KAYALI v. ROMANIA

Decizia nr. 27681/03 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 22 februarie 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 august 2003, După ce a deliberat, decide după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Mehmet Kayali, un cetățen turc născut în 1935 și locuiește în București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu. Guvernul turc, informat cu privire la dreptul lor de a interveni în temeiul articolului 44 din Regulamentul Curții, nu a exercitat dreptul lor de a prezenta observații scrise. Reclamantul a formulat plângeri în temeiul articolelor 3, 5 și 6 din Convenție, iar reclamația formulată în temeiul articolului 3 privind maltratarea și reclamațiile formulate în temeiul articolului 6 privind utilizarea agenților sub acoperire și încălcarea dreptului său la apărare au fost comunicate la Guvernul, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile, a fost transmisă reclamantului, care a fost invitat să își prezinte propriile observații. Pavelul care conține observațiile guvernamentale a fost trimis înapoi de către Penitenciarul Rahova cu menția că reclamantul a fost lansat la 10 ianuarie 2009. Reclamantul și-a trimis Curtea ultima scrisoare la 17 noiembrie 2004. Deși reclamantul știa că are obligația de a informa Curții cu privire la orice modificare a adresei sale și la orice evoluție majoră în ceea ce privește cazul său, nu a informat Curtea că a fost eliberat și nu a furnizat-o cu noua sa adresă. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Marialena Tsirli Ján Šikuta Registratorul adjunct Președintele

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 27681/03

by Mehmet KAYALI

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22

February 2011 as a Committee composed of:

Ján Šikuta,

President,

Ineta Ziemele,

Kristina Pardalos,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy

Section

Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 August 2003,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The application was lodged by Mr Mehmet Kayali, a Turkish national who was born in 1935 and lived in Bucharest. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr. Răzvan-Horațiu Radu. The Turkish Government, informed about their right to intervene under Article 44 of the Rules of Court, did not exercise their right to submit written observations.

The applicant raised complaints under Article 3, 5 and 6 of the Convention.

The complaint raised under Article 3 concerning ill-treatment and the

complaints raised under Article 6 regarding the use of undercover agents and the infringement of his right to defence were communicated to the

Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. The envelope containing the Government’s observations was sent back by the Rahova Penitentiary with the mention that the applicant was released on 10 January 2009.

The applicant sent his last letter to the Court on 17 November 2004. Although the applicant knew that he had the obligation to inform the Court of any change in his address and about any major developments regarding his case, he neither informed the Court that he was released nor provided it with his new address.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Deputy

Registrar

President