AKMAN c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 18902/07 prezentată de Șükrü AKMAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 13 septembrie 2011 într-un comitet compus din David Thór Björgvinsson, președinte, Giorgio Malinverni, Guido Raimondi, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererea formulată mai sus la 25 decembrie 2006, După ce a deliberat, pronuna decizia următoare PROCEDURA Cererea a fost formulată de domnul Șükrü Akman, un resortisant turc, născut în 1956 și rezident în Gaziantep. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Șahin, O. Șahin și R. Yalç Invocând articolele 8 și 9 din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de corespondență. Argumentul reclamantului întemeiat pe art. 8 a fost comunicat guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestuia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 22 februarie 2010, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a solicitat prelungirea. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Reclamantul nu a informat Curtea cu privire la o eventuală schimbare a adresei. La 4 martie 2010, scrisoarea a fost primită la adresa menționată de reprezentanții reclamantului. Prin urmare, Curtea constată că scrisoarea a ajuns bine la reclamanta care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos David Thór Björgvinsson Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

18902/07

présentée par Șükrü AKMAN

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 septembre 2011 en un comité composé de

:

David Thór Björgvinsson,

président,

Giorgio Malinverni,

Guido Raimondi,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 25 décembre 2006,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

La requête a été introduite par M. Șükrü Akman, un ressortissant turc, né en 1956 et résidant à Gaziantep. Il est représenté devant la Cour par M

es

M.

Șahin, O. Șahin et R. Yalçın, avocats à Diyarbakır. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») est représenté par son agent.

Invoquant les articles 8 et 9 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à son droit à la liberté de correspondance.

Le grief du requérant tiré de l’article 8 a été communiqué au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 22 février 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Le requérant n’a pas informé la Cour d’un éventuel changement d’adresse. Le 4 mars 2010, la lettre a été réceptionnée à l’adresse telle qu’indiquée par les représentants du requérant. La Cour constate dès lors que la lettre est bien parvenue à la partie requérante qui n’y a pas donné suite.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

David Thór Björgvinsson

Greffière adjointe

Président