EDUARD KAKABADZE v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
EDUARD KAKABADZE v. GEORGIA (CtEDO, 2011)
Decizia nr. 7791/08 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 8 martie 2011 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 decembrie 2007, Având în vedere observațiile părților cu privire la admisibilitatea și meritul cererii, având în vedere scrisoarea reclamantului din 22 decembrie 2010 și observațiile guvernului contestat din 26 ianuarie 2011, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Eduard Kakabadze, este un național georgian născut în 1952 și locuiește în Tbilisi. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Lia Mukhashavria, un avocat practicant în Tbilisi. Guvernul georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Levan Meskhoradze al Ministerului Justiției. Cererea, care a fost anunțată guvernului la 2 iulie 2008, a avut în vedere în principal, în temeiul articolelor 3 și 6 § 1 din Convenție, condițiile generale de detenție a reclamantului, calitatea tratamentului medical dispensat pentru problemele sale cardiace în închisoare și absența unor raționamente suficiente în decizia Curții Supreme care susține, la cazare, condamnarea penală a reclamantului. Ulterior, la 31 decembrie 2008 și 13 martie 2009, părțile și-au schimbat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei. La 22 decembrie 2010, reclamantul a informat personal Curtea că dorește să își retragă cererea, deoarece această chestiune a fost rezolvată la nivel intern. La 26 ianuarie 2011, Guvernul a observat că nu s-a opus ca cererea să fie eliminată din lista cazurilor în curs de desfășurare. De asemenea, au susținut că, la 31 decembrie 2010, o instanță internă, având în vedere starea de sănătate a reclamantului, a suspendat partea rămasă a condamnării la închisoare. Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate fi considerat ca dorind să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii (cf. Archaia c. Georgia (dec.), nr. 6643/10, 14 decembrie 2010; Murad Toutua c. Georgia (dec.), nr. 6024/10, 9 noiembrie 2010). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului