al cărei corp a arătat numeroase răni tăiate și răni multiple la cap. În timp ce reclamantul a protestat, ofițerii au lovit în repetate rânduri, l-au lovit și l-au lovit cu o târfă pe cap, membre și torso, și în zona de rinichi și groin. În aceeași zi, reclamantul a fost dus la secția de poliție, unde a continuat să fie bătut și apoi a fost împachetat în ochi pentru o perioadă neespecificată. În plus, o arsură a fost infligida pe mâna stângă. Sub presiunea maltratului, a mărturisit fals că a ucis-o pe mama în căldură a unui argument domestic în timp ce a fost intoxicată cu alcool. (ii) Medical și alte dovezi: (a) Raportul nr. 30 (Zaporizhia regional expert în legist) datat de 20 februarie 2014: leziuni minore (abraziuni la urechea stângă, brațul drept, palmier stâng, genunchiul drept și piciorul drept) cel mai probabil sustinut pe 19 februarie 2014. Rănile ar fi putut fi infligate în timp ce corpul reclamantului a fost în diferite poziții; abrazii la ureche au fost probabil cauzate de degetele altor persoane. În cursul examinării, reclamantul nu a formulat nicio plângere împotriva oricărui ofițer de poliție și nu a furnizat nicio explicație cu privire la originea rănilor sale. El a susținut că nu s-a luptat cu mama sau cu altcineva în ziua anterioară examinării. (b) Raportul de experți nr. 70 (asileme birou) din 17 aprilie 2014: infligerea rănilor documentate în Raportul nr. 30 și infligerea unei arsuri pe mâna stângă ar fi putut avea loc în termenul indicat de solicitant. (iii) Constatările interne: Rănile minore găsite asupra reclamantului în ziua crimei dnei L., care, după cum a mărturisit, a comis în cursul unui argument de gospodărie, nu erau caracteristice ale tipurilor de presupuse maltraturi descrise de el (decizia finală de suspendare a procedurii: 25 noiembrie 2014; apelurile reclamantului respinse la 29 decembrie 2015 și 17 februarie 2016 de către Curtea de District Ordzhonikidzivskyy din Zaporizhzhia și, respectiv, din Curtea Regională de Apel Zaporizhzhia). (iv) Alte fapte relevante (a) între 4 iunie și 8 septembrie 2019, reclamantul a fost reținut în Zaporizhzhia SIZO în mediul înghețat, neventilat și insanitar (celula de 14 metri pătrați, împărtășită cu alți trei deținuți, care au fumat în mod constant); toaleta nu a fost separată de locurile de viață; lenjerie usată și lenjerie de pat; alimente de calitate inacceptabilă; acces extrem de restricționat la duș și nu sunt disponibile provizii igienice; (b) La 13 februarie 2020, Curtea Superioră Specializată pentru Cazuri Civile și Penale a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept împotriva condamnării sale pentru asasinarea dnei L., pronunțată la 3 decembrie 2015 de Curtea de district Yakymivskyy din regiunea Zaporizhzhia și susținută de Curtea Regională de Apel Zaporizhzhia la 21 august 2019. (i) În ceea ce privește circumstanțele arestării reclamantului și conturile sale cu privire la presupusele maltraturi în ceea ce privește natura și momentul în care au fost înregistrate leziunile documentate, materialul disponibil nu stabilește în mod concludent că reclamantul a fost arestat în sănătate bună și leziunile susținute atunci când a fost sub controlul poliției (de exemplu, a se vedea Kozinets c. Ucraina) , nr. 75520/01, §§ 57, 6 decembrie 2007, și Aleksandr Smirnov c. Ucraina , nr. 38683/06 , § 54, 15 iulie 2010 . (ii) Investiții limitate în domeniul de aplicare și fără eforturi reale aparente de a elucida originea leziunilor documentate (pentru exemple relevante, a se vedea Grinenko c. Ucraina , nr. 33627/06 , § 62, 15 noiembrie 2012, și Kleutin c. Ucraina , nr. 5911/05, § 68, 23 iunie 2016). (iii) Nici un efort aparent de colectare a probelor obiective, în special: conturile ofițerilor de poliție luate la valoarea nominală; nici o confruntare față-în față între solicitant și ofițerii implicați de el în maltrat sau în alte etape în vederea conciliarii discrepanțelor dintre conturile lor și a verificării originii leziunilor documentate (pentru exemple relevante, a se vedea Danilov c. Ucraina, nr. 2585/06, § 70, 13 martie 2014, și A.N. c. Ucraina , nr. 13837/09 , §§ 67-70, 29 ianuarie 2015 . Justa satisfacție Observații părților Solicitant: prejudiciu moral: 35 000 euro (EUR) Costuri și cheltuieli: 6,000 EUR în taxe juridice (procedură de convenție; depășire a plăților) care urmează să fie plătită direct avocatului reclamantului, dl AV. Pustintsev (foaie de timp furnizată: 40 de ore la 150 EUR pe oră) Guvernul: Claimări nesubstanțiate și exorbitante Prejudiciu moral: 8.000 EUR Costuri și cheltuieli: 1.000 EUR Se plătește domnului A.V. Pustintsev, după cum a solicitat plus orice impozit impozit reclamantului cu privire la sumele de mai sus

FIFTH SECTION

CASE OF PETRAKOVSKYY AND LEONTYEV v. UKRAINE

(Applications nos. 26815/16 and 43612/16)

JUDGMENT

STRASBOURG

21 March 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Petrakovskyy and Leontyev v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lado Chanturia

, President

,

Carlo Ranzoni,

María Elósegui

, judges

,

and Martina Keller,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the two applicants listed in the appended tables (“the applicants”), on the dates indicated therein;

the decision to give notice of the complaints set out in paragraphs 1 and 2 below to the Ukrainian Government (“the Government”), represented, most recently, by their Agent, Ms M.

Sokorenko;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 22 February 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The applicants alleged, under Article

3 of the Convention, that they had been ill-treated by the police with a view to extracting false self

‑

incriminating statements from them and that the investigations into their respective complaints had been ineffective.

2.

Mr

D.

I.

Leontyev (application no.

43612/16) additionally relied on Articles

3 and 13 of the Convention, complaining that the conditions of his detention in Zaporizhzhia SIZO had been inhuman and degrading and that there had been no effective domestic remedies in that regard. In addition, he complained under Article

6 of the Convention that the length of the criminal proceedings initiated against him had been excessive.

3.

The facts relevant to the individual applications are set out in detail in the appended tables.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED POLICE ILL-TREATMENT AND LACK OF AN EFFECTIVE INVESTIGATION

5.

The applicants complained that they had been ill-treated by the police and that their respective complaints had not been properly investigated. They relied on Article 3 of the Convention.

6.

The Government argued that the above complaints were manifestly ill

‑

founded.

7.

Reviewing the facts of the present case in the light of the general principles established in its case-law (see

Bouyid v.

Belgium

[GC], no.

23380/09, §§

81-90 and 114-23, ECHR 2015), the Court considers that the applicants raised credible ill-treatment claims at the domestic level. Those claims triggered an obligation on the part of the national authorities to carry out an effective and thorough investigation with a view to establishing the origin of the applicants’ injuries, as well as identifying and punishing those responsible, should the allegations of ill-treatment have proven to be true.

8.

Regard being had to the evidential gaps and contradictions in the domestic case files and in the factual submissions by the parties (see appended tables for details), the Court finds it impossible to establish beyond reasonable doubt that the applicants sustained their injuries while under the control of the police, as they alleged. The Court considers that the difficulty in determining the substance of the applicants’ allegations of ill

‑

treatment stems from the authorities’ failure to investigate their complaints effectively (see, in particular,

Popa v. Moldova

, no.

29772/05, §§

39 and 45, 21

September 2010;

Grimailovs v. Latvia

, no.

6087/03, §§

109 and 119, 25

June 2013; and

Barysheva v. Ukraine

, no.

9505/12, §

55, 14

March

2017).

9.

From the documents before the Court, it appears that the domestic investigations did not constitute a serious effort to determine the relevant facts.

10.

The Court notes that in the case

of

Kaverzin v. Ukraine

(no.

23893/03, §§

173-80, 15

May

2012), it found that the reluctance of the authorities to ensure a prompt and thorough investigation of ill-treatment complaints lodged against police authorities constituted a systemic problem within the meaning of Article

46 of the Convention. The Court considers that the present applications, in view of their circumstances and its previous case-law, constitute another example of such a failure to ensure a prompt and thorough investigation.

11.

The Court therefore concludes that the present complaints are admissible and disclose a breach of Article

3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION UNDER THE WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12.

Having examined all the material before it, the Court further concludes that the complaints raised by Mr

D.I.

Leontyev (application no.

43612/16) under Articles 3 and 13 of the Convention concerning the conditions of detention in the Zaporizhzhia pre-trial detention centre (SIZO) and the lack of domestic remedies in that regard (see appended table 2 for details) are admissible and disclose breaches of the Convention in the light of the Court’s well-established case-law (see, in particular,

Muršić v.

Croatia

, [GC], no.

7334/13, §§

122-41, ECHR 2016;

Melnik v. Ukraine

, no.

72286/01, §§

110-12, 28

March

2006; and, as a more recent example,

Beketov v.

Ukraine

[Committee], no.

44436/09, §§

125-30, 19 February 2019).

REMAINING COMPLAINT

13.

As regards the remaining complaint raised by Mr

D.I.

Leontyev (application no.

43612/16) under Article 6 of the Convention, concerning an allegedly excessive length of the criminal proceedings against him, the Court notes that these proceedings were initiated on 20 February 2014 and lasted until 13 February 2020, that is, five years and eleven months, at three levels of jurisdiction. The Court considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, this complaint does not disclose an appearance of a violation of that provision.

14.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35 §

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

15.

The applicants lodged just satisfaction claims under Article

41 of the Convention (see appended tables for details).

16.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the applicants the sums indicated in the appended tables. It dismisses the remainder of the claim for just satisfaction brought by Mr

D.I.

Leontyev.

17.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

admissible the complaints raised by both applicants of police ill

‑

treatment and the ineffectiveness of the investigations in that regard, as well as the complaints raised by Mr

D.I.

Leontyev (application no.

43612/16) concerning the conditions of his detention and lack of effective remedies for his complaint;

Holds

that there has been a violation of Article 3 of the Convention on account of the failure of the domestic authorities to conduct an effective investigation into the complaints of police ill-treatment raised by both applicants;

Holds

that there has been a violation of Article 3 of the Convention in respect of the complaint raised by Mr

D.I.

Leontyev as regards the conditions of detention in Zaporizhzhia SIZO;

Holds

that there has been a violation of Article 13 of the Convention in respect of the complaint raised by Mr

D.I.

Leontyev as regards the lack of effective domestic remedies for his complaint concerning the conditions of his detention in Zaporizhzhia SIZO;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended tables, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the claim for just satisfaction brought by Mr

D.I.

Leontyev.

Done in English, and notified in writing on 21 March 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Martina Keller

Lado Chanturia

Deputy Registrar

President

APPENDIX

1.

Application no.

26815/16

by Mr

Dmytro Igorovych Petrakovskyy

Ukrainian national born in 1994 and residing in Fedurnovo, Moscow region, Russia

Represented by Mr

D.M.

Yama, a lawyer practising in Zaporizhzhia

Lodged on 30 April 2016

Facts and documents relevant to the alleged ill-treatment

Key issues concerning the alleged ill-treatment

(i)

Applicant’s account:

At about 8 a.m. on 21 February 2011, two officers of the Khortytskyy district police in Zaporizhzhia approached the applicant, a seventeen-year-old minor, on the street. They handcuffed him and took him to the police station. While there he was suspended by his handcuffed hands from a hook on the wall, several officers took turns slapping, punching and hitting him with a cloth-wrapped truncheon, seeking to compel him to confess to stealing a mobile telephone from another minor. The applicant was released at about 8

p.m. on the same date, after signing self-incriminating statements. Two days later, on 23

February

2011, the applicant complained to a medical practitioner about having been beaten, and on 24

February 2011 he approached a forensic expert to record his injuries.

(ii)

Medical and other evidence:

(a)

Certificate no.

306/c dated 24 February 2011 and Report no. 1774 (Zaporizhzhia regional forensic expert bureau) dated 10 July 2013: minor injuries (oedema of soft tissues (occiput) and abrasions (upper lip, right shoulder, left hand) sustained within two to four days of the examination (24 February 2011);

(b)

Expert report no. 776-D (same bureau) dated 19 February 2014: infliction of the documented injuries during a martial arts training match (sparring) could not be excluded.

(iii)

Domestic findings:

It was possible that the injuries could have been sustained during martial arts training (sparring) attended by the applicant; it was not possible to establish either the date of the relevant training or any surrounding circumstances owing to the unavailability of relevant records (final decision to discontinue proceedings: 16

June 2015; applicant’s appeals dismissed on 12

August 2015 and 4 November 2015 by the Ordzhonikidzivskyy District Court in Zaporizhzhia and the Zaporizhzhia Regional Court of Appeal respectively).

(i)

First medical examinations conducted two days after the applicant’s release; no conclusive evidence indicating that injuries were sustained under police control (for relevant examples, see

Kulyk v.

Ukraine

, no.

30760/06, §§ 82-83, 23 June 2016, and

Barysheva v.

Ukraine

, no. 9505/12, §§ 55-56, 14 March 2017).

(ii)

Delay in opening a full

‑

scale investigation (complaint lodged on 1 March 2011, Khortytskyy district prosecutor’s office, Zaporizhzhia; investigation launched on 21 December 2012), preceded by repeated rounds of pre-investigation inquiry (for relevant examples, see,

mutatis mutandis

,

Davydov and Others v.

Ukraine

, nos.

17674/02 and 39081/02, §§

310-12, 1

July

2010,

and

Chernega and Others v. Ukraine

, no.

74768/10, §

167, 18

June

2019).

(iii)

Repeated remittals for reinvestigation in view of the shortcomings recognised by the domestic courts (for relevant examples, see

Belousov v. Ukraine

, no.

4494/07, §

56, 7

November

2013, and

Adnaralov v. Ukraine

, no.

10493/12, §

50, 27

November

2014).

(iv)

Hasty conclusion that the injuries could have been sustained during a sparring match, relying essentially on officers’ statements denying ill-treatment and on the delayed questioning of a martial arts coach, who could not recall the February 2011 training schedule (for relevant examples, see

Gordiyenko v.

Ukraine

, no.

27620/09, §§

95

‑

96, 16 October 2014, and

Kleutin v. Ukraine

, no.

5911/05, §

68, 23

June

2016).

Just satisfaction

Parties’ submissions

The Court’s award

Applicant:

Non-pecuniary damage:

5,000 euros (EUR)

Government:

Claim unsubstantiated

Non-pecuniary damage:

EUR

5,000

as claimed by the applicant

plus any tax that may be chargeable

2.

Application no.

43612/16

by Mr

Dmytro Ivanovych Leontyev

Ukrainian national born in 1986 and residing in Melitopol

Represented by Mr

A.V.

Pustyntsev, a lawyer practising in Dnipro

Lodged on 10 April 2016

Facts and documents relevant to alleged ill-treatment

Key issues concerning alleged ill-treatment

(i)

Applicant’s account:

At about 9.30

p.m. on 19

February

2014, several officers of the Yakymivskyy district police (Zaporizhzhia region) found the applicant sitting nearby his house, set on fire, by the stabbed and burnt body of Mrs L., his mother. After making him first follow them to a local council building for questioning, the officers started forcing him to confess to murdering his mother, whose body showed numerous cut wounds and multiple head injuries. As the applicant protested, the officers repeatedly punched, slapped and hit him with a truncheon on the head, limbs and torso, and in the kidney and groin area. Later the same day, the applicant was taken to the police station, where he continued to be beaten and was then blindfolded for an unspecified period. In addition, a burn was inflicted on his left hand. Under the pressure of the ill-treatment, he falsely confessed to murdering his mother in the heat of a domestic argument while intoxicated with alcohol.

(ii)

Medical and other evidence:

(a)

Report no.

30 (Zaporizhzhia regional forensic expert bureau) dated 20

February 2014: minor injuries (abrasions to the left ear, right arm, left palm, right knee and right leg) most likely sustained on 19

February

(b)

Expert report no. 70 (same bureau) dated 17 April 2014: infliction of the injuries documented in Report no.

30 and infliction of a burn on the left hand could have taken place within the time frame indicated by the applicant.

(iii)

Domestic findings:

The minor injuries found on the applicant within the day of Mrs L.’s murder, which, as he had confessed, he had committed in the course of a household argument, were not characteristic of the types of alleged ill-treatment described by him (final decision to discontinue proceedings: 25

November

2014; applicant’s appeals dismissed on 29

December

2015 and 17

February

2016 by the Ordzhonikidzivskyy District Court in Zaporizhzhia and Zaporizhzhia Regional Court of Appeal respectively).

(iv)

Other relevant facts

(a)

Between 4

June and 8

September

2019, the applicant was detained in Zaporizhzhia SIZO in allegedly cramped, unventilated and insanitary environment (14-square-metre cell shared with three other inmates, who constantly smoked); the toilet was not separated from the living quarters; worn-out linen and bedding; food of unacceptable quality; highly restricted access to shower and no hygienic supplies available;

(b)

On 13 February 2020 the Higher Specialised Court for Civil and Criminal Cases dismissed the applicant’s appeal on points of law against his conviction for murdering Mrs L. handed down on 3 December 2015 by the Yakymivskyy District Court in Zaporizhzhia Region and upheld by the Zaporizhzhia Regional Court of Appeal on 21

August 2019.

(i)

Regard being had to the circumstances of the applicant’s arrest and his account of the alleged ill-treatment in relation to the nature and timing of the documented injuries, the available material does not conclusively establish that the applicant was taken into custody in good health and sustained injuries when he was under control of the police (for relevant example, see

Kozinets v.

Ukraine

, no.

75520/01, §§

56

‑

57, 6

December

2007, and

Aleksandr Smirnov v. Ukraine

, no.

38683/06, §

54, 15

July

2010).

(ii)

Inquiry limited in scope and with no apparent genuine effort to elucidate the origin of the documented injuries (for relevant examples, see

Grinenko v.

Ukraine

, no.

33627/06, §

62, 15

November 2012, and

Kleutin v. Ukraine

, no.

5911/05, §

68, 23

June

2016).

(iii)

No apparent thorough effort to collect objective evidence, in particular: police officers’ accounts taken at face value; no face-to-face confrontations between the applicant and the officers implicated by him in the ill-treatment or other steps with a view to reconciling discrepancies between their accounts and verifying the origin of the documented injuries (for relevant examples, see

Danilov v. Ukraine,

no.

2585/06, §

70, 13

March

2014, and

A.N. v. Ukraine

, no.

13837/09, §§

67-70, 29

January

2015).

Just satisfaction

Parties’ submissions

The Court’s award

Applicant:

Non-pecuniary damage:

35,000 euros (EUR)

Costs and expenses:

EUR

6,000 in legal fees (Convention proceedings; payment outstanding) to be paid directly to the applicant’s lawyer, Mr

A.V.

Pustyntsev (time sheet provided: 40 hours at EUR 150 per hour)

Government:

Claims unsubstantiated and exorbitant

Non-pecuniary damage:

EUR

8,000

Costs and expenses:

EUR

1,000

To be paid to Mr

A.V.

Pustyntsev, as requested

plus any tax chargeable to the applicant on the above amounts