Stankov și Tzvyatkov împotriva Bulgariei

Rezoluția CM/ResDH(2011) 8 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Stankov și Tzvyatkov/Bulgaria (Cercetarea nr. 68490/01, Hotărârea din 12 iulie 2007, definitivă la 12 octombrie 2007 Cerere n 20594/02, Hotărârea din 12 iunie 2008, definitivă la 12 septembrie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc restricționarea disproporționată a dreptului de acces al reclamanților la o instanță din cauza valorii excesive a cheltuielilor de justiție care le-au fost impuse în cadrul procedurilor civile împotriva statului (încălcarea art. 6 alin. (1)) (a se vedea detaliile în comunicare) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile sale (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2011) 8 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Stankov și Tzvyatkov/Bulgaria Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță în cadrul procedurilor în despăgubire pe care le intentaseră împotriva statului, în măsura în care au trebuit să plătească (în 2000 și 2003) cheltuieli de justiție a căror sumă era practic egală cu suma pe care statul a fost condamnat să le plătească pentru detenție nejustificată sau pentru urmărirea penală nejustificată (violările prevăzute la art. 6§1).

Curtea Europeană a considerat că dificultățile de ordin practic inerente evaluării daunelor care pot fi obținute pe baza legii privind răspunderea delictuală a statului, combinate cu nivelul relativ ridicat și strict rigid al cheltuielilor judiciare, au condus la o restricție disproporționată a dreptului de acces la o instanță a reclamanților. Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Pagube morale Costuri și cheltuieli totale Stankov (68490/01) 000 EUR 300 EUR 300 EUR Plătit la 10/01/2008 Tzvyatkov (20594/02) 000 EUR plătit la 5/12/2008 b) Măsuri individuale Curtea a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul.

Nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale Legea din 1988 privind răspunderea delicventă a statului, în versiunea sa anterioară, îi exonerează pe justițiabili de obligația de a plăti cheltuielile de justiție în momentul introducerii acțiunii lor. Cu toate acestea, în cazul în care cererile lor erau respinse integral sau parțial, aceștia trebuiau să plătească taxe judiciare corespunzătoare unui procent fix din valoarea cererii lor care fusese respinsă și, prin urmare, în cazul în care reclamanții solicitau o compensație prea mare, costurile puteau depăși suma acordată în despăgubiri. Dispozițiile relevante din Legea privind răspunderea pentru statul și municipalitățile au fost modificate începând cu 30/05/2008.

În prezent, legea prevede plata unei taxe fixe de sesizare, a cărei sumă variază în funcție de diferitele tipuri de solicitanți. Astfel, aceasta se ridică la 10 BGN (5,12 EUR) pentru persoanele fizice și 25 BGN (12,82 EUR) pentru persoanele juridice. Taxele datorate pentru apelurile sau cererile de redeschidere a procedurii de recurs sunt egale cu jumătate din sumele menționate mai sus (art. 9a din Legea din 1988, coroborat cu articolele 2a și 18 alineatul (3) din Decretul privind taxele judiciare colectate de instanțe în temeiul Codului de procedură civilă).

În caz de respingere a cererii sau de retragere a acesteia în ceea ce privește integralitatea cererii, reclamantul este obligat să plătească cheltuielile de procedură [art. 10 alineatul (2) din Legea din 1988]. În cazul în care reclamantul obține câștig de cauză în totalitate sau parțial, taxa judiciară și cheltuielile de procedură sunt suportate de pârât [art. 10 alineatul (3) din Legea din 1988]. Hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza Stankov a fost tradusă în bulgară și publicată pe site-ul Ministerului Justiției http://www.justice.government.bg/new/Concluziile Tribunalului Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Bulgaria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 martie 2011 în cadrul celei de-a 1108-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2011)8 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Stankov et Tzvyatkov contre Bulgarie (Requête n o 68490/01, arrêt du 12 juillet 2007, définitif le 12 octobre 2007 Requête n o 20594/02, arrêt du 12 juin 2008, définitif le 12 septembre 2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent la restriction disproportionnée du droit d’accès des requérants à un tribunal en raison du montant excessif des frais de justice qui leur ont été imposés dans des procédures civiles contre l’Etat (violations de l’article 6 paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46,

paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)8 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Stankov et Tzvyatkov contre Bulgarie Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent la violation du droit d’accès des requérants à un tribunal dans le cadre des procédures en indemnisation qu’ils avaient intentées contre l’Etat, dans la mesure où ils ont dû payer (en 2000 et 2003) des frais de justice dont le montant était pratiquement égal à l’indemnisation que l’Etat avait été condamné à leur verser pour détention injustifiée ou pour poursuites pénales injustifiées (violations de l’article 6§1).

La Cour européenne a estimé que les difficultés d’ordre pratique inhérentes à l’évaluation des dommages et intérêts pouvant être obtenus sur le fondement de la loi sur la responsabilité délictuelle de l’Etat, combinées avec le taux relativement élevé et rigoureusement rigide des frais de justice, ont entrainé une restriction disproportionnée au droit d’accès à un tribunal des requérants. I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage moral Frais & dépens Total Stankov (68490/01) 2 000 EUR 1 300 EUR 3 300 EUR Payé le 10/01/2008 Tzvyatkov (20594/02) 1 000 EUR - 1 000 EUR Payé le 5/12/2008 b) Mesures individuelles La Cour a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice.

Aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales La loi de 1988 sur la responsabilité délictuelle de l’Etat, dans son ancienne version, exonérait les justiciables de l’obligation d’acquitter des frais de justice au moment de l’introduction de leur action. Toutefois, lorsque leurs demandes étaient rejetées en tout ou partie, ils devaient acquitter des frais de justice correspondant à un pourcentage fixe de la valeur de leur demande qui avait été rejetée. Par conséquent, lorsque les plaignants réclamaient une indemnisation trop élevée, les frais pouvaient excéder la somme octroyée en réparation. Les dispositions pertinentes de la loi sur la responsabilité de l’Etat et des municipalités ont été modifiées à compter du 30/05/2008.

A l’heure actuelle, la loi prévoit le paiement d’une taxe de saisine fixe dont le montant varie selon les différents types de demandeurs. Ainsi, elle s’élève à 10 BGN (5,12 euros) pour les personnes physiques et 25 BGN (12,82 euros) pour les personnes morales. Les taxes dues pour les appels ou les demandes de réouverture s’élèvent à la moitié des montants cités ci-dessus (article 9a de la loi de 1988, en combinaison avec les articles 2a et 18, alinéa 3, du décret relatif aux taxes judiciaires collectées par les tribunaux en vertu du code de procédure civile).

En cas de rejet de la demande ou de désistement concernant l’intégralité de la demande, le demandeur est condamné à payer les frais de procédure (article 10, alinéa 2 de la loi de 1988). Si le plaignant obtient gain de cause en tout ou partie, la taxe judiciaire et les frais de procédure sont mis à la charge du défendeur (article 10, alinéa 3 de la loi de 1988). L’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Stankov a été traduit en bulgare et publié sur le site du Ministère de la Justice http://www.justice.government.bg/new/ . Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Bulgarie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 10 mars 2011 lors de la 1108e réunion des Délégués des Ministres