KONURALP c. TÜRKİYE

Publicat pe 22 aprilie 2024 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI NR 2734/23 Cüneyt KONURALP și Nazire Nuran KONURALP împotriva Türkie introdusă la 1 decembrie 2022, comunicată la 2 aprilie 2024 DE LA L Reclamanții au introdus mai multe acțiuni în despăgubire în fața instanțelor naționale. La 22 mai 2012, aceștia și-au pierdut procesul în fața instanțelor administrative împotriva municipalității pe motiv că aceasta din urmă nu era responsabilă pentru accident. Pe lângă acțiunile în despăgubire, reclamanții au depus, de asemenea, plângere la 20 decembrie 2012, proprietarii clădirii au fost exonerați. La 22 noiembrie 2018, reclamanții au sesizat Curtea Constituțională. La 22 iunie 2022, Curtea Constituțională a decis că, pe teren la art. 2 din Convenție, persoanele interesate nu au respectat termenul legal de 30 de zile pentru a-și prezenta obiecțiile cu privire la respingerea de către instanțele administrative a acțiunii lor în despăgubire împotriva municipalității.

Această decizie a fost notificată reclamanților la 2 august 2022. În fața Curții, reclamanții susțin că circumstanțele cauzei au comis o încălcare a părții procedurale a articolului 2 din convenție. În această privință, aceștia susțin că sistemul judiciar instituit nu a fost efectiv și că nu a permis în scurt timp stabilirea faptelor, obligarea responsabililor să dea socoteală și furnizarea unei despăgubiri adecvate. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Având în vedere durata procedurilor în fața organismelor naționale în speță, se poate considera că sistemul judiciar instituit a funcționat efectiv în conformitate cu art. 2 din convenție și că a permis în scurt timp stabilirea faptelor, obligarea responsabililor să răspundă și furnizarea de despăgubiri adecvate reclamanților ( Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], n 41720/13, § 137 și 138, 25 iunie 2019)

Publié le 22 avril 2024

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 2734/23 Cüneyt KONURALP et Nazire Nuran KONURALP contre la Türkiye introduite le 1er décembre 2022 communiquée le 2 avril 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le décès du proche des requérants le 1 er juillet 2003 à la suite d’un accident causé par une chute d’un bloc de béton sur sa tête depuis un immeuble à l’avenue İstiklal à İstanbul. Les requérants intentèrent plusieurs actions en indemnisation devant les juridictions nationales. Le 22 mai 2012, ils perdirent leur procès devant les juridictions administratives contre la municipalité au motif que cette dernière n’était pas responsable de l’accident. Au civil, le 3 octobre 2018, ils obtinrent gain de cause et les propriétaires de l’immeuble furent condamnés à leur payer des dommages et intérêts. Outre les actions en indemnisation, les requérants portèrent également plainte. Le 20 décembre 2012, les propriétaires de l’immeuble furent acquittés.

Le 22 novembre 2018, les requérants saisirent la Cour constitutionnelle. Le 22 juin 2022, la Cour constitutionnelle décida que sur le terrain de l’article 2 de la Convention, les intéressés n’avaient pas respecté le délai légal de 30 jours pour présenter leurs griefs concernant le rejet par les juridictions administratives de leur action en indemnisation contre la municipalité. Cette décision fut notifiée aux requérants le 2 août 2022. Devant la Cour, les requérants soutiennent que les circonstances de la cause ont emporté violation du volet procédural de l’article 2 de la Convention. À cet égard, ils allèguent que le système judiciaire mis en place n’a pas été effectif et qu’il n’a pas permis à bref délai d’établir les faits, de contraindre les responsables à rendre des comptes et de leur fournir une réparation adéquate.

QUESTION AUX PARTIES

Compte tenu de la durée des procédures devant les instances nationales en l’espèce, peut-on considérer que le système judiciaire mis en place a fonctionné de manière effective conformément à l’article 2 de la Convention, et qu’il a permis à bref délai d’établir les faits, de contraindre les responsables à rendre des comptes et de fournir aux requérants une réparation adéquate ( Nicolae Virgiliu Tănase c. Roumanie [GC], n o 41720/13, §§ 137 et 138, 25 juin 2019) ?