P.S.L. împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 40293/11 P.S.L. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 22 octombrie 2013 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 30 iunie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl P.S.L., este un resortisant congolez născut în 1985 și rezident în Cergy. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură] și a fost reprezentat în fața Curții de către domnul K. Ben Yahmed, avocat la Paris.

Guvernul francez ( a fost reprezentat de agentul său, E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a declarat că a făcut trimitere la Republica Democrată Congo (RDC) la rele tratamente contrare acestei dispoziții. 13 coroborat cu art. 3 din Convenție, se plânge și de lipsa de eficacitate a acțiunii în fața Curții naționale a dreptului de azil (CNDA) în cadrul procedurii de azil prioritar. La 1 iulie 2011, președintele camerei căreia i s-a atribuit cauza a decis să aplice art. 39 prezentei cauze până la 19 În iulie 2011, a informat reclamantul că va trimite un formular de cerere completat în mod corespunzător înainte de 19 iulie 2011 și a solicitat informații suplimentare din partea guvernului.

La 5 și 20 iulie 2011, Curtea a primit informații suplimentare din partea reprezentantului reclamantului și, respectiv, a guvernului. La 2 august 2011, președintele Camerei a decis să prelungească, pe durata procedurii în fața Curții, măsurile provizorii indicate în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură. În urma mai multor rechemări din partea grefei Curții, la 13 februarie 2012, reclamantul a trimis formularul de cerere completat în mod corespunzător Curții.

În urma comunicării cauzei de către Curte către guvern, acesta din urmă și-a prezentat observațiile la 12 februarie 2013. În februarie 2013, Curtea a adresat reclamantului observațiile guvernului cu privire la rejudecare și a invitat la prezentarea observațiilor sale ca răspuns înainte de 28 martie 2013, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 25 aprilie 2013, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost stabilită pentru prezentarea observațiilor sale a fost … Având în vedere că nu există nicio noutate din partea reprezentantului reclamantului, Curtea a efectuat o ultimă rechemare printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire la 30 mai 2013 indicând faptul că: în lipsa unui răspuns înainte de 13 iunie 2013, Curtea ar putea considera că reclamanta nu intenționează să își mențină cererea și să o elimine din rol.

La 12 iunie 2013, reprezentantul reclamantului a solicitat, în mod excepțional, o prelungire a termenului, pe care Curtea l-a acordat la 17 iunie 2013, până la 1 iulie 2013, până la 1 iulie 2013, la 1 iulie 2013, reprezentantul reclamantului a indicat Curții că nu a reușit să intre în contact cu acesta. Prin scrisoarea din 25 iulie 2013, guvernul a solicitat eliminarea cauzei. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că au fost puse în aplicare mecanisme pentru a evita eliminarea din rol a acestei cereri și că reprezentantul reclamantului are dreptul de a acorda suficient timp suplimentar pentru a intra în contact cu acesta din urmă. Prin urmare, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție.

Pe de altă parte, în lipsa unor împrejurări speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Angelika Nußberger Grefier Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 40293/11 P.S.L. contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 22 octobre 2013 en un comité composé de : Angelika Nußberger, présidente, Ganna Yudkivska, André Potocki, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 30 juin 2011, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. P.S.L, est un ressortissant congolais né en 1985 et résidant à Cergy. Le président de la section a accédé à la demande de non ‑ divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 3 du règlement). Il a été représenté devant la Cour par M e K. Ben Yahmed, avocat à Paris. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant allègue qu’un renvoi vers la République Démocratique du Congo (RDC) l’exposerait à de mauvais traitements contraires à cette disposition. Sous l’angle de l’article 13 combiné avec l’article 3 de la Convention, il se plaint également du défaut d’effectivité du recours devant la Cour nationale du droit d’asile (CNDA) dans le cadre de la procédure d’asile prioritaire.

Le 1 er juillet 2011, le président de la chambre à laquelle l’affaire fut attribuée décida d’appliquer l’article 39 à la présente affaire jusqu’au 19 juillet 2011, informa le requérant qu’il devait renvoyer un formulaire de requête dûment rempli avant le 19 juillet 2011, et sollicita du Gouvernement des informations complémentaires. Les 5 et 20 juillet 2011, la Cour reçut des informations complémentaires respectivement du représentant du requérant et du Gouvernement. Le 2 août 2011, le président de la chambre décida de proroger, pour la durée de la procédure devant la Cour, les mesures provisoires indiquées en application de l’article 39 du règlement de la Cour. A la suite de plusieurs rappels émis par le greffe de la Cour, le 13 février 2012, le requérant fit parvenir le formulaire de requête dûment complété à la Cour.

Faisant suite à la communication de l’affaire par la Cour au Gouvernement, ce dernier présenta ses observations le 12 février 2013. Le 14 février 2013, la Cour adressa au requérant les observations du Gouvernement relatives à la requête et l’invita à présenter ses observations en réponse avant le 28 mars 2013. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 25 avril 2013, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour attira l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle précisa en outre qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci.

Etant sans nouvelles de la part du représentant du requérant, la Cour effectua un dernier rappel par lettre recommandée avec accusé de réception le 30 mai 2013 indiquant qu’à défaut de réponse avant le 13 juin 2013, la Cour pourrait considérer que la partie requérante n’entend pas maintenir sa requête et rayer celle-ci du rôle. Le 12 juin 2013, le représentant du requérant sollicita, à titre exceptionnel, une prorogation du délai, que la Cour accorda le 17 juin 2013, jusqu’au 1 er juillet 2013. Le 1 er juillet 2013, le représentant du requérant indiqua à la Cour qu’il n’avait pas réussi à entrer en contact avec celui-ci. Par courrier en date du 25 juillet 2013, le Gouvernement demanda la radiation de l’affaire.

EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour constate que des mécanismes ont été mis en œuvre pour éviter de rayer du rôle cette requête et que le représentant du requérant s’est vu accorder suffisamment de délais supplémentaires afin d’entrer en contact avec ce dernier. Dès lors, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stephen Phillips Angelika Nußberger Greffier adjoint Présidente