- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 aprilie 2024
- Stat pârât
- ESP
- Concluzia
- Inadmisibil
R.m.y.b. și A.G.Y. împotriva Spaniei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 53638/20 R.M.Y.B. și A.G.Y. împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 4 aprilie 2024 într-un comitet compus din Lado Chanturia, președintele Carlo Ranzoni, María Elósegui, judecători și Martina Keller, adjunct al secțiunii, cererea nr. 53638/20, îndreptat împotriva Regatului Spaniei și din care doi resortisanți ai acestui stat, domnul R.M.Y.B. și A.G.Y., născuți în 1957 și, respectiv, 1995, reprezentați de domnul J.M. Castillo Calvin, avocat la Madrid, au sesizat Curtea la 24 noiembrie 2020 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului spaniol, reprezentat de dl H.-E.
Nicolás Martínez, co-agent al lacului Spania, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, în legătură cu principiul egalității de arme, sub aspectul art. 6 alin. (1) din Convenție, și de a declara cererea inadmisibilă pentru surplus; decizia de a nu dezvălui identitatea reclamantelor, observațiile părților, după ce au deliberat, face următoarea decizie AFERENTĂ Prezenta cerere se referă la respectarea egalității armelor, garantată prin art. 6 din Convenție, în cadrul unei proceduri în care recurentele căutau să obțină privarea de putere juridică a fostului lor soț și tată. La 5 decembrie 2016, domnul, care se ocupa de profesia de psihiatru, a depus o cerere de divorț împotriva R.M.Y.B., care a fost ea însăși neurolog.
Această procedură a fost suspendată prin decizia din 18 aprilie 2017, în așteptarea încheierii procedurii de incompetență descrise mai jos. La 20 februarie 2017, R.M.Y.B. și A.G.Y. au inițiat o acțiune de privare de M. Abilitatea sa juridică nu avea toate facultățile mintale. Acestea prezentau suficiente informații cu privire la capacitatea sa de a-și dovedi incapacitatea, cum ar fi cheltuielile și cantitatea de călătorii, pe care le considerau excesive, în legătură cu noua sa reședință și relația cu noul său partener, P., o reducere a soldurilor bancare, achiziționarea, considerată inutilă, a unui nou vehicul, precum și a distanței presupuse a acestuia din mediul familial și, în special, a fiicei sale, A.G.Y.
Solicitând să fie desemnate ca tutore sau îngrijitoare ale domnului, recurentele solicitau, de asemenea, pe lângă adoptarea de măsuri asigurătorii personale și patrimoniale, în special deschiderea unei proceduri de intervenție judiciară (intervención judicial) ) în ceea ce privește bunurile imobiliare și conturile bancare de la mai multe persoane, audierea mamei și a surorii acestuia, precum și desemnarea judiciară a unui expert neurolog. Au avut loc audieri publice la 12 și 27 iunie și la 11 iulie 2017. și noul său companion, martorii experți, precum și experții care au fost mandatați, și anume medicii legiști, fiecare dintre persoanele intervievate care răspund, de asemenea, la întrebările procurorului și ale avocaților respectivi ai părților.
În această etapă a procedurii, cererea recurentelor de desemnare a unui expert judiciar neurolog, deși nu a fost primită, nu a fost urmată în mod efectiv. La 31 iulie 2017, judecătorul de primă instanță a respins cererea recurentelor. După ce a amintit condițiile prevăzute de legislația națională pentru a priva o persoană de capacitatea sa juridică, a considerat că M. Deținea apoi deplina capacitate de a acționa (capacidad de obrar ), precum și capacitatea de decizie cu privire la persoana sa și bunurile sale (capacidad para gobernar su persona y bines , și că aceste condiții nu au fost îndeplinite. El a indicat că, în ceea ce privește examinarea judiciară a domnului și declarațiile de la . Și nu a fost posibil, având în vedere starea sa, să-l priveze de capacitatea sa juridică, deoarece el a avut un raționament și un discurs nu numai logic și empatic, ci chiar măsurabil și genial în prezentarea sa.
El a adăugat că avizul neurologilor care păreau să susțină o declarație de decădere ca mijloc de protecție a pacientului de simplul fapt al diagnosticului . . el nu putea fi reținut, întrucât trebuia să se stabilească că diagnosticul în cauză era de natură să împiedice … a putut duce o viață autonomă fără sprijinul unei terțe părți. Recurentele au răspuns la apelul judecătoresc. printr-o decizie din 7 mai 2018, la . l … a dat curs cererii de competență judiciară în neurologie, care fusese formulată în primă instanță de către cei interesați. Acestea au indicat, atunci când acestea au dorit să fie audiate de expertul desemnat ca rude apropiate ale domnului printr-o decizie din 19 iunie 2018, la le-a respins cererea, considerând că, pe lângă faptul că recurentele nu au prezentat nici în cererea lor inițială, nici chiar în recurs, că aceasta era nici pertinentă, nici adecvată.
În această privință, instanța de apel a amintit mai întâi că expertul era mandatat să emită un aviz cu privire la impactul unei eventuale boli a domnului asupra capacității sale de decizie privind acesta ( Capacidad de autogobierno ), și, în continuare, că a existat un conflict evident de interese între părțile la procedură, ea a considerat că părțile interesate erau susceptibile să perturbe misiunea de la . Ea a adăugat, în cele din urmă, că legislația națională limita în mod expres intervenția rudelor la audierea lor de către Tribunal. Prin actul din 6 septembrie 2018, l Audiencia Provencial a pus la dispoziția părților rapoartele experților judiciari și ale medicilor legiști (care erau adjuncți psihologi).
Raportul expertului judiciar, datat 27 iulie 2018, arată că acesta dispunea, în plus față de dosarul medical al domnului, de toate documentele medicale incluse în procedură și că și-a exprimat interesul numai cu privire la persoana în cauză, fără a se întâlni cu rudele sale. În concluziile sale, expertul a arătat că rezultatele erau normale și superioare mediei pentru vârsta lui M. Cu excepția unui singur element, care a fost mai mult decât o singură parte, și a formulat la aviz că, dintr-un punct de vedere neurologic, M. își menținea perfect intactă capacitatea de decizie. În ceea ce privește raportul din 5 septembrie 2018 întocmit de experți legați de Institutul regional de medicină legală, acesta a arătat că aceștia și-au întemeiat expertiza, printre altele, pe un interviu personal cu persoana în cauză și cu P., companionul său, precum și pe documentele relevante din dosarele medicale și judiciare.
Medicii legiști și psihologul au concluzionat că M. a fost în măsură să ia decizii cu privire la persoana și bunurile sale. Audiencia Provencial a organizat o ședință publică, în cursul căreia numai recurentele au fost audiate în calitate de rude apropiate ale domnului La 5 noiembrie 2018, instanța respectivă a pus la dispoziția părților interesate recursul, confirmând hotărârea de primă instanță. Analizând fiecare dintre rapoartele emise în primă instanță și în apel, insistând în special asupra raportului expertului judiciar, care fusese contrazis de către părți în cadrul procesului în apel, Comisia a considerat, pe lângă judecătorul de primă instanță, că niciuna dintre condițiile stabilite de lege pentru a priva un individ de capacitatea sa juridică nu a fost îndeplinită în ceea ce privește domnul.
În această privință, Comisia a constatat că procedura a evidențiat, dimpotrivă, luciditatea mentală și faptul că acesta ducea o viață normală. La sfârșitul evaluării sale a probelor, la mai mult decât atât, audiencia Provencial concluzionează că lipsa unui deficit intelectual, a unei boli mintale sau a unor anomalii semnificative în personalitatea persoanei respective 10. La 19 iunie 2019, Tribunalul Suprem și-a declarat acțiunea inadmisibilă. 11. Recurentele au sesizat atunci Tribunalul Constituțional cu privire la o cale de atac dată de amgaro, care a fost declarată inadmisibilă la 1 iunie 2020. Această decizie a fost comunicată părților interesate la 15 iunie 2020. 12 printr-o decizie din 5 decembrie 2019, confirmată în apel la 9 iunie 2020. noiembrie 2021, căsătoria dintre M. și R.M.Y.B.
a fost declarată dizolvată. EVALUAREA CURȚII 13. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurentele se plâng de respingerea cererii lor de a fi audiate în cadrul expertizei efectuate în apel, în timp ce partenerul domnului P. a fost autorizat și denunță o încălcare a principiului egalității armelor 14. Curtea ia notă de faptul că guvernul ridică o excepție de la aplicarea articolului 6 din Convenție în ceea ce privește lipsa de calitate a victimelor recurentelor. În opinia sa, argumentele prezentate de acesta în această privință se referă mai degrabă la aplicabilitatea articolului 6 din Convenție la procedura în cauză, aceasta va examina această chestiune. 15. Pentru principiile generale în această privință, Curtea face trimitere la cauze.
Reginer c. Republica Cehă ([GC], n 35289/11, §§ 99-105, 19 septembrie 2017) și Károly Nagy c. Ungaria ([GC], n 56665/09, §§ 60-63, 14 septembrie 2017). 6 consideră că este necesar să se aplice, la sfârșitul procedurii trebuie să fie direct decisiv pentru dreptul cu caracter civil al reclamantului, o legătură slabă sau repercusiuni îndepărtate care nu sunt suficiente pentru a permite intrarea în joc a articolului 6 alineatul (1). Pe de altă parte, Comisia reamintește că, în anumite ipoteze, dreptul național, fără a recunoaște dreptul subiectiv al unei persoane, îi poate conferi dreptul la o procedură de examinare a cererii sale. În acest caz, art. 6 alineatul (1) din convenție se aplică cu condiția ca avantajul sau privilegiul, odată acordat, să creeze un drept de caracter civil (Regner) , citată anterior, § 105, împreună cu trimiterile menționate mai sus).
16. În speță, Curtea constată că, la momentul respectiv, legislația națională prevedea posibilitatea ca membrii familiei apropiate de o persoană să prezinte o cerere de privare de capacitatea sa juridică. Cu toate acestea, așa cum susține guvernul, chiar dacă recurentele aveau calitatea de a acționa (legimación) ) în fața instanțelor interne, niciun drept subiectiv de a obține declarația de decădere a rudelor lor nu poate fi imputat unei astfel de capacități. De asemenea, nu poate fi susținut că o declarație de decădere a domnului ar fi creat un drept civil în beneficiul celor interesați. Procedura în cauză avea ca obiect numai examinarea facultăților mentale și a capacității domnului. să-și gestioneze afacerile, cu scopul principal de a proteja, dacă este cazul, interesele sale ca persoană incapabilă.
Această concluzie este consolidată prin faptul că, așa cum a arătat guvernul, intrarea în vigoare a noii legi 8/2021 din 2 iunie 2021 reformat legislația civilă și procedurală pentru a sprijini persoanele cu handicap în exercitarea capacității lor juridice a condus la o schimbare de paradigmă în acest sens, în scopul de a privilegia respectarea voinței și a capacității lor de autonomie 17. Pe de altă parte, chiar dacă se admite că, așa cum susțin recurentele, rezultatul procedurii în cauză ar putea avea un impact asupra drepturilor lor patrimoniale, afectate de gestionarea defectuoasă a domnului. (punctul 3 de mai sus), Curtea este de părere că decizia de a-l plasa sau nu pe domnul sub tutela sau curatatela nu putea avea decât consecințe indirecte și îndepărtate asupra drepturilor patrimoniale în cauză.
18. Prin urmare, Curtea consideră că procedura în litigiu nu poate fi considerată ca fiind direct decisivă pentru drepturile de caracter civil ale recurentelor 19. În consecință, art. 6 alin. (1) din Convenție nu se aplică în speță. În consecință, partea reclamantelor este incompatibilă cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (1) lit. (a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. Cu aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și comunicat în scris la 7 mai 2024. Martina Keller Lado Chanturia Asistentă Președinte
CINQUIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 53638/20 R.M.Y.B. et A.G.Y. contre l’Espagne La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 4 avril 2024 en un comité composé de : Lado Chanturia , président , Carlo Ranzoni, María Elósegui , juges , et de Martina Keller, greffière adjointe de section , Vu : la requête n o 53638/20, dirigée contre le Royaume d’Espagne et dont deux ressortissantes de cet État, M mes R.M.Y.B. et A.G.Y. (« les requérantes »), nées respectivement en 1957 et 1995, représentées par M e J.M. Castillo Calvín, avocat à Madrid, ont saisi la Cour le 24 novembre 2020 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter à la connaissance du gouvernement espagnol (« le Gouvernement »), représenté par M me H.-E.
Nicolás Martínez, co-agente de l’Espagne devant la Cour européenne des droits de l’homme, le grief concernant, sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, le principe de l’égalité des armes et de déclarer la requête irrecevable pour le surplus, la décision de ne pas dévoiler l’identité des requérantes, les observations des parties, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : OBJET DE l’AFFAIRE
La présente requête concerne le respect de l’égalité des armes, garantie par l’article 6 de la Convention, dans le cadre d’une procédure dans laquelle les requérantes cherchaient à obtenir la privation de M., leur ex-époux et père respectif, de sa capacité juridique. Les circonstances de l’espèce
Le 5 décembre 2016, M., qui exerçait la profession de psychiatre, déposa une demande de divorce contre R.M.Y.B., qui était elle-même neurologue. Cette procédure fut suspendue par décision du 18 avril 2017, dans l’attente de l’issue de la procédure d’incapacité décrite ci-dessous. 3 . Le 20 février 2017, R.M.Y.B. et A.G.Y. avaient engagé une action visant à priver M. de sa capacité juridique, estimant qu’il n’avait pas toutes ses facultés mentales. Elles exposaient qu’il y avait suffisamment d’éléments dans son dossier médical pour faire naître un doute concernant sa capacité et fournissaient quelques indications visant à prouver son incapacité supposée, telles que des dépenses et une quantité de voyages, qu’elles considéraient excessives, en lien avec sa nouvelle résidence et sa relation avec son nouveau partenaire, P., une diminution de ses soldes bancaires, l’achat, jugé inutile, d’un nouveau véhicule ainsi que son éloignement présumé de l’environnement familial et, plus particulièrement, de sa fille, A.G.Y. Demandant à être désignées comme tutrices ou curatrices de M., les requérantes sollicitaient également, outre l’adoption de mesures conservatoires personnelles et patrimoniales – notamment l’ouverture d’une procédure d’intervention judiciaire ( intervención judicial ) à l’égard des biens immobiliers et des comptes bancaires de l’intéressé –, l’audition de la mère et de la sœur de celui-ci ainsi que la désignation judiciaire d’un expert neurologue.
Des audiences publiques eurent lieu les 12 et 27 juin et le 11 juillet 2017. Le juge entendit les requérantes, M. et son nouveau compagnon, les témoins experts, ainsi que les experts qui avaient été mandatés, à savoir les médecins légistes, chacune des personnes interrogées répondant également aux questions de la procureure et des avocats respectifs des parties. À ce stade de la procédure, la demande des requérantes tendant à la désignation d’un expert judiciaire neurologue, bien qu’accueillie, ne fut pas suivie d’effet.
Le 31 juillet 2017, le juge de première instance rejeta la demande des requérantes. Après avoir rappelé les conditions prévues par la législation nationale pour priver une personne de sa capacité juridique, il estima que M. possédait alors la pleine faculté d’agir ( capacidad de obrar ) ainsi que la capacité de décision concernant sa personne et ses biens ( capacidad para gobernar su persona y bienes ), et que lesdites conditions n’étaient pas remplies. Il indiqua qu’eu égard à l’examen judiciaire de M. et aux déclarations de l’intéressé à l’audience, « il n’y [avait] pas la moindre symptomatologie » et il n’était pas possible, au vu de son état, de le priver de sa capacité juridique car il avait « un raisonnement et un discours non seulement logique et empathique, mais même mesuré et brillant dans son exposé ». Il ajouta que l’avis des neurologues – qui semblaient préconiser une déclaration d’incapacité comme moyen de protection du patient du simple fait du diagnostic – ne pouvait être retenu, dès lors qu’il devait être établi que le diagnostic en question fût de nature à empêcher l’intéressé de prendre des décisions pour lui-même, ce qui n’était pas le cas puisque M. pouvait mener une vie autonome sans le soutien d’un tiers.
Les requérantes relevèrent appel du jugement.
Par une décision du 7 mai 2018, l’ Audiencia Provincial donna suite à la demande d’expertise judiciaire en neurologie qui avait été formulée en première instance par les intéressées. Celles-ci indiquèrent alors qu’elles souhaitaient être entendues par l’expert désigné en tant que parents proches de M. Par une décision du 19 juin 2018, l’ Audiencia Provincial rejeta leur demande, considérant, outre le fait que les requérantes ne l’avaient présentée ni dans leur requête initiale ni même en appel, qu’elle n’était ni pertinente ni adéquate. À cet égard, la juridiction d’appel rappela d’abord que l’expert était mandaté pour émettre un avis quant à l’incidence d’une éventuelle maladie de M. sur sa capacité de décision le concernant ( capacidad de autogobierno ), et, relevant ensuite qu’il existait un conflit d’intérêts évident entre les parties à la procédure, elle estima que les intéressées étaient susceptibles de perturber la mission de l’expert. Elle ajouta, enfin, que la législation nationale limitait expressément l’intervention des proches à leur seule audition par le Tribunal.
Par acte du 6 septembre 2018, l’ Audiencia Provincial mit les rapports de l’expert judiciaire et des médecins légistes (auxquels était adjoint un psychologue) à la disposition des parties. Il ressort du rapport de l’expert judiciaire, daté du 27 juillet 2018, que celui-ci disposait, en sus du dossier médical de M., de tous les documents médicaux figurant dans la procédure, et qu’il s’était entretenu uniquement avec l’intéressé, sans rencontrer ses proches. Dans ses conclusions, ledit expert exposait que les résultats étaient « normaux et supérieurs à la moyenne pour l’âge de M. », à l’exception d’un seul élément, qui était « dans la norme », et il formulait l’avis que, d’un point de vue neurologique, M. conservait parfaitement intacte sa capacité de décision. Quant au rapport du 5 septembre 2018 réalisé par des experts rattachés à l’Institut régional de médecine légale, il indiquait que ceux-ci avaient fondé leur expertise, entre autres, sur un entretien personnel avec l’intéressé et avec P., son compagnon, ainsi que sur les pièces pertinentes issues des dossiers médical et judiciaire. Les médecins légistes et le psychologue concluaient que M. était à même de prendre des décisions concernant sa personne et ses biens.
L’ Audiencia Provincial tint une audience publique, au cours de laquelle seules les requérantes furent entendues en tant que proches parents de M. Le 5 novembre 2018, ladite juridiction débouta les intéressées de leur recours, confirmant le jugement de première instance. Analysant chacun des rapports émis en première instance et en appel, en insistant plus particulièrement sur le rapport de l’expert judiciaire, lequel avait été contredit par les parties lors du procès en appel, elle considéra, à l’instar du juge de première instance, qu’aucune des conditions fixées par la loi pour priver un individu de sa capacité juridique n’était remplie concernant M. Elle releva, sur ce point, que la procédure avait au contraire mis en évidence sa lucidité mentale et le fait qu’il menait une vie normale. Au terme de son appréciation des preuves, l’ Audiencia Provincial conclut à l’absence de déficit intellectuel, de maladie mentale ou d’anomalies significatives dans la personnalité de l’intéressé.
Les requérantes se pourvurent en cassation. Le 19 juin 2019, le Tribunal suprême déclara leur recours irrecevable.
Les requérantes saisirent alors le Tribunal constitutionnel d’un recours d’ amparo , qui fut déclaré irrecevable le 1 er juin 2020. Cette décision fut signifiée aux intéressées le 15 juin 2020.
Par une décision du 5 décembre 2019, confirmée en appel le 9 novembre 2021, le mariage entre M. et R.M.Y.B. fut déclaré dissous.
APPRÉCIATION DE LA COUR
13. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérantes se plaignent du rejet de leur demande tendant à être entendues dans le cadre des expertises effectuées en appel alors que le partenaire de M., P., y a, lui, été autorisé, et elles dénoncent une atteinte au principe de l’égalité des armes.
La Cour note que le Gouvernement soulève une exception d’irrecevabilité concernant l’absence de qualité de victime des requérantes. Estimant que les arguments avancés par lui à cet égard concernent plutôt l’applicabilité de l’article 6 de la Convention à la procédure en cause, elle portera son examen sur cette question.
Pour les principes généraux en la matière, la Cour renvoie aux affaires Regner c. République tchèque ([GC], n o 35289/11, §§ 99-105, 19 septembre 2017) et Károly Nagy c. Hongrie ([GC], n o 56665/09, §§ 60-63, 14 septembre 2017). Elle rappelle en particulier que, pour que l’article 6 trouve à s’appliquer, l’issue de la procédure doit être directement déterminante pour un droit à caractère civil du requérant, un lien ténu ou des répercussions lointaines ne suffisant pas à faire entrer en jeu l’article 6 § 1. Elle rappelle par ailleurs que, dans certaines hypothèses, le droit national, sans reconnaître un droit subjectif à un individu, peut lui conférer le droit à une procédure d’examen de sa demande. En pareil cas, l’article 6 § 1 de la Convention s’applique à condition que l’avantage ou le privilège, une fois accordé, crée un droit de caractère civil ( Regner , précité, § 105, avec les références qui y sont citées).
En l’espèce, la Cour note qu’à l’époque des faits, la législation nationale prévoyait la possibilité pour les membres de la famille proche d’une personne de présenter une demande visant à la priver de sa capacité juridique. Toutefois, comme le fait valoir le Gouvernement, même si les requérantes avaient qualité pour agir ( legitimación ) devant les tribunaux internes, aucun droit subjectif à obtenir la déclaration d’incapacité de leur proche ne peut être déduit d’une telle faculté. Il ne peut pas non plus être soutenu qu’une déclaration d’incapacité de M. aurait créé un droit civil au profit des intéressées. La procédure en cause avait uniquement pour objet l’examen des facultés mentales et de la capacité de M. à gérer ses affaires, avec pour objectif principal la protection, le cas échéant, de ses intérêts en tant que personne incapable. Cette conclusion est renforcée par le fait que, comme l’a relevé le Gouvernement, l’entrée en vigueur de la nouvelle loi 8/2021 du 2 juin 2021 réformant la législation civile et procédurale pour soutenir les personnes handicapées dans l’exercice de leur capacité juridique a entraîné un changement de paradigme à cet égard visant à privilégier le respect de leur volonté et leur capacité d’autonomie.
Par ailleurs, même en admettant que, comme le soutiennent les requérantes, l’issue de la procédure en cause pouvait avoir des répercussions sur leurs droits patrimoniaux, affectés par la mauvaise gestion de M. (paragraphe 3 ci-dessus), la Cour est d’avis que la décision de placer ou non M. sous tutelle ou curatelle ne pouvait avoir que des conséquences indirectes et lointaines sur les droits patrimoniaux en question.
Par conséquent, la Cour estime que la procédure litigieuse ne peut être considérée comme ayant été directement déterminante pour les droits de caractère civil des requérantes.
Il s’ensuit que l’article 6 § 1 de la Convention ne trouve pas à s’appliquer en l’espèce. Le grief des requérantes est donc incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 a) et doit être rejeté en application de l’article 35 § 4. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 7 mai 2024. Martina Keller Lado Chanturia Greffière adjointe Président