Mahmut împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 51258/08 prezentată de Selim MAHMUT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 13 septembrie 2011 într-un comitet compus din David Thór Björgvinsson, președinte, Giorgio Malinverni, Guido Raimondi, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 octombrie 2008, După ce a deliberat în acest sens, pronunța decizia următoare PROCEDURA Cererea a fost formulată de domnul Selim Mahmut, un resortisant turc, născut în 1974 și rezident în Gaziantep. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Șahin și O. queelik, avocați în Diyarbak Invocând articolele 7, 8, 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plângea că a suferit o încălcare a libertății sale de corespondență.

Argumentul reclamantului întemeiat pe art. 8 a fost comunicat guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestuia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 22 februarie 2010, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a solicitat prelungirea. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ea putea să șteargă o cerere din rol atunci când, ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenionează să o mențină.

Curtea ia notă de faptul că avocatul reclamantului nu a informat Curtea cu privire la o eventuală schimbare a adresei. La 4 martie 2010, scrisoarea a fost primită la adresa menționată de avocatul reclamantului. În consecință, Curtea constată că această scrisoare a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos David Thór Björgvinsson Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 51258/08 présentée par Selim MAHMUT contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 septembre 2011 en un comité composé de : David Thór Björgvinsson, président, Giorgio Malinverni, Guido Raimondi, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 7 octobre 2008, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE La requête a été introduite par M. Selim Mahmut, un ressortissant turc, né en 1974 et résidant à Gaziantep. Il est représenté devant la Cour par M es M. Șahin et O. Çelik, avocats à Diyarbakır. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent.

Invoquant les articles 7, 8, 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaignait d’avoir subi une atteinte à sa liberté de correspondance. Le grief du requérant tiré de l’article 8 a été communiqué au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 22 février 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La Cour note que l’avocat du requérant n’a pas informé la Cour d’un éventuel changement d’adresse. Le 4 mars 2010, la lettre a été réceptionnée à l’adresse telle qu’indiquée par l’avocat du requérant. La Cour constate dès lors que cette lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos David Thór Björgvinsson Greffière adjointe Président