CASE OF VARGA AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF VARGA AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2011)
Rezoluția CM/ResDH(2011)23 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Varga împotriva României (domanda nr. 73957/01, hotărârea din 1 aprilie 2008, finală la 1 iulie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la ilegalitatea deținerii reclamanților în reținere și la o căutare efectuată în domiciliu (violații la art. 5 alineatul (1) și la art. 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției atribuite de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către Statul pârât, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)23 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Varga împotriva României Cazul se referă la ilegalitatea detenției reclamanților în detenție de la 18/01/2001, după comisionarea pentru proces și expirarea ordinului procurorului de a le retras în custodie până la 1/02/2001 (violație la art. 5 alineatul (1). De asemenea, aceasta se referă la o încălcare a dreptului doi solicitanți de a respecta domiciliul lor din cauza cauzei ilegale a casei lor la 19/12/2000 (violație la art. 8). Curtea Europeană a observat că căutarea, care a fost efectuată fără mandat și în absența observatorilor imparțiali, nu a respectat garanțiile minime impuse autorităților responsabile de anchetă penală și nu a fost supusă controlului judiciar. De asemenea, a remarcat că legislația care reglementează cercetările de acasă în timpul material a fost laxă și deficientă, în special în ceea ce privește competențele largi atribuite procurorului în acest domeniu. Plata unor simple satisfacții și măsuri individuale Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR Pagate la 28/11/2008 (Reclamanții au renunțat la dobânda pentru sumă mică) b) Măsuri individuale Reclamanții au fost eliberați în 2001. Curtea Europeană le-a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale rezultate din detenția și căutarea ilegale. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale 1) Detenția ilegală: De la intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003 (publicată la 1/07/2003), Codul de procedură penală a prevăzut în mod expres obligația instanțelor interne de a verifica periodic legalitatea și condiția de a continua detenția (§27 și 52 din hotărâre). 2) Căutarea ilegală: Dispozițiile Codului de Procedință Penală privind cercetările de domiciliu au fost modificate prin Ordonanța Guvernamentală nr. 109 din 24/10/2003 și prin Legea nr. 356 din 21/07/2006, potrivit noilor dispoziții relevante, cercetările de domiciliu pot fi efectuate numai pe baza unei decizii interlocutorii motivate pronunțate de un judecător, după începerea procesului împotriva persoanei în cauză. Pe baza acestei decizii, judecătorul emite un mandat de căutare, care poate fi utilizat doar o singură dată și trebuie să precizeze printre altele când și unde va avea loc căutarea, numele persoanei prezente la domiciliu și al persoanei urmărite. În timpul urmăririi judiciare, căutarea va fi efectuată de către un procuror sau de către autoritățile responsabile pentru investigația penală, care ar trebui însoțită, după caz, de „personal operativ” (§25 din hotărâre). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 martie 2011 la a 1108-a reuniune a Diputaților Miniștrilor.