SANDRU v. ROMANIA

Decizia nr. 18346/03 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 11 octombrie 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 aprilie 2003, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Rodica Șandru, este un cetățean român care s-a născut în 1940 și locuiește în Craiova. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Oancea, avocat care practică în Craiova. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns de durata procedurii interne și de neexecuția unei hotărâri finale care să își restaureze partea de posesie a unui bun imobiliar la care avea dreptul. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor sale de proprietate în măsura în care autoritățile nu au reușit să își restabilească o parte a proprietății imobile pe care le avea dreptul să le urmeze o hotărâre finală și în măsura în care nu a putut obține un permis de construcție pentru a construi un gard în ceea ce privește proprietatea ei. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului ei la reputație în măsura în care ea și familia ei au fost insultate într-un articol de presă publicat de un ziar local. 1 la Convenția privind neexecutarea unei hotărâri finale a instanței și a presupusei încălcări a drepturilor sale de proprietate au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. Observațiile au fost transmise reprezentantului reclamantului, invitat să prezinte observații în numele reclamantului. Nu s-a primit niciun răspuns în scrisoarea Curții. Prin scrisoarea din 10 ianuarie 2011, trimisă prin post înregistrat și copiată reclamantului, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor în numele reclamantului a expirat la 10 decembrie 2010 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele duc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 21 ianuarie 2011. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Marialena Tsirli Ján Šikuta Registratorul adjunct Președintele

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 18346/03

by Rodica ȘANDRU

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 11

October

2011 as a Committee composed of:

Ján Šikuta,

President,

Ineta Ziemele,

Kristina Pardalos,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 23 April 2003,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Rodica Șandru, is a Romanian national who was born in 1940 and lives in Craiova. She is represented before the Court by Ms

E.

Oancea, a lawyer practising in Craiova. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu, from the Ministry of Foreign Affairs.

Relying on Articles 6 § 1 of the Convention the applicant complained of the length of the domestic proceedings and the non-enforcement of a final judgment restoring to her possession part of an immovable property she was entitled to. Invoking Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention the applicant complained of a breach of her property rights in so far as the authorities failed to restore to her possession part of the immovable property she was entitled to following a final court judgment and in so far as she was unable to obtain a building permit to construct a fence in respect of her property. Relying on Article 8 of the Convention the applicant complained of a breach of her right to reputation in so far as she and her family had been insulted in a press article published by a local newspaper.

The applicant’s complaints under Articles 6 § 1 and 1 of Protocol No.

1 to the Convention concerning the non-enforcement of a final court judgment and the alleged breach of her property rights were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits of the case. The observations were forwarded to the applicant’s representative, who was invited to submit observations on the applicant’s behalf. No reply was received to the Court’s letter.

By a letter dated 10 January 2011, sent by registered post, and copied to the applicant, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of observations on the applicant’s behalf had expired on 10 December 2010 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article

37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 21

January 2011. However, no response has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Deputy Registrar

President