Donato împotriva Italiei și încă o cauză

Publicat pe 15 aprilie 2024 SECȚIUNEA I Cerere nr. 34083/22 și 35976/22 Cosimo DONATO împotriva Italiei și Faustino CAPILONGO împotriva Italiei introduse la 7 iulie 2022 și, respectiv, la 14 iulie 2022, comunicate la 26 martie 2024 DE LA LAFFAR Cererea se referă la decăderea automată a autorității părintești a celor doi reclamanți în urma condamnării lor la condamnare pe viață. Este în discuție art. 8 din Convenție. Întrebări adresate părților A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie în sensul articolului 8 din convenție ca urmare a aplicării decăderii autorității părintești ca pedeapsă secundară condamnării la închisoare pe viață, în special măsura era proporțională (Sabou și Pircalab c. România, nr 46572/99, § 47-49, 28 septembrie 2004 M.D.

și alte c. Malta, 64791/10, §§ 78-80, 17 iulie 2012 și mutatis mutandis Y.I. c. Rusia, n 68868/14, 25 februarie 2020)? A fost aplicată automat măsura pe o perioadă nedeterminată, în interesul copilului? Dacă este cazul, acest automatism este compatibil cu principiile exprimate de Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 102 din 2020 Care sunt obstacolele în calea măsurii în relația dintre părinte și copil?

Publié le 15 avril 2024

PREMIÈRE SECTION

Requêtes n os 34083/22 et 35976/22 Cosimo DONATO contre l’Italie et Faustino CAPILONGO contre l’Italie introduites respectivement le 7 juillet 2022 et le 14 juillet 2022 communiquées le 26 mars 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes portent sur la déchéance automatique de l’autorité parentale des deux requérants à la suite de leur condamnation à la réclusion à perpétuité. Est en cause l’article 8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention du fait de l’application de la déchéance de l’autorité parentale à titre de peine accessoire à la condamnation à la réclusion à perpétuité ? 2. En particulier la mesure était-elle proportionnée ( Sabou et Pircalab c. Roumanie , n o 46572/99, §§ 47-49, 28 septembre 2004 ; M.D. et autres c. Malte, n o 64791/10, §§ 78-80, 17 juillet 2012 et mutatis mutandis Y.I. c. Russie , n o 68868/14, 25 février 2020) ? Y a-t-il eu application automatique de la mesure pour une durée indéterminée, et ce dans l’intérêt de l’enfant ? Le cas échéant, cet automatisme est-il compatible avec les principes exprimés par la Cour constitutionnelle dans son arrêt n o 102 de 2020 ? Quels obstacles la mesure entraîne-t-elle dans la relation entre le parent et l’enfant ?