COSTICA RAD v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
COSTICA RAD v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
Decizia nr. 7339/08, de către Costica RAD împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 12 aprilie 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 septembrie 2007, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Coștică Rad, este un național român care s-a născut în 1949 și locuiește în Baia Mare. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna M. Traiszta, avocat practicant la Baia Mare. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 13 februarie 2002, reclamantul a introdus o procedură împotriva Consiliului Local Călinești și a unei terțe părți care solicită anularea documentelor juridice privind naționalizarea proprietății și divizia sa suplimentară în mai multe parcele. Prin decizia finală din 14 mai 2008, Curtea de Casație a respins acțiunea reclamantului. Procedura a durat peste șase ani, în fața șase instanțe. COMPLAINTĂ Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lungimea și nedreptatea procedurii, în măsura în care instanțele au evaluat în mod incorect dovezile și au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la presupusa încălcare a drepturilor sale de proprietate în ceea ce privește bunurile imobile. La 5 ianuarie 2010, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul României oferă să plătească 1.250 euro (o mie două sute cincizeci de euro) dlui Coștică Rad, reprezentată de dna Apollonia Maria Traiszta, avocată, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, va fi convertită în Lei român la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 24 noiembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Apollonia Maria Traizsta, avocat, reține că Guvernul României sunt dispus să plătească suma de 1.250 euro (o mie două sute cincizeci și cincizeci de euro) domnului Coștică Rad, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în Lei român la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului