Igor Kabanov împotriva Rusiei

Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește în Arkhangelsk. Reclamantul, avocat la momentul respectiv, a acționat ca avocat de apărare pentru un dl R. La 5 august 2003 Curtea de district Primarskiy din Arkhangelsk, președintă de judecătorul V., a eliminat reclamantul din poziția sa în calitate de avocat al dlui R.. Curtea de District a constatat că reclamantul a acționat împotriva Codului de Procedură Penală și a Codului de Etică al Avocatului. Curtea a remarcat, în special: „Declarări voluntare persistente și repetate făcute de [reclamantul] că a furnizat consiliere juridică martorilor N. și S. și, în același timp, a acționat ca avocat al inculpatului R… arată că [reclamantul], în încălcarea cerințelor oficiale ale Codului de procedură penală rusă, a furnizat consiliere juridică și a acționat ca avocat în ceea ce privește persoanele ale căror interese au fost în conflict.

Prin urmare, [reclamantul] nu este posibil să continue să participe la proces ca avocat juridic pentru inculpat R. sau să furnizeze consiliere juridică N. și S.” 9. La 26 septembrie 2003, Curtea de District a constatat că dl R. este vinovat. 10. La 16 decembrie 2003, Curtea Regională Arkhangelsk a anulat condamnarea dlui R. și a remis această chestiune pentru o atenție proaspătă. Curtea a susținut, de asemenea, în apel decizia din 5 august 2003. 11. La 22 decembrie 2003, reclamantul a cerut Presidiumului Curții Regionale să revizuiască deciziile judiciare pentru a-l elimina de la reprezentantul dlui R. 12. La 2 februarie 2004, judecătorul A. al Curții Regionale a respins plângerea de mai sus.

În special, judecătorul a remarcat după cum urmează: „Îți returnez plângerea împotriva ... deciziilor ... din 5 august 2003 și 16 decembrie 2003 fără a-l considera pe fond. [Motivul pentru acest lucru este că] Curtea de District Primorskiy din regiunea Arkhangelsk a deschis procesul lui R. la 22 ianuarie 2004 și este imposibil să se verifice licența și incoerența deciziilor în cauză.” 13. La 9 februarie 2004, reclamantul a depus o plângere împotriva judecătorilor care au participat la procedura de stabilire a acuzației penale împotriva dlui R., susținând că au acționat în încălcarea normelor de procedură penală refuzând să ia în considerare cererea de reexaminare a supravegherii în ceea ce privește decizia din 5 august 2003. Președintele Curții Supreme a Federației Ruse a fost adresat plângerii cu o copie președintelui Curții Regionale Arkhangelsk.

Reclamantul a solicitat intervenția președintelui care, în opinia sa, va solicita Curții Regionale Arkhangelsk să răspundă la cererea sa de supraveghere. 14. În special, reclamantul a formulat următoarele observații în plângerea: „... Judecătorii A. și V. au folosit pentru a „abunda domeniile justiției împreună” la Procurorul Regional Arkhangelsk și, se pare, ei „continuă eforturile lor comune acum” la Curtea Regională Arkhangelsk … în opinia mea, fie judecătorul A. nu este familiarizat cu legea, care este tristă, fie judecătorul A. În mod întemeiat și cu conștiință restricționează accesul meu la instanță, care este de două ori mai trist … La 2 februarie 2004 am primit un răspuns absolut ilegal de la judecătorul A … [Judecatorul A.] ar fi putut să-și desemneze posteriorul de la [sa] scaun și l-a adus la sediul Tribunalului de District Primorskiy … Altfel, de ce ar primi judecătorul A. un astfel de salariu la care eu, ca plătitor de taxe, contribuie?

… dar judecătorul A. pur și simplu a împins [de cerere pentru] revizuire de supraveghere și, prin aceasta, el a încălcat serios regulile de procedură penală și drepturile mele constituționale … Cred că un apel telefonic de la Curtea Supremă a Federației Ruse va fi suficient pentru a face Curtea Regională Arkhangelsk să ia în considerare plângerea mea cu privire la meritele ...” 15. Președintele Curții Supreme a transmis plângerea reclamantului Curții Regionale Arkhangelsk pentru o acțiune suplimentară. Președintele Curții Regionale Arkhangelsk a depus o plângere la Consiliul Asociației Barului Regional Arkhangelsk („Consiliul”) susținând că observațiile de mai sus au fost ofensive și incompatibile cu Codul de Conductă Profesional al Avocatului.

El a afirmat după cum urmează: „În opinia noastră, [reclamația reclamantului] conține remarci ofensive și fără tact față de anumite judecători ale Curții Regionale Arkhangelsk. Noi credem că conținutul și stilul plângerii sunt imposibile. În opinia noastră, referința făcută de [reclamatorul] în plângerea adresată Președintelui Curții Supreme a Rusiei că ... o decizie ar putea fi luată în răspunsul cererii sale de revizuire a supravegherii prin intermediul unui apel telefonic ... arată că el lipsește calitățile corespunzătoare profesiei sale. [A]dvocates ar trebui, în orice caz, să fie tact și corect față de omologii și ofițerii publici, inclusiv judecătorii. [Ei] ar trebui să demonstreze respectul față de instanță și să provoace [jurițial] acționează corect și în conformitate cu legea.

Având în vedere cele de mai sus ... Solicit prin prezenta să urmăriți comportamentul reclamantului și să informați Curtea Regională Arkhangelsk cu privire la măsurile luate.” 16. La 21 aprilie 2004, Consiliul a organizat o ședință disciplinară. Reclamantul nu a contestat caracterul ofensiv al observațiilor, susținând că el a fost provocat, într-un fel, de deciziile judecătorilor presupuse ilegale. Consiliul a acordat plângerea și a încheiat aderarea la barul reclamantului la data de 22 aprilie 2004. În special, Consiliul a remarcat după cum urmează: „Reclamația reclamantului] adresată președintelui Curții Supreme a Rusiei conține remarci fără tact în ceea ce privește anumite judecători ale Curții Regionale Arkhangelsk, care constituie o încălcare a Codului de conduită profesională al avocatului ... Conținutul și stilul plângerii [aplicantului] adresate președintelui Curții Supreme a Rusiei sunt imposibile.

Referința făcută de [reclamantul] în plângerea adresată președintelui Curții Supreme a Rusiei că ... ar putea fi luată o decizie ca răspuns la cererea de revizuire a supravegherii prin intermediul unui apel telefonic ... [A]dvocates ar trebui, în orice circumstanță, să fie tact și corect față de ... judecători. [Acestea] ar trebui să demonstreze respectul față de instanță și să provoace acte judiciare corecte și în conformitate cu legea.” 17. Reclamantul a apelat la instanță. El a susținut că nu i-a plăcut membrilor Consiliului și că decizia lor a fost represalie împotriva lui pentru opiniile și condamnările sale personale și a susținut, de asemenea, că audierea disciplinară a fost efectuată cu anumite nereguli procedurale.

18. La 22 iunie 2004, Curtea de District Oktyabrskiy din Arkhangelsk a respins cererea formulată de reclamant împotriva Asociației Bariere care solicită reintegrarea aderării sale. Reclamantul a apelat. 19. La 9 august 2004, reclamantul a solicitat Curtea Regională Arkhangelsk să transfere cazul la o altă jurisdicție pentru a fi luată în considerare. Reclamantul a susținut că orice judecător al Curții Regionale ar fi prejudecat împotriva lui deoarece plângerea inițială care a provocat procedurile disciplinare împotriva acestuia a fost depusă de către președintele instanței respective. În aceeași zi judecătorul M. al Curții Regionale a refuzat să ia în considerare cererea reclamantului și a returnat documentele relevante.

În special, judecătorul a informat reclamantul după cum urmează: „Îți return cererea, declarând contestația pentru întreaga compoziție a... Curții Regionale Arkhangelsk și vă recomandă că, în conformitate cu regulile de procedură civilă, este posibil să contestați numai judecătorii care sunt desemnați să ia în considerare cazul dumneavoastră și nu întreaga compoziție a [curții].” 20. La 16 august 2004, Curtea Regională Arkhangelsk a susținut hotărârea din 22 iunie 2004 privind recursul. Curtea a respins că nu a susținut afirmațiile reclamantei cu privire la parcialitatea Consiliului. Nici nu a descoperit nereguli procedurale în debarcarea reclamantului. 21. Codul de conduită profesională al avocatului (art. 18 § 1) stabilește că un avocat poate fi supus unei proceduri disciplinare pentru nerespectarea legislației privind activitățile și promovarea avocatului și pentru nerespectarea Codului însuși.

Orice nerespectare a integrității profesionale a unui avocat sau a profesiei juridice, o încălcare a atribuției față de clientul său sau o nerespectare a deciziilor comitetului de calificări și a consiliului camerei avocate conferă răspundere disciplinară (art. 19 § 1). 22. Sancțiunile disciplinare disponibile sunt: reprimare; avertizare; disbarcare; sau alte sancțiuni determinate de conferința camerei avocate (art. 18 § 2). 23. Legea privind statutul judecătorilor prevede în secțiunea 6.2 că, în plus față de îndeplinirea funcțiilor judiciare, președintele unei instanțe: „(1) organizează activitatea instanței; (2) stabilește reglementările interne ale instanței pe baza normelor model adoptate de Consiliul judecătorilor Federației Ruse și supraveghează respectarea acestora; (3) distribuie încărcătura dintre vicepreședinte și ... judecătorii; (4) organizează formarea judecătorilor; (5) desfășoară administrarea generală a biroului instanței după cum urmează: închirieri și respinge angajații instanței; distribuie încărcătura între ele; decide în ceea ce privește atribuirea [și responsabilitatea disciplinară a acestora; organizează formarea pentru angajații instanței; (6) informează periodic judecătorii și angajații instanței cu privire la activitățile sale [sau] și [sau] activitățile sale ale instanței;

și (7) îndeplinește alte funcții legate de organizarea lucrărilor instanței.” 24. Codul de procedură civilă rus (art. 21) prevede că, în cazul în care se acordă o contestație împotriva unui judecător sau a unui comitet judecător, această chestiune ar trebui transferată unui alt judecător sau judecător judecător în cadrul aceleiași instanțe regionale. În cazul în care contestarea către un judecător sau un comitet judiciar este acordată și nu mai este posibilă formarea unui nou comitet judiciar pentru a lua în considerare cazul, acesta ar trebui transferat Curții Supreme a Rusiei care îl va realoca la o altă instanță. 25. Curtea ar trebui să transfere cazul la o altă instanță dacă, în urma unei provocări la unul sau la mai mulți judecători sau din cauza altor motive, acesta nu poate lua în considerare cazul.

În conformitate cu hotărârea nr. 72-G03-6 a Curții Supreme a Rusiei din 1 aprilie 2003, Curtea Supremă a Rusiei a acordat o cerere depusă de Curtea Regională Chita de a transfera un caz privind o acțiune de difamare depusă de un judecător al Curții Regionale Chita. Cazul a fost transferat Curtei Regionale Irkutsk. În special, Curtea Supremă a Rusiei a remarcat următoarele: „În aceste circumstanțe, această chestiune nu poate fi examinată în conformitate cu normele de competență din cauza unor motive obiective. Având în vedere că acțiunea a fost depusă de K.I.V., un judecător al Curții Regionale Chita, [care instanță] a susținut ... contestarea întregii comitete ale Curții Regionale Chita și, în conformitate cu art. 21 § 4 din Codul de Procedură Civilă Rusă, a transmis cazul Curții Supreme a Rusiei pentru stabilirea competenței sale.

Curtea Constituțională a Rusiei a remarcat în hotărârea sa ... din 16 martie 1998 că „în anumite circumstanțe (de exemplu, în cazul în care o acțiune civilă este depusă împotriva unui judecător sau de către un judecător al aceleiași instanțe, și în cazul în care instanța care are competență asupra acestei chestiuni nu funcționează dintr-un motiv sau altul), schimbarea competenței acesteia nu este doar posibilă, ci este uneori necesară. În conformitate cu [art. 33 § 2 § 4 din Codul de Procedură Civilă], instanța transferă cazul la o altă instanță în cazul în care, în urma provocării unuia sau mai mulți judecători sau din cauza altor motive, înlocuirea judecătorului sau examinarea cazului de către instanță devine imposibilă.

Transferul cazului este efectuat de o instanță superioară.”

6. The applicant was born in 1966 and lives in Arkhangelsk. 7. The applicant, an advocate at the time, acted as defence counsel for a Mr R. 8. On 5 August 2003 the Primorskiy District Court of Arkhangelsk, chaired by judge V., removed the applicant from his position as Mr R.'s counsel. The District Court found that the applicant had acted contrary to the Code of Criminal Procedure and the Advocate's Code of Ethics. The court noted, in particular: “Persistent and repeated voluntary statements made by [the applicant] that he provided legal advice to witnesses N. and S. and at the same time acted as counsel for defendant R… show that [the applicant], in violation of the formal requirements of the Russian Code of Criminal Procedure, provided legal advice and acted as counsel in respect of persons whose interests were in conflict.

Therefore, it is not possible for [the applicant] to continue to participate in the trial as legal counsel for defendant R. or to provide legal advice to N. and S.” 9. On 26 September 2003 the District Court found Mr R. guilty as charged. 10. On 16 December 2003 the Arkhangelsk Regional Court quashed Mr R.'s conviction and remitted the matter for fresh consideration. The court also upheld on appeal the decision of 5 August 2003. 11. On 22 December 2003 the applicant asked the Presidium of the Regional Court for supervisory review of the judicial decisions to remove him from being Mr R.'s representative. 12. On 2 February 2004 judge A. of the Regional Court dismissed the above complaint. In particular, the judge noted as follows: “I hereby return your complaint against ... the decisions ... of 5 August 2003 and 16 December 2003 without having considered it on the merits.

[The reason for this is that] the Primorskiy District Court of the Arkhangelsk Region opened R.'s trial on 22 January 2004 and it is impossible to verify the lawfulness and inconsistency of the decisions in question.” 13. On 9 February 2004 the applicant filed a complaint against the judges who had participated in the proceedings for the determination of the criminal charge against Mr R., alleging that they had acted in violation of the rules of criminal procedure by refusing to consider his application for supervisory review in respect of the decision of 5 August 2003. The complaint was addressed to the President of the Supreme Court of the Russian Federation with a copy to the President of the Arkhangelsk Regional Court.

The applicant asked for the President's intervention which would prompt, in his opinion, the Arkhangelsk Regional Court to respond to his application for supervisory review. 14. In particular, the applicant made the following comments in the complaint: “... Judges A. and V. used to “plough the fields of justice together” at the Arkhangelsk Regional Prosecutor's Office, and, apparently, they “continue their joint efforts now” at the Arkhangelsk Regional Court … In my opinion, either judge A. is not quite familiar with the law, which is sad, or judge A. wilfully and knowingly restricts my access to court, which is twice as sad … On 2 February 2004 I received an absolutely unlawful “brush-off” reply from judge A … [Judge A.] could have unglued his posterior from [his] seat and brought it to the premises of the Primorskiy District Court … Otherwise, why would judge A. receive such a salary which I, as a tax payer, contribute to?

… But judge A. simply pushed away my [request for] supervisory review and, by doing so, he seriously violated the rules of criminal procedure and my constitutional rights … I believe that one telephone call from the Supreme Court of the Russian Federation will be enough to make the Arkhangelsk Regional Court consider my complaint on the merits ...” 15. The President of the Supreme Court forwarded the applicant's complaint to the Arkhangelsk Regional Court for further action. The President of the Arkhangelsk Regional Court lodged a complaint with the Council of the Arkhangelsk Region Bar Association (the “Council”) alleging that the above comments were offensive and incompatible with the Advocate's Code of Professional Conduct.

He stated as follows: “In our opinion, [the applicant's complaint] contains remarks which are offensive and tactless vis-à-vis certain judges of the Arkhangelsk Regional Court. We believe that the content and the style of the complaint are impermissible. In our view, the reference made by [the applicant] in his complaint addressed to the President of the Supreme Court of Russia that ... a decision could be made in response to his application for supervisory review through a telephone call ... shows that he is lacking the qualities appropriate to his profession. [A]dvocates should, under any circumstances, be tactful and correct vis-à-vis their counterparts and public officers, including judges.

[They] should demonstrate respect towards the court and challenge [judicial] acts correctly and in accordance with the law. Having regard to the above ... I hereby request that you follow up on the applicant's conduct and inform the Arkhangelsk Regional Court of the measures taken.” 16. On 21 April 2004 the Council held a disciplinary hearing. The applicant did not challenge the offensive character of the comments. He submitted that he had been, in a way, provoked by the judges' allegedly unlawful decisions.

The Council granted the complaint and terminated the applicant's bar membership as of 22 April 2004. In particular, the Council noted as follows: “[The applicant's complaint] addressed to the President of the Supreme Court of Russia contains tactless remarks in respect of certain judges of the Arkhangelsk Regional Court, which amounts to a violation of the Advocate's Code of Professional Conduct ... The content and the style of the [applicant's] complaint addressed to the President of the Supreme Court of Russia are impermissible. The reference made by [the applicant] in his complaint addressed to the President of the Supreme Court of Russia that ... a decision could be made in response to his application for supervisory review through a telephone call ... shows that he is lacking the qualities appropriate to his profession.

[A]dvocates should, under any circumstances, be tactful and correct vis-à-vis ... judges. [They] should demonstrate respect towards the court and challenge [judicial] acts correctly and in accordance with the law.” 17. The applicant appealed to the court. He claimed that he was disliked by the members of the Council and their decision had been retaliation against him for his personal views and convictions. He also alleged that the disciplinary hearing had been carried out with certain procedural irregularities. 18. On 22 June 2004 the Oktyabrskiy District Court of Arkhangelsk dismissed the claim brought by the applicant against the Bar Association seeking reinstatement of his membership. The applicant appealed.

19. On 9 August 2004 the applicant asked the Arkhangelsk Regional Court to transfer the case to another jurisdiction for consideration. The applicant alleged that any judge of the Regional Court would be biased against him because the original complaint which had prompted the disciplinary proceedings against him had been lodged by the President of the said court. On the same day judge M. of the Regional Court refused to consider the applicant's request and returned the relevant documents to him.

In particular, the judge informed the applicant as follows: “I hereby return your application stating the challenge to the whole composition of ... the Arkhangelsk Regional Court and advise you that, pursuant to the rules of civil procedure, it is only possible to challenge the specific judges who are appointed to consider your case and not the whole composition of [the court].” 20. On 16 August 2004 the Arkhangelsk Regional Court upheld the judgment of 22 June 2004 on appeal. The court dismissed as unsubstantiated the applicant's allegations of the Council's partiality. Nor did it discern any procedural irregularities in the applicant's disbarment. 21. The Advocate's Code of Professional Conduct (Article 18 § 1) establishes that an advocate may be subject to disciplinary proceedings for a failure to abide by legislation concerning advocates' activities and advocacy and for failure to abide by the Code itself.

Any impropriety discrediting an advocate's professional integrity or the legal profession, a breach of the care of duty vis-à-vis his or her client, or a failure to abide by the decisions of the qualifications committee and council of the advocates' chamber gives rise to disciplinary liability (Article 19 § 1). 22. The disciplinary sanctions available are: reprimand; warning; disbarment; or other sanctions as determined by the conference of the advocates' chamber (Article 18 § 2). 23. The Judges' Status Act stipulates in section 6.2 that, in addition to the performance of judicial functions, the president of a court: “(1) organises the work of the court; (2) determines the court's internal regulations on the basis of the model regulations adopted by the Council of the Judges of the Russian Federation and supervises compliance therewith; (3) distributes the workload between the deputy presidents and ... judges; (4) organises the judges' training; (5) carries out the general management of the court's office as follows: hires and dismisses the court's employees; distributes the workload between them; decides on [their] performance awards and disciplinary liability; organises training for the court's employees; (6) informs on a regular basis the judges and the court's employees of his [or her] activities and [the] activities of the court;

and (7) performs other functions pertaining to the organisation of the court's work.” 24. The Russian Code of Civil Procedure (Article 21) provides that, should a challenge against a judge or panel of the judges be granted, the matter should be transferred to another judge or judicial panel within the same Regional Court. If the challenge to a judge or a judicial panel is granted and it is no longer possible to form a new judicial panel to consider the case, it should be transferred to the Supreme Court of Russia which will reassign it to another court. 25. The court should transfer the case to another court if, following a challenge to one or several judges or due to other reasons, it cannot consider the case.

The transfer of the case is carried out by the relevant superior court (Article 33 § 2 (4) of the Russian Code of Civil Procedure). 26. Pursuant to decision no. 72-G03-6 of the Supreme Court of Russia of 1 April 2003, the Supreme Court of Russia granted a request lodged by the Chita Regional Court to transfer a case concerning a defamation action lodged by a judge of the Chita Regional Court. The case was transferred to the Irkutsk Regional Court. In particular, the Supreme Court of Russia noted as follows: “... [I]n these circumstances, the matter cannot be considered in accordance with the rules of jurisdiction due to objective reasons. Given that the action was lodged by K.I.V., a judge of the Chita Regional Court, [that court] upheld ... the challenge to the whole panel of the Chita Regional Court and, pursuant to Article 21 § 4 of the Russian Code of Civil Procedure, forwarded the case to the Supreme Court of Russia for determination of its jurisdiction.

The Constitutional Court of Russia has noted in its ruling ... of 16 March 1998 that “under certain circumstances (for example, if a civil action is lodged against a judge or by a judge of the same court, and if the court which has jurisdiction over the matter does not function for one reason or another), the change of the jurisdiction of the matter is not only possible, but is sometimes necessary. Pursuant to [Article 33 § 2 (4) of the Russian Code of Civil Procedure], the court transfers the case to another court if, following the challenge to one or several judges or due to other reasons, the replacement of the judge or consideration of the case by the court becomes impossible. The transfer of the case is effected by a superior court.”