NEJAT v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 36736/09 de Mohammad Emir NEJAT împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 22 februarie 2011 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Giorgio Malinverni, Guido Raimondi, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul secțiunii adjuncte, având în vedere cererea depusă la 24 iunie 2009, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul turc, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mohammad Emir Nejat, este un național iranian născut în 1971 și trăiește în Van. El este reprezentat în fața Curții de către dl Demir, un avocat care practică în Van. Guvernul turc (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 august 2008, reclamantul a fost arestat de către autoritățile turce, după care a solicitat azil. Autoritățile au plasat reclamantul în sediul Poliției Van, într-o secțiune rezervată pentru străini. La 19 octombrie 2009, Ministerul Internului a informat Van Guvernatorship că reclamantul a primit permis de ședere temporară în Van pentru o perioadă de un an. La 20 octombrie 2009, reclamantul a fost eliberat și a cerut să nu părăsească perimetrul Vanului fără permisiunea prealabilă. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că privarea sa de libertate nu are o bază legală. DREPTUL Prin scrisoarea din 4 august 2010, observațiile guvernului au fost trimise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observație împreună cu orice reclamație pentru o simplă satisfacție în răspuns până la 15 septembrie 2010. Prin scrisoarea din 8 noiembrie 2010, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 15 septembrie 2010 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 24 noiembrie 2010. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 36736/09

by Mohammad Emir NEJAT

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 22

February 2011 as a Committee composed of:

David Thór Björgvinsson,

President,

Giorgio Malinverni,

Guido Raimondi,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 24 June 2009,

Having regard to the comments submitted by the Turkish Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Mohammad Emir Nejat, is an Iranian national who was born in 1971 and lives in Van. He is represented before the Court by Mr

C.

Demir, a lawyer practising in Van. The Turkish Government (“the Government”) are represented by their Agent.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 8 August 2008 the applicant was arrested by the Turkish authorities, following which he requested asylum. The authorities placed the applicant in Van Police Headquarters, in a section reserved for aliens.

On 19 October 2009 the Ministry of Interior informed Van Governorship that the applicant was granted temporary residence permit in Van for a period of one year.

On 20 October 2009 the applicant was released and asked not to leave the perimeters of Van without prior permission.

The applicant complained under Article 5 § 1 of the Convention that his deprivation of liberty did not have legal basis.

THE LAW

By letter dated 4 August 2010 the Government’s observations were sent to the applicant’s representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 15

September 2010.

By letter dated 8 November 2010, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of the applicant’s observations had expired on 15 September 2010 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 24 November 2010. However, no response has been received.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

David Thór Björgvinsson

Deputy Registrar

President