GUREL v. TURKEY

DECIZIE A SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE nr. 1574/07 de către Halis GÜREL împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 15 noiembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Halis Gürel, este un cetățean turc care s-a născut în 1935 și locuiește în Ordu. El este reprezentat în fața Curții de către dl I. Yıldız, avocat care practică în Ordu. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 § 1 din Convenția că el a fost privat de bunuri sale fără a fi plătit nicio compensație și că instanța internă nu a decis în mod echitabil asupra cazului său. La 27 ianuarie 2010, plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost comunicat guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 8 aprilie 2011, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 21 octombrie 2010 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca o procedură din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 1574/07

by Halis GÜREL

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 15

November 2011 as a Committee composed of:

Dragoljub Popović,

President,

András Sajó,

Paulo Pinto de Albuquerque,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 14 December 2006,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Halis Gürel, is a Turkish national who was born in 1935 and lives in Ordu. He is represented before the Court by Mr I. Yıldız, a lawyer practising in Ordu. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Article 1 of Protocol No.

1 and Article

6 §

1 of the Convention that he was deprived of his property without having been paid any compensation and that the domestic courts had not fairly decided on his case.

On 27 January 2010 the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 8 April 2011, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 21 October 2010 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. No reply was received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Deputy Registrar

President