AFFAIRE IORGA CONTRE LA ROUMANIE

Rezoluția CM/ResDH(2011)24 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Iorga împotriva României (Recherche n 4227/02, Hotărârea din 25 ianuarie 2007, definitivă la 25 aprilie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește lipsa accesului la o instanță din cauza valorii ridicate a cheltuielilor de procedură [încalcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. Reamintind că Curtea a respins cererea de satisfacție echitabilă reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul membru în cauză, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale, care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARARE, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea anexa), pe care acesta și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la data examinării. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)24 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Iorga împotriva României Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamantului la o instanță din cauza valorii ridicate a cheltuielilor de procedură (încălcare a articolului 6§1). Prin hotărârea din 08/09/2000, tribunalul departamental din București anulase, pentru neplătirea dreptului de timbru, cererea reclamantului împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță și respingea acțiunea sa ca restituire a anumitor bunuri confiscate în perioada comunistă. Această hotărâre a fost confirmată de instanța de judecată din București, care a remarcat că Ministerul de Finanțe a refuzat reclamantului să plătească taxa de timbru și a considerat că instanța inferioară a aplicat în mod corect legea privind taxa de timbru. Curtea Europeană a considerat că valoarea taxei datorate (426 307 ROL, adică 21 EUR) reprezenta o sarcină excesivă pentru reclamantul care beneficia de o pensie lunară de pensie de 444 310 ROL, adică 22 EUR. De asemenea, Comisia a subliniat că Legea nr. 146/1997 (Legea privind drepturile de timbru) nu prevedea, în momentul faptelor, nicio posibilitate de recurs judiciar împotriva deciziei Ministerului de Finanțe. Curtea Europeană a respins cererea de satisfacție echitabilă a reclamantului în ceea ce privește prejudiciul material; acesta din urmă nu a solicitat nicio despăgubire pentru prejudiciul moral. În temeiul articolului 322 alineatul (9) din Codul de procedură civilă, dreptul român prevede posibilitatea redeschiderii procedurilor civile considerate contrare Convenției de către Curtea Europeană. 06/10/2010, autoritățile au informat Secretariatul cu privire la faptul că moștenitorii reclamantului nu au solicitat redeschiderea procedurii în conformitate cu articolul În consecință, Comitetul miniștrilor a considerat că este necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale Legea nr. 146/1997 privind drepturile de timbru a fost modificată. De acum înainte, acordarea de scutiri, reduceri sau reeșalonări ale plății dreptului de timbru este de competența instanțelor, în conformitate cu această lege și cu legea de urgență a guvernului nr. 51/2008 privind asistența publică în materie civilă, de transpunere a Directivei 2003/8/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial la 25/04/2008. Noile dispoziții prevăd praguri minime sub care ajutorul judiciar (care poate lua forma scutirilor, reducerilor, etaloanelor sau amânării plății taxelor judiciare) este pe deplin acordat. Acestea prevăd, de asemenea, posibilitatea unei căi de atac judiciare pentru cererile de asistență judiciară (a se vedea §23 din prezenta hotărâre și §18 din hotărârea Rusen, 38151/05). III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 martie 2011 în cadrul celei de-a 1108-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2011)24

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Iorga contre Roumanie

(Requête n

o

4227/02, arrêt du 25 janvier 2007, définitif le 25 avril 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le défaut d’accès à un tribunal en raison du montant élevé des frais de procédure (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant que la Cour a rejeté la demande de satisfaction équitable

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)24

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Iorga contre Roumanie

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne la violation du droit d’accès du requérant à un tribunal en raison du montant élevé des frais de procédure (violation de l’article 6§1).

Par un arrêt du 08/09/2000, le tribunal départemental de Bucarest avait annulé, pour non-paiement du droit de timbre, l’appel du requérant contre une décision rendue en première instance et rejetant son action en restitution de certains biens confisqués pendant la période communiste. Cet arrêt a été confirmé en cassation par la cour d’appel de Bucarest qui a noté que le Ministère des Finances avait refusé au requérant l’exonération du paiement du droit de timbre et a jugé que la juridiction inférieure avait appliqué correctement la loi sur le droit de timbre.

La Cour européenne a estimé que le montant de la taxe due (426

307 ROL, soit 21 EUR) représentait une charge excessive pour le requérant qui bénéficiait d’une pension mensuelle de retraite d’un montant de 444

310 ROL, soit 22 EUR. Elle a en outre relevé que la loi n

o

146/1997 (loi sur les droits de timbre) ne prévoyait, au moment des faits, aucune possibilité de recours judiciaire contre la décision du Ministère des Finances.

I.

Mesures individuelles

La Cour européenne a rejeté la demande de satisfaction équitable du requérant au titre du préjudice matériel

; ce dernier n’a demandé aucune réparation au titre du préjudice moral.

En vertu de l’article 322§9 du Code de procédure civile, le droit roumain prévoit la possibilité de rouvrir les procédures civiles jugées contraires à la Convention par la Cour européenne. Le 06/10/2010, les autorités ont informé le Secrétariat de ce que les héritiers du requérant n’avaient pas demandé la réouverture de la procédure en vertu de l’article susmentionné mais avaient introduit une nouvelle action à l’encontre de l’Etat, représenté par le Ministère des Finances. Dans cette nouvelle procédure, la partie requérante n’a pas eu à s’acquitter du paiement de droit de timbre.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

La loi n

o

146/1997 sur les droits de timbre a été modifiée. Désormais, l’octroi d’exemptions, de réductions ou de rééchelonnements du paiement du droit de timbre relève de la compétence des tribunaux, conformément à cette loi et à l’Ordonnance d’urgence du gouvernement n

o

51/2008 sur l’aide publique judiciaire en matière civile, transposant la Directive du Conseil européen 2003/8/CE, publiée au

Journal Officiel

le 25/04/2008.

Les nouvelles dispositions prévoient des seuils minima en dessous desquels l’aide judiciaire (qui peut revêtir la forme d’exemptions, de réductions, d’échelonnements ou d’ajournements du paiement des taxes judiciaires) est entièrement accordée. Elles prévoient également la possibilité de recours judiciaires pour les demandes d’aide judiciaire (voir §23 du présent arrêt et §18 de l’arrêt Rusen, 38151/05).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 10 mars 2011 lors de la 1108e réunion des Délégués des Ministres