R. A. c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 49718/09 prezentată de R. A. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 8 februarie 2011 într-o cameră compusă din Dean Spielmann, președinte, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Boštjan M. Zupančič, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Angelika Nußberger, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 septembrie 2009, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata în mod prioritar cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, după ce a deliberat în acest sens, pronunța următoarea hotărâre. Reclamantul, R.A., este un resortisant pakistanez, născut în 1985 și are reședința la Versailles și este reprezentat în fața Curții de către domnul Cukier, avocat la Paris. Invocând articolele 2 și 3 din Convenție, reclamantul se plângea de riscurile pe care le implică punerea în aplicare a măsurii luate de autoritățile franceze împotriva sa. Reclamantul a susținut, de asemenea, din unghiul articolului 13 coroborat cu articolele 2 și 3, o lipsă de eficacitate a acțiunilor disponibile în cadrul procedurii de azil prioritare. La 16 decembrie 2009, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Prin faxul din 17 august 2010, reprezentantul reclamantului a informat Curtea cu privire la faptul că aceasta din urmă nu mai este nouă de mai multe luni. ÎN lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Președintele

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

49718/09

présentée par R. A.

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 8 février 2011 en une chambre composée de

:

Dean Spielmann,

président,

Jean-Paul Costa,

Karel Jungwiert,

Boštjan M. Zupančič,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Angelika Nußberger,

juges,

et de Claudia Westerdiek,

greffière de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 16 septembre 2009,

Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article

39 du règlement de la Cour,

Vu la décision de traiter en priorité la requête en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

Le requérant, R.A., est un ressortissant pakistanais, né en 1985 et résidant à Versailles. Il est représenté devant la Cour par M

e

J.

Cukier, avocat à Paris.

Invoquant les articles 2 et 3 de la Convention, le requérant se plaignait des risques encourus en cas de mise à exécution de la mesure d’éloignement prise par les autorités françaises à son encontre. Le requérant alléguait également, sous l’angle de l’article 13 combiné avec les articles 2 et 3, un défaut d’effectivité des recours disponibles dans le cadre de la procédure d’asile prioritaire.

Le 16 décembre 2009, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.

Par une télécopie du 17 août 2010, le représentant du requérant a informé la Cour de ce qu’il restait sans nouvelles de ce dernier depuis plusieurs mois.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend

plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1

in fine

, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Claudia Westerdiek

Dean Spielmann

Greffière

Président