A.B. c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 75493/10 A.B. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 2 iulie 2013 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 28 decembrie 2010, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, A.B., este un resortisant al algeriei născut în 1969 și rezident în Côte Saint-Andre. Președintele secțiunii a acceptat cererea de refuz dezvăluirea identității sale formulate de reclamant [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Guvernul francez (atlée) a fost reprezentat de agentul său, E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a declarat că o trimitere la a doua parte a convenției era supusă unor tratamente contrare acestei dispoziții. Invocând articolele 3 și 13 din Convenția combinată, reclamantul se plângea de prelucrarea în procedură prioritară a cererii sale de azil și, în special, de lipsa unui efect suspensiv al acțiunii în fața Curții Naționale a Drepturilor de Azil. La 4 martie 2011, președintele secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să indice guvernului, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, să nu procedeze la trimiterea reclamantului pe durata procedurii în fața Curții. Curtea a decis să suspende examinarea prezentei cauze în așteptarea deciziei privind cauza I.M. France 9152/09, 2 februarie 2012), cauza care ridică o problemă legată de cea care apare în prezenta cerere, obiecțiunile reclamantului au fost comunicate guvernului fără ca acesta să fie invitat, în această etapă a procedurii, să își prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. La 4 iulie 2011, Consiliul reclamantului a fost invitat să returneze formularul de putere completat în mod corespunzător înainte de 18 iulie 2011, pentru a-și confirma angajamentul de a reprezenta reclamantul în cadrul acestei cauze. În ciuda mai multor redresări din 7 și 21 septembrie și 8 noiembrie 2011, avocatul nu a răspuns cererilor Curții. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 17 decembrie 2012, Curtea a reamintit reclamantului, în temeiul articolului 36 alineatul (2) și al articolului 4 din Regulamentul de procedură, că acesta trebuia să fie reprezentat în fața Curții de către un consiliu în această etapă a procedurii și l-a invitat să returneze formularul de putere completat și semnat în mod corespunzător înainte de 17 ianuarie 2013. În plus, i s-a precizat că, în termenii aceluiași articol, Curtea putea tăia o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea, care a fost trimisă, de asemenea, ca copie reprezentantului, a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns totuși. În lipsa unui răspuns din partea reclamantului, la 29 ianuarie 2013, grefa a constatat termenul limită stabilit pentru trimiterea formularului de putere. El a invitat din nou să desemneze un consiliu pentru reprezentarea sa în fața Curții și a prelungit termenul până la 26 februarie 2013. Întrucât reclamantul nu a dat curs acestei scrisori, grefa i-a fost adresată printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire din data de 7 martie 2013, o nouă invitație de a-și reglementa situația, precum și o prelungire a termenului, reamintind în același timp posibilitatea Curții de a anula cauza rolului în lipsa unui răspuns înainte de 18 martie 2013. Această scrisoare a fost returnată Curții de către Poste, cu o mențiune care precizează că reclamantul nu a putut fi identificat. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în lipsa unor împrejurări speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Angelika Nußberger Grefier Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

75493/10

A.B.

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 2 juillet 2013 en un comité composé de

:

Angelika Nußberger,

présidente,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 28 décembre 2010,

Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, A.B., est un ressortissant algérien né en 1969 et résidant à La Côte Saint-André. Le président de la section a accédé à la demande de non

‑

divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 3 du règlement).

Le gouvernement français («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant alléguait qu’un renvoi vers l’Algérie l’exposerait à être soumis à des traitements contraires à cette disposition.

Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention combinés, le requérant se plaignait du traitement en procédure prioritaire de sa demande d’asile et, en particulier, de l’absence d’effet suspensif du recours devant la Cour nationale du droit d’asile.

Le 4 mars 2011, le président de la section à laquelle l’affaire fut attribuée décida d’indiquer au Gouvernement, en application de l’article 39 du règlement, de ne pas procéder au renvoi du requérant pour la durée de la procédure devant la Cour.

La Cour ayant décidé d’ajourner l’examen de la présente affaire dans l’attente de la décision concernant l’affaire

I.M c. France

(n

o

9152/09, 2

février 2012), affaire soulevant une question afférente à celle se posant dans la présente requête, les griefs du requérant furent communiqués au Gouvernement sans que celui-ci ne soit invité, à ce stade de la procédure, à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci.

Le 4 juillet 2011, le conseil du requérant fut invité à retourner le formulaire de pouvoir dûment complété avant le 18 juillet 2011 afin de confirmer son engagement à représenter le requérant dans le cadre de cette affaire. Malgré plusieurs relances datant des 7 et 21 septembre et 8

novembre 2011, l’avocat ne fit pas suite aux demandes de la Cour.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 17

décembre 2012, la Cour rappela au requérant, sur le fondement de l’article 36 §§ 2 et 4 du règlement de la Convention, qu’il devait être représenté devant la Cour par un conseil à ce stade de la procédure et l’invita à retourner le formulaire de pouvoir dûment complété et signé avant le 17 janvier 2013. Il lui fut en outre précisé qu’aux termes de ce même article, la Cour pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre, qui fut également envoyée en copie au représentant, est bien parvenue au requérant qui n’y répondit cependant pas.

Faute de réponse de la part du requérant, le 29 janvier 2013, le greffe constata l’échéance du délai fixé pour l’envoi du formulaire de pouvoir. Il l’invita à nouveau à désigner un conseil pour sa représentation devant la Cour et prorogea à cette fin le délai jusqu’au 26 février 2013.

Le requérant n’ayant pas donné suite à ce dernier courrier, le greffe lui adressa, par une lettre recommandée avec avis de réception datant du 7

mars 2013, une nouvelle invitation à régulariser sa situation ainsi qu’une prorogation de délai, tout en rappelant la possibilité pour la Cour de rayer l’affaire du rôle en l’absence de réponse avant le 18 mars 2013. Ce courrier fut retourné à la Cour par la Poste avec une mention précisant que le requérant n’avait pu être identifié.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête en vertu de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stephen Phillips

Angelika Nußberger

Greffier adjoint

Présidente