Decizia nr. 8257/07 de la Nazime GÜLER împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 18 ianuarie 2011 în calitate de cameră compusă din: Elisabet Fura, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier Având în vedere cererea depusă la 21 februarie 2007, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDIU Cererea a fost depusă de dna Nazime Güler, cetățean turc născut în 1979 și locuiește în Amsterdam. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl M. Berg, avocat practicant la Amsterdam. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul adjunct, dna L. Egmond, Ministerul Afacerilor Externe. Guvernul turc nu și-a folosit dreptul de a interveni în temeiul art. 36 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că obligația impusă de autoritățile olandeze de a reveni în Turcia pentru a cere și aștepta eliberarea unei vize de reședință provizorie a încălcat dreptul ei de a respecta viața ei de familie. La 24 septembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a primit un permis de ședere la 23 iulie 2009 în scopul exercitării vieții familiale cu soțul ei. La 6 octombrie 2009, reclamantul a fost solicitat să informeze Curtea, înainte de 20 octombrie 2009, dacă dorește să mențină cererea în funcție de aceste noi circumstanțe. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 23 noiembrie 2009, trimisă prin poștă înregistrată la adresa prezentată pe formularul de cerere, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea informațiilor solicitate a expirat la 20 octombrie 2009 și că nu a fost solicitată prelungirea timpului. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele duc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns la prezenta scrisoare, nici nu a fost întocmit recunoașterea primirii scrisorii. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se excludă cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Elisabet Fura Grefier Președintele
Application no. 8257/07
by Nazime GÜLER
against the Netherlands
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 18
January 2011 as a Chamber composed of:
Elisabet Fura,
President,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
judges,
and Santiago Quesada,
Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 21 February 2007,
Having deliberated, decides as follows:
The application was lodged by Ms Nazime Güler, a Turkish national who was born in 1979 and lives in Amsterdam. She is represented before the Court by Mr M. Berg, a lawyer practising in Amsterdam. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Deputy Agent, Ms L. Egmond, of the Ministry of Foreign Affairs. The Turkish Government have not made use of their right to intervene under Article 36 of the Convention.
The applicant complained under Article 8 of the Convention that the obligation imposed on her by the Dutch authorities to return to Turkey to apply for, and await the issuance of, a provisional residence visa violated her right to respect for her family life.
The applicant’s complaints were communicated to the Government on 23
September 2009.
On 24 September 2009 the Government informed the Court that the applicant had been granted a residence permit on 23 July 2009 for the purposes of exercising family life with her husband.
On 6 October 2009 the applicant was requested to inform the Court, before 20 October 2009, if she wished to maintain her application in light of these new circumstances. No reply was received to the Registry’s letter.
By letter dated 23 November 2009, sent by registered post to the address as submitted on the application form, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of the requested information had expired on 20 October 2009 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article
37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. However, no response has been received to this letter, nor has the signed acknowledgement of receipt-slip of the letter been returned to the Court.
The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Santiago Quesada
Elisabet Fura
Registrar
President