Sabirov împotriva Rusiei

Reclamantul s-a născut în 1982 și trăiește în Sharan, Republica Bashkortostană. La o dată neespecificată, reclamantul a fost acuzat de conduită dezordonată. La 25 aprilie 2003, el a semnat o angajare de a nu părăsi orașul. La 8 iulie 2003, justiția Pacei din districtul Sharanskiy din Republica Bashkortostan a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la un an și nouă luni de închisoare, suspendat condițional timp de doi ani. Acesta a ordonat reclamantului să rămână în oraș până când condamnarea a devenit finală. La 19 august 2003, Curtea de district Sharanskiy a Republicii Bashkortostan a susținut condamnarea reclamantului în apel. A revocat însă suspendarea sentinței. În aceeași zi, reclamantul a fost retras în custodie.

10. La 9 octombrie 2003, Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan a anulat hotărârea Curții de District din 19 august 2003 și a trimis cazul Curții de District pentru o examinare proaspătă. Curtea Supremă a remarcat că Curtea de District nu a respectat procedura privind prezentarea depunerilor finale de către părți și clasificarea condamnării în conformitate cu legea de fond aplicabilă. 11. Reclamantul a rămas în custodie. Se presupune că s-a plâns la directorul închisorii de încarcerare că continuarea sa detenție nu se bazează pe o decizie judiciară și a cerut să fie eliberată. Directorul a răspuns informand-l că un anumit „Judecator K” i-a spus să nu elibereze reclamantul până la notificarea suplimentară.

Reclamantul s-a plâns și la Curtea Supremă a Republicii Bashkortostane, dar nu a primit niciun răspuns. 12. La 5 noiembrie 2003, Curtea de District a stabilit o audiere de apel pentru 13 noiembrie 2003. Nici reclamantul, nici avocatul său, nu au participat la audiere. În ceea ce privește detenția reclamantului, instanța a remarcat următoarele: „Măsura preventivă, în special plasarea [reclamantului] în custodie, ar trebui să rămână nemodificată”. 13. Potrivit reclamantului, el a primit o copie a deciziei din 5 noiembrie 2003 la 25 noiembrie 2003. Prin urmare, el a considerat că a pierdut termenul de zece zile pentru contestarea deciziei în cauză și nu a depus un recurs împotriva acesteia. 14. La 5 decembrie 2003, Curtea de District a susținut condamnarea reclamantului în apel și a revocat suspendarea sentinței sale condiționale.

Reclamantul a fost reprezentat de dl G., avocat desemnat de stat. Atât reclamantul, cât și procurorul au apelat. 15. Curtea Supremă a programat o audiere pentru 17 februarie 2004. La 29 ianuarie 2004, instanța a trimis convocare părților, inclusiv reclamantul și avocatul său, notificându-le data și ora audierii. 16. La 17 februarie 2004, Curtea Supremă a desfășurat audierea în casă. A auzit procurorul și a acordat cererea de a reclasifica acuzațiile împotriva reclamantului. A găsit reclamantul vinovat de baterie și l-a condamnat la un an, opt luni și cincizeci de zile de închisoare. Reclamantul nu a fost prezent și nu a fost reprezentat.

17. Un inculpat poate fi retras în custodie sau deținut nu poate fi prelungit decât pe baza unei decizii judiciare (Constituția Rusă, art. 22). Curtea ar trebui să ia decizia relevantă la cererea motivată a procurorului sau a investigatorului susținută de probele adecvate (Codul de procedură penală, art. 108 § 3) sau de propunerea sa (Codul de procedură penală, art. 108 § 10). 18. Atunci când se ia în considerare un recurs de cassare depus de una dintre părțile la procedura penală, instanța de cassare este obligată să decidă dacă ar trebui aplicată sau nu o măsură preventivă, inclusiv plasarea în custodie, în așteptarea unei noi audieri (Codul de procedură penală, art. 388 § 1). 19. Curtea Supremă a Rusiei a furnizat următoarea interpretare a părților relevante de la art. 388 § 1 (Rezoluția nr. 28 „cu privire la aplicarea normelor prevăzute în Codul de Procedură Penală rusesc care reglementează procedura de recurs și cassare, adoptată la 23 decembrie 2008, astfel cum a fost modificată): „23.

La anularea verdictului sau a oricărui alt act judiciar și la respingerea acesteia pentru o atenție proaspătă instanței de judecată sau a procurorului, instanța de cassare ar trebui să decidă, dacă este solicitată de procurorul sau de propunerea sa, dacă se aplică o măsură preventivă în ceea ce privește acuzatul care este reținut în arest, obiectivele [de prezenta decizie] fiind protecția drepturilor și intereselor juridice ale părților la procedură și conducerea corectă a ședinței instanței într-un timp rezonabil. Curtea poate impune oricare dintre măsurile preventive autorizate de [lege], cu condiția să se asigure că aceste obiective sunt îndeplinite. Atunci când decide să prelungească detenția inculpatului..., instanța de casă ar trebui să precizeze ... termenul exact al [detenției].

Dacă, la data deciziei, perioada de detenție impusă anterior nu a expirat și această perioadă este suficientă pentru a asigura obiectivele menționate mai sus, [curtea] ar trebui să indice ... că detenția impusă anterior va rămâne nemodificată. În orice caz, [curtea] ar trebui să declare motivele hotărârii sale.” 20. Eșecul unei părți, care a fost notificat în mod corespunzător cu privire la data, ora și locul audierii de cassare, de a participa la ședință nu ar trebui să împiedice instanța să pronunțe cu examinarea cazului (Codul de procedură penală, art. 376 § 4). 21. În cazul în care o persoană condamnată dorește să ia parte la ședința de recurs, trebuie să înscrie această cerere în declarația de recurs (Codul de procedură penală, art. 375 § 2). 22. În cazul în care instanța nu poate continua din cauza absenței unei părți convocate la instanță, aceasta trebuie să suspende audierea (Codul de procedură penală, art. 253 § 1).

6. The applicant was born in 1982 and lives in Sharan, Bashkortostan Republic. 7. On an unspecified date the applicant was charged with disorderly conduct. On 25 April 2003 he signed an undertaking not to leave the town. 8. On 8 July 2003 the Justice of the Peace of the Sharanskiy District of the Bashkortostan Republic found the applicant guilty as charged and sentenced him to one year and nine months' imprisonment, conditionally suspended for two years. It ordered the applicant to remain in the town until the conviction became final. The applicant and the prosecutor appealed. 9. On 19 August 2003 the Sharanskiy District Court of the Bashkortostan Republic upheld the applicant's conviction on appeal.

It revoked the suspension of the sentence, however. On the same day the applicant was taken into custody. 10. Further to a cassation appeal lodged by the applicant, on 9 October 2003 the Supreme Court of the Bashkortostan Republic quashed the District Court's judgment of 19 August 2003 and remitted the case to the District Court for fresh examination. The Supreme Court noted that the District Court had failed to observe the procedure pertaining to the presentation of the final submissions by the parties and to classify the conviction in full compliance with the applicable substantive law. 11. The applicant remained in custody. He allegedly complained to the director of the remand prison that his continued detention was not based on a judicial decision and asked to be released.

The director responded by informing him that a certain “Judge K.” had told him not to release the applicant until further notice. The applicant also complained to the Supreme Court of the Bashkortostan Republic but received no reply. 12. On 5 November 2003 the District Court fixed an appeal hearing for 13 November 2003. Neither the applicant nor his counsel attended the hearing. As regards the applicant's detention, the court noted as follows: “The preventive measure, notably placement of [the applicant] in custody, should remain unchanged.” 13. According to the applicant, he received a copy of the decision of 5 November 2003 on 25 November 2003. Therefore, he considered that he had missed the ten-day time-limit for challenging the decision in question and did not lodge an appeal against it.

14. On 5 December 2003 the District Court upheld the applicant's conviction on appeal and revoked the suspension of his conditional sentence. The applicant was represented by Mr G., state-appointed counsel. Both the applicant and the prosecutor appealed. 15. The Supreme Court scheduled a hearing for 17 February 2004. On 29 January 2004 the court dispatched summonses to the parties, including the applicant and his counsel, notifying them of the date and time of the hearing. 16. On 17 February 2004 the Supreme Court held the cassation hearing. It heard the prosecutor and granted his request to reclassify the charges against the applicant. It found the applicant guilty of battery and sentenced him to one year, eight months and fifteen days' imprisonment.

The applicant was neither present nor represented.

17. A defendant can be remanded in custody or his detention can be extended only on the basis of a judicial decision (Russian Constitution, Article 22). The court should make the relevant decision upon a reasoned request by the prosecutor or the investigator supported by appropriate evidence (Code of Criminal Procedure, Article 108 § 3) or of its own motion (Code of Criminal Procedure, Article 108 § 10). 18. When considering a cassation appeal lodged by one of the parties to the criminal proceedings, the cassation court is required to decide whether or not a preventive measure, including placement in custody, should be applied pending a new hearing (Code of Criminal Procedure, Article 388 § 1). 19. The Supreme Court of Russia provided the following interpretation of the relevant parts of Article 388 § 1 (Resolution no. 28 “on application of the rules set forth in the Russian Code of Criminal Procedure governing appeal and cassation proceedings, adopted on 23 December 2008, as amended): “23.

When quashing the verdict or any other judicial act and remitting the matter for fresh consideration to the trial or appeal court or to the prosecutor, the cassation court should, if asked by the prosecutor or of its own motion, decide whether to apply a preventive measure in respect of the defendant who is held in custody, the aims [of this decision] being the protection of the rights and legal interests of the parties to the proceedings and the proper conduct of the court hearing within a reasonable time. The court may impose any of the preventive measures authorised by [law] provided it ensures that the said aims are achieved. When deciding to extend the defendant's detention..., the cassation court should specify...

the exact time-limit of the [detention]. If, on the date of the decision, the earlier imposed detention period has not expired and this period is sufficient to secure the above-mentioned aims, [the court] should indicate... that the previously imposed detention will remain unchanged. In any event, [the court] should state the reasons for its decision.” 20. The failure of a party, who has been duly notified of the date, time and place of the cassation hearing, to attend the hearing should not preclude the court from proceeding with the examination of the case (Code of Criminal Procedure, Article 376 § 4). 21. If a convicted person wishes to take part in the appeal hearing, he or she must indicate this request in his statement of appeal (Code of Criminal Procedure, Article 375 § 2). 22. If the court is unable to proceed owing to the absence of a party summoned to court, it must adjourn the hearing (Code of Criminal Procedure, Article 253 § 1).