SECȚIUNEA A TREIA CAUZA SILVIU MARIN c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 35482/06) HOTĂRÂREA Satisfacție echitabilă STRASBURG 18 ianuarie 2011 DEFINITIVF 20/06/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 § din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Silviu Marin c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier, După ce a deliberat în camera Consiliului la 14 decembrie 2010, Rend Hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată de procedură La originea cazului se găsește o cerere (n 35482/06) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Silviu Marin ( 1 din cauza anulării deciziilor administrative prin care se acordă reclamantului de proprietate un teren de 800 m pentru construirea unei case (Silviu Marin c. România, n 35482/06, 2 iunie 2009). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamantul solicita o satisfacție echitabilă de 17 850 EUR (EUR) și restituirea terenului de 800 m Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamantul să îi prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea ar fi devenit definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem) § 44 și punctul 4 din dispozitiv. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. Reclamantul prezintă Curții o copie a unei hotărâri din 25 mai În 2010, Tribunalul departamental din Ialomița a primit cererea sa de revizuire a deciziei din 16 februarie 2006 și de respingere pe fond a acțiunii în anulare a deciziilor prin care reclamantului i s-a atribuit în proprietate terenul de 800 m în litigiu, dar își menține cererile pentru prejudicii materiale și morale. Guvernul își menține observațiile cu privire la prejudiciul material și moral solicitat de reclamant și ia act, în sfârșit, de faptul că reclamantul a obținut recunoașterea dreptului său de proprietate ca urmare a hotărârii pronunțate la 25 mai 2010 de către Tribunalul de Stat din Ialomița. ÎN DREPT în temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral suferit din cauza suferințelor fizice și psihice cauzate de conducerea autorităților locale, susținând că starea sa de sănătate s-a deteriorat grav și că a suferit brusc o boală cardiacă, motiv pentru care a trebuit să solicite retragerea din motive de sănătate. 10. 850 EUR pentru daune materiale. Acesta precizează că această sumă reprezintă diferența dintre salariul său și pensia sa, la care a adăugat prețul medicamentelor pe care a trebuit să le obțină. Acesta furnizează în sprijinul pretențiilor sale documente medicale, buletine de plată privind salariul și indemnizația de pensie percepute, precum și extrase care atestă achiziționarea diverselor medicamente. Reclamantul nu intenționează să mai solicite restituirea terenului, având în vedere recunoașterea dreptului său de proprietate pe teren în litigiu prin decizia de primire a cererii sale în revizuire. 11. În primul rând, guvernul constată că reclamantului i s-a recunoscut calitatea de proprietar al terenului de 800 m în litigiu prin decizia din 25 mai 2010 a Tribunalului departamental din Ialomița. În ceea ce privește prejudiciul material solicitat, Comitetul consideră că în speță nu există nicio legătură cauzală între anularea celor trei decizii administrative și deteriorarea stării de sănătate a persoanei în cauză, nici între prejudiciul moral pretins de reclamant și presupusa încălcare a drepturilor sale. Guvernul consideră că, în orice caz, suma solicitată pentru prejudiciul moral este excesivă. 12. Curtea constată cu titlu introductiv că reclamantul a obținut recunoașterea dreptului său de proprietate ca urmare a hotărârii din 25 mai 2010 a Tribunalului județean din Ialomița și că nu mai aude din acest motiv solicitarea restituirii. 13. Curtea observă apoi că reclamantul intenționează să solicite o sumă de 12 850 EUR pentru deteriorarea stării sale de sănătate, precum și 5 000 EUR pentru suferința psihică și fizică cauzată de comportamentul autorităților. Fără a aduce atingere sentimentelor de frustrare și de anxietate pe care anularea deciziilor care îi conferă proprietatea asupra terenului le-a cauzat persoanei în cauză, Curtea consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate directă între procedura internă și deteriorarea stării sale de sănătate și, prin urmare, respinge cererea reclamantului pentru prejudiciul material. Pe de altă parte, Comisia consideră că suma de 2 000 EUR ar trebui să fie acordată pentru daune morale. Comisioane și cheltuieli de judecată 14. Reclamantul nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Interese moratorii 15. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma de 2 000 EUR (două mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru daune morale că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 ianuarie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte
TROISIÈME SECTION
SILVIU MARIN c. ROUMANIE
(Requête n
o
35482/06)
ARRÊT
(
Satisfaction équitable
)
18 janvier 2011
20/06/2011
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article
44 §
2
c)
de la Convention.
Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Silviu Marin c. Roumanie,
La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 14 décembre 2010,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
35482/06) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet Etat, M. Silviu Marin («
le requérant
»), a saisi la Cour le 24 août 2006 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Par un arrêt du 2 juin 2009 («
l'arrêt au principal
»), la Cour a jugé qu'il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n
o
1 en raison de l'annulation des décisions administratives octroyant au requérant en propriété un terrain de 800 m
2
pour la construction d'une maison (
Silviu Marin c. Roumanie
, n
o
35482/06, 2 juin 2009).
3.
En s'appuyant sur l'article 41 de la Convention, le requérant réclamait une satisfaction équitable de 17
850 euros (EUR) et la restitution du terrain de 800 m
2
.
4.
La question de l'application de l'article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l'a réservée et a invité le Gouvernement et le requérant à lui soumettre par écrit, dans un délai de trois mois à compter du jour où l'arrêt serait devenu définitif, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (
ibidem
, § 44, et point 4 du dispositif).
5.
Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations.
6.
Le requérant fournit à la Cour la copie d'un arrêt du 25
mai
2010 du tribunal départemental de Ialomița accueillant sa demande en révision de la décision du 16 février 2006 et rejetant sur le fond l'action en annulation des décisions par laquelle le requérant s'était vu attribuer en propriété le terrain de 800 m
2
en litige. Il maintient toutefois ses demandes au titre du préjudice matériel et moral.
7.
Le Gouvernement maintient ses observations concernant le dommage matériel et moral demandés par le requérant. Il note enfin que le requérant a obtenu la reconnaissance de son droit de propriété suite à l'arrêt rendu le 25
mai
2010 par le tribunal départamental de Ialomița.
8.
Aux termes de l'article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
9.
Le requérant demande 5
000 euros (EUR) pour le préjudice moral subi en raison des souffrances physiques et psychiques causées par la conduite des autorités locales. Il fait valoir que son état de santé s'est gravement détérioré et qu'il a été subitement atteint d'une maladie cardiaque, motif pour lequel il a dû demander sa mise à la retraite pour raisons de santé.
10.
L'intéressé demande une somme de 12
850 EUR pour dommage matériel. Il précise que cette somme représente la différence entre le montant de son salaire et celui de sa pension de retraite, à laquelle il a ajouté le prix des médicaments qu'il a dû se procurer. Il fournit à l'appui de ses prétentions des documents médicaux, bulletins de paye concernant le salaire et l'indemnité de retraite perçus, ainsi que des récépissés attestant l'achat de divers médicaments. Le requérant n'entend plus demander la restitution du terrain, eu égard à la reconnaissance de son droit de propriété sur le terrain en litige par la décision accueillant sa demande en révision.
11.
Le Gouvernement note tout d'abord que le requérant s'est vu reconnaître la qualité de propriétaire du terrain de 800 m
2
en litige par la décision du 25 mai 2010 du tribunal départemental de Ialomița. S'agissant du dommage matériel réclamé, il considère qu'il n'y a en l'espèce aucun lien de causalité entre l'annulation des trois décisions administratives et la détérioration de l'état de santé de l'intéressé, ni entre le dommage moral allégué par le requérant et la prétendue violation de ses droits. Le Gouvernement estime qu'en tout état de cause la somme demandée au titre du dommage moral est excessive.
12.
La Cour note à titre liminaire que le requérant a obtenu la reconnaissance de son droit de propriété suite à l'arrêt du 25 mai 2010 du tribunal départemental de Ialomița et qu'il n'entend plus de ce fait en réclamer la restitution.
13.
La Cour observe ensuite que le requérant entend demander une somme de 12
850 EUR pour la détérioration de son état de santé, ainsi que 5
000 EUR pour les souffrances psychiques et physiques causées par le comportement des autorités. Sans préjudice des sentiments de frustration et d'angoisse que l'annulation des décisions lui octroyant la propriété du terrain a dû provoquer chez l'intéressé, la Cour estime qu'il n'y a aucun lien de causalité direct entre la procédure interne et la détérioration de son état de santé et, par conséquent, rejette la demande du requérant au titre du dommage matériel. En revanche, elle considère qu'il y a lieu de lui octroyer la somme de 2
000 EUR au titre du dommage moral.
B.
Frais et dépens
14.
Le requérant ne demande pas le remboursement des frais et dépens.
C.
Intérêts moratoires
15.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Dit
a)
que l'État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article
44
§
2 de la Convention, la somme de 2
000 EUR (deux mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt par le requérant, pour dommage moral
;
b)
qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
2.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 18 janvier 2011, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président