- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 ianuarie 2011
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Partiellement radiée du rôle
- Partiellement irrecevable
Danescu împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 49332/06 prezentată de Ion DÁNESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 18 ianuarie 2011 într-un comitet compus din Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemel, judecători, și Marialena Tsirli, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 30 noiembrie 2006, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluionări pe cale amiabilă a cauzei în raport cu Ö Õ Õ pe durata procedurii, După ce a intenionat, Õ pronuna următoarea decizie PROCEDURA A fost introdusă de domnul Ion Danescu, un resortisant român, născut în 1953 și rezident în București. Guvernul român ( Horațiu Radu, Ministerul Afacerilor Externe.
Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plângea de durata procedurilor penale inițiate împotriva acestuia împotriva șefilor de complicitate la contrabandă și la falsificare (grief comunicat guvernului). Această procedură, care a început la 17 noiembrie 1997, prin procesul-verbal de deschidere a urmăririi penale, care a încetat la 21 iunie 2007, prin hotărârea definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a durat nouă ani și șapte luni pentru trei grade de jurisdicție și o casare. Invocând art. 3, 5 2, 6 1 din Convenție, reclamantul se plângea, de asemenea, de tratamentele inumane și degradante pe care le-ar fi suferit în momentul în care a fost reținut la 30 martie 1994 și de faptul că, la aceeași dată, nu ar fi fost informat cu privire la acuzațiile aduse împotriva sa; el se plângea, de asemenea, de deznodământul și de presupusa infracțiune a procedurii.
Invocând art. 2 din Protocolul nr. 4, în sfârșit, se plângea de restricția libertății sale de circulație ca urmare a lipsei de anulare a măsurii de retragere a pașaportului său, luată la 30 august 1994 (griefuri care nu au fost comunicate guvernului). La 20 septembrie și 25 noiembrie 2010, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații se angajează să plătească reclamantului suma de 2 800 EUR (două mii opt sute de euro) și reclamantul a renunțat la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele inițiale ale cererii sale.
Suma menționată anterior, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă data plății și fără orice taxă aplicabilă; aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.
Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile în ceea ce privește cauza întemeiat pe durata procedurii. Curtea consideră că acesta din urmă se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc acestea prin convenție și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. În consecință, este necesar să se șteargă cauza de la rolul în ceea ce privește litigiul întemeiat pe durata procedurii. În ceea ce privește celelalte obiecții Având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care a fost competentă să cunoască acuzațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale.
În consecință, aceste obiecții trebuie respinse ca fiind vădit nefondate, în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște de a elimina cererea de rol în ceea ce privește motivul întemeiat pe durata procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Marialena Tsirli Elisabet Fura Grefier Adjunct Președinte
TROISIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 49332/06 présentée par Ion DĂNESCU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 janvier 2011 en un comité composé de : Elisabet Fura, présidente, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 30 novembre 2006, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire au regard du grief tiré de la durée de la procédure, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE
La requête a été introduite par M. Ion Dănescu, un ressortissant roumain, né en 1953 et résidant à Bucarest. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. Răzvan ‑ Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure pénale engagée à son encontre des chefs de complicité de contrebande et de faux (grief communiqué au Gouvernement). Cette procédure, qui avait débuté le 17 novembre 1997, par le procès-verbal d’ouverture des poursuites pénales, et qui avait pris fin le 21 juin 2007, par l’arrêt définitif de la Haute Cour de cassation et de justice, avait duré neuf ans et sept mois pour trois degrés de juridiction et une cassation.
Invoquant les articles 3, 5 § 2, 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait en outre des traitements inhumains et dégradants qu’il aurait subis lors de sa mise en garde à vue le 30 mars 1994 et de ce qu’à la même date, il n’aurait pas été informé des accusations portées contre lui ; il se plaignait également de l’issue et de la prétendue iniquité de la procédure. Invoquant l’article 2 du Protocole n o 4, il se plaignait enfin de la restriction de sa liberté de circulation du fait du défaut d’annulation de la mesure de retrait de son passeport prise le 30 août 1994 (griefs non communiqués au Gouvernement). EN DROIT A. En ce qui concerne le grief tiré de la durée de la procédure
Les 20 septembre et 25 novembre 2010, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser au requérant la somme de 2 800 EUR (deux mille huit cents euros) et le requérant a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de sa requête. Ladite somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties au regard du grief tiré de la durée de la procédure. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle en ce qui concerne le grief tiré de la durée de la procédure. B. En ce qui concerne les autres griefs
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
Il s’ensuit que ces griefs doivent être rejetés comme étant manifestement mal fondés, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle en ce qui concerne le grief tiré de la durée de la procédure ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Marialena Tsirli Elisabet Fura Greffière adjointe Présidente