Ciurea și Burlacu împotriva României

Secțiunea a treia Cerere nr. 9281/04 prezentată de Genoveva CUREA și Adrian BURLACU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 februarie 2011 într-un comitet compus din Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, graffière de secțiune; Având în vedere cererea formulată mai sus la 15 ianuarie 2004, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOARE Cererea a fost formulată de domnul Genoveva Ciurea și de domnul Adrian Burlacu, resortisanți români, născuți în 1949 și, respectiv, 1975 și rezidenți în Constanța. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Alixandru Balan, avocat în Constanța.

Guvernul român ( Ofițerul său, Razvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plângeau de caracterul inechitabil al procedurii penale împotriva unuia dintre ei, dl Burlacu, fiul reclamantei. Observații cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Aceste observații au fost adresate reclamanților, care au fost invitați să le prezinte pe ale lor. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 13 decembrie În temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor era mai scurt și că nu au solicitat prelungirea acestora.

În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reprezentantul reclamanților care nu au răspuns. ÎN Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție], în lipsa unor circumstanțe speciale care țin de respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol.

Marialena Tsirli Ján Šikuta Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 9281/04 présentée par Genoveva CIUREA et Adrian BURLACU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 22 février 2011 en un comité composé de : Ján Šikuta, président, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 15 janvier 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requête a été introduite par M me Genoveva Ciurea et M. Adrian Burlacu, des ressortissants roumains, nés respectivement en 1949 et 1975 et résidant à Constanța. Ils sont représentés devant la Cour par M e Alixandru Balan, avocat à Constanța. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Razvan ‑ Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignaient du caractère inéquitable de la procédure pénale dirigée contre l’un d’entre eux, M. Burlacu, fils de la requérante. Ce grief a été communiqué au gouvernement, qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Ces observations ont été adressées aux requérants, qui ont été invités à présenter les leurs. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 13 décembre 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient pas sollicité la prolongation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au représentant des requérants qui n’y a pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Marialena Tsirli Ján Šikuta Greffière adjointe Président