SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 42160/04 prezentate de Nicolae DABU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 iunie 2011 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președintele Corneliu Biersan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemel, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, graffiter adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 iulie 2004, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Nicolae Dabu, este un resortisant român, născut în 1972 și rezident în Slatina. El este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Pantea, avocat la Zimnicea.
Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Condamnarea reclamantului în iulie 1999, B.I. a formulat o plângere penală pentru atac și vătămare corporală împotriva reclamantului. La 22 decembrie 2000, tribunalul de primă instanță din Timișoara a pronunțat un refuz în favoarea reclamantului. În urma unei acțiuni împotriva acestui refuz, prin hotărârea din 11 noiembrie 2002, a Tribunalului de Primă Instanță din Timișoara, reclamantul a fost achitat. B.I. și Parchetul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri. Printr-o decizie din 28 martie 2003, tribunalul județ din Timiș a acceptat recursul și l-a condamnat pe reclamant la o sentință de doi ani de închisoare fermă pentru agresiune și vătămare.
Un recurs formulat împotriva acestei decizii a fost respins printr-o hotărâre din 1 septembrie 2003 a instanței de apel din Timișoara ca întârziere. Ca urmare a condamnării sale de către tribunalul județ din Timiș, reclamantul a fost pus în custodie la 12 iulie 2003, în incinta poliției departamentale d'Olt. Pretinde că a fost încarcerat acolo timp de 14 zile, într-o celulă de 8 m2 cu alți șapte deținuți care fumau. Reclamantul susține, de asemenea, că a informat agenții de poliție cu privire la astmul bronșic alergic cronic și cu privire la necesitatea de a beneficia de spray-ul dozator și de medicamente. Reclamantul a fost apoi transferat în închisoarea Craiova și, la o dată nespecificată, în închisoarea Timișoara.
În cele două închisori, a declarat că a împărțit celule cu deținuții care fumau. În închisoarea Craiova, reclamantul pretinde că nu a beneficiat de un În plus, în ceea ce privește detenția sa în închisoarea Timișoara, reclamantul susține că nu a putut beneficia de plimbare timp de 45 de zile consecutive, situație care ar fi agravat astmul bronșic alergic cronic. În ceea ce privește transferurile reclamantului între cele două închisori, acesta susține că a fost obligat să inhaleze fumul țigărilor deținuților săi pe întreaga durată a călătoriilor.
La o dată nespecificată, procurorul general a formulat o acțiune în anulare a deciziei din 28 martie 2003 a tribunalului juvenil din Timișoara și a hotărârii din 1 martie 2003 Prin hotărârea din 5 februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit acțiunea în anulare a procurorului general, a pronunțat cele două hotărâri menționate anterior, a pronunțat ordinul de executare a pedepsei cu închisoarea fermă și a dispus eliberarea reclamantului. 10. La 11 noiembrie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara l-a numit pe reclamantul șefului loviturilor.
În 2004, în urma hotărârii Curții Supreme de Casație, reclamantul sesizează instanțele interne cu privire la o acțiune în despăgubire pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a detenției sale, în temeiul articolului 504 din Codul de procedură penală (CPP 12. După mai multe trimiteri, printr-o hotărâre din 22 mai 2006, tribunalul județean al d'Olt a acordat parțial dreptul la acțiunea reclamantului și a dispus statului să îi plătească 16 000 de lei românești (RON) pentru prejudiciul material și 15 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a detenției sale. În ceea ce privește prejudiciile morale, instanța a luat în considerare agravarea afecțiunii reclamantului din cauza condițiilor rele de detenție, în special coabitarea cu deținuții care fumau, precum și alte suferințe fizice și psihice ale reclamantului.
Reclamantul, Ministerul de Finanțe și Parchetul au introdus apelul la această hotărâre. 13. Prin hotărârea din 2 noiembrie 2006, Curtea de Apel din Craiova a făcut parțial apel la cererea reclamantului și a mărit valoarea prejudiciului moral la 30 000 EUR. Curtea a respins cererea Ministerului de Finanțe și a Parchetului ca fiind nefondată. Părțile au formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri 14. Prin hotărârea din 19 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a acceptat acțiunile și a retrimis cauza în fața instanței de apel pentru o nouă hotărâre. 15. La 2 decembrie 2008, instanța de apel din Craiova a respins apelurile interjudiciate de Ministerul de Finanțe și de Parchet și a acordat parțial dreptul la recursul interjucat de reclamant, prin decretul statului de a-i plăti 17 689 RON pentru daune materiale și 30 000 EUR pentru daune morale.
Instanța de apel a precizat că singurul prejudiciu moral care trebuia să fie despăgubit de către stat a fost cel rezultat din lanurile suferite din cauza reputației sale. Instanța de apel a precizat în special că reclamantul, care deținea o societate comercială, fără antecedente judiciare, a suferit o încălcare a În conformitate cu cele mai recente informații primite de la solicitant, procedura este în continuare pendinte în fața instanțelor interne, ca urmare a unei căi de atac formulate de Ministerul de Finanțe și de Parchet.
Dreptul intern și internațional relevant 17. Dispozițiile dreptului intern relevant privind executarea pedepselor privative de libertate și dreptul deținutelor la asistență medicală sunt descrise parțial în Hotărârile Gagiu c. România 63258/00, § 41-42, 24 februarie 2009) și Maciuca România 25763/03, § 14, 26 mai 2009 18. Dispozițiile legislative speciale privind protecția împotriva efectelor tutunului în penitenciare, precum și dispozițiile internaționale privind condițiile generale de detenție în închisorile românești sunt descrise în Hotărârea Elefteriadis c. România 38427/05, § 30, 35-36, 25 ianuarie 2011 19. Articolele 504 și 505 din CPP care reglementează acțiunea în despăgubire împotriva statului pentru privarea de libertate ilegală sunt descrise în cauza Degeratu c. Ro umania 35104/02, § 29, 6 iulie 2010). GRIFS 20. Reclamantul invocă încălcarea articolului 3 din Convenție din motive condiții de detenție la sediul poliției departamentale d a olt, în special dimensiunea redusă a celulei (8 m2) pe care a trebuit să le împartă cu alți șapte deținuți care fumau.
De asemenea, se plânge de refuzul agenților poliției din Olt de a-i permite să beneficieze de spray-ul său de doză și de medicamente pentru astm bronșic alergic cronic de care suferea obligația de a inhala fumul deținuților săi în închisorile Timișoara și Craiova, precum și în timpul transferurilor între închisori, în timp ce acesta suferea de astm bronșic alergic cronic. În ceea ce privește încarcerarea sa în închisoarea din Timișoara, reclamantul se plânge că nu a putut beneficia de o plimbare timp de 45 de zile consecutive, ceea ce ar fi agravat astmul bronșic. În ceea ce privește închisoarea din Craiova, reclamantul susține că nu a beneficiat de un tratament adecvat stării sale de sănătate.
21. Referindu-se la condamnarea sa din 28 martie 2003, de către tribunalul departamental din Timiș, reclamantul se plânge de la data la care a fost pronunțată această hotărâre, precum și de posibilitatea de a beneficia de asistența unui avocat în cursul acestei proceduri. El invocă art. 6 alin. (1) și (3) din Convenție. 22. Reclamantul se plânge că a fost încarcerat în mod legal, că are dreptul de a introduce o cale de atac pentru a verifica legalitatea detenției sale, precum și lipsa oricărei despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a detenției sale.
Sub diferite aspecte, reclamantul se plânge de o încălcare a articolului 3 din Convenție, care se citește după cum urmează: nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; cauza privind fumatul pasiv suferit de reclamant în închisorile din Timișoara și Craiova, precum și în timpul transferurilor între cele două închisori 24. Reclamantul, bolnav de astm bronșic alergic cronic, se plânge de obligația de a inhala fumul deținuților săi în închisorile din Craiova și Timișoara, precum și în timpul transferurilor dintre cele două închisori 25. Curtea consideră că, în stadiul actual al dosarului, aceasta nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură.
Alte obiecțiuni 26. Reclamantul se plânge de condițiile de detenție de la sediul poliției județene d'Olt. Deplânge dimensiunea redusă a celulei (8 m2) pe care a trebuit să le împartă cu alți șapte deținuți care fumau, precum și cu refuzul ofițerilor poliției din Olt de a-i permite să beneficieze de spray-ul său de dozare și de medicamente pentru astmul bronșic alergic cronic de care suferea. 27. Curtea constată că reclamantul a fost plasat, la 12 iulie 2003, în localurile poliției departamentale d'Olt, pentru o perioadă de paisprezece zile, în timp ce cererea sa a fost introdusă la 12 iulie 2004. 28. În consecință, aceaceasta este întârziată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție.
29. Reclamantul se plânge, de asemenea, că nu a putut beneficia de promenadă, timp de 45 de zile consecutive, în închisoarea Timișoara. De asemenea, se plânge că nu a beneficiat de un tratament adecvat stării sale de sănătate în închisoarea Craiova. 30. Curtea constată că aceste obiecțiuni privesc perioada ulterioară datei de 25 În iunie 2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 56/2003 privind anumite drepturi ale deținuților, care prevedea căi de atac pentru denunțarea acestor situații în fața instanței judecătorești. 31. Prin urmare, acest lucru trebuie respins pentru neechivocarea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 1 și al articolului 4 din Convenție. Griefs de la art. 6 alineatul (1) și 3 litera (c) din Convenție 32. Reclamantul se plânge de la data de 28 martie 2003 a deciziei pronunțate de tribunalul juvenil din Timiș, precum și de posibilitatea de a beneficia de asistența unui avocat în cursul acestei proceduri.
(1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va hotărî (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. (...) Orice inculpat are dreptul în special la (...) să se apere pe sine însuși sau să aibă la dispoziția unui susținător ales de acesta și, în cazul în care nu are mijloacele de a remunera un pârât, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, în cazul în care interesele justiției la: (...). 33. Curtea constată că aceste obiecții privesc decizia din 28 martie 2003, a tribunalului județului din Timiș, confirmată de hotărârea din 1 martie 2003 September 2003 a instanței de recurs din Timișoara, în timp ce cererea a fost introdusă la 12 iulie 2004. 34. În consecință, acest lucru este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție.
Griefs reținute de la art. 5 din Convenția 35. Reclamantul se plânge că a fost încarcerat în mod legal, că are dreptul de a introduce o cale de atac pentru a verifica legalitatea detenției, precum și lipsa oricărei despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a detenției sale. Părțile relevante ale acestor dispoziții se citesc astfel: Orice persoană are dreptul la libertate și la securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și în conformitate cu căile legale și dacă este reținut în mod regulat după condamnarea de către o instanță competentă (...) Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât acesta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală.
Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detenții în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la despăgubiri. 36. Curtea constată că reclamantul sesizează instanțele interne cu privire la o acțiune de remediere a prejudiciului suferit din cauza deținerii sale Õil . În această privință, Curtea amintește că, atunci când autoritățile naționale au constatat o încălcare și când decizia lor constituie o redresare adecvată și suficientă a acestei încălcări, partea în cauză nu se mai poate preface victimă în sensul articolului 34 din convenție (a se vedea Delimot România (dec.), 24316/04, 6 iulie 2010). Curtea amintește că a concluzionat deja că această cale de atac internă este eficientă (Temesan c. România, 36293/02, § 49, 10 iunie 2008). Or, conform informațiilor primite de la reclamant, această procedură este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne.
Prin urmare, obiecțiile ridicate de reclamant în temeiul articolului 5 din Convenție sunt, în această etapă, premature. 37. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 1 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea …
de la requête n o 42160/04 présentée par Nicolae DABU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 7 juin 2011 en une Chambre composée de : Josep Casadevall, président , Corneliu Bîrsan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, juges , et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 12 juillet 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
1.Le requérant, M. Nicolae Dabu, est un ressortissant roumain, né en 1972 et résidant à Slatina. Il est représenté devant la Cour par M e A. Pantea, avocat à Zimnicea. A. Les circonstances de l’espèce
2.Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. 1. La condamnation du requérant
3.En juillet 1999, B.I. formula une plainte pénale pour coups et blessures contre le requérant. Le 22 décembre 2000, le parquet près le tribunal de première instance de Timișoara prononça un non-lieu en faveur du requérant. A la suite d’un recours contre ce non-lieu, par un jugement du 11 novembre 2002, du tribunal de première instance de Timișoara, le requérant fut acquitté. B.I. et le parquet formèrent recours contre ce jugement.
4.Par une décision du 28 mars 2003, le tribunal départemental de Timiș fit droit au recours et condamna le requérant à une peine de deux ans de prison ferme pour coups et blessures. Un recours formé contre cette décision fut rejeté par un arrêt du 1 er septembre 2003 de la cour d’appel de Timișoara comme tardif. 2. Les conditions de détention
5.A la suite de sa condamnation par le tribunal départemental de Timiș, le requérant fut placé, le 12 juillet 2003, en garde à vue, dans les locaux de la police départementale d’Olt. Il affirme y avoir été incarcéré, pendant quatorze jours, dans une cellule de 8 m² avec sept autres détenus qui fumaient. Le requérant affirme également avoir informé les agents de police de son asthme bronchique allergique chronique et de la nécessité de pouvoir bénéficier de son spray doseur et de médicaments. D’après lui, aucune suite ne fut donnée à ses demandes.
6.Le requérant fut ensuite transféré dans la prison de Craiova et, à une date non précisée, dans la prison de Timișoara. Dans les deux prisons, il affirme avoir partagé des cellules avec des détenus qui fumaient. Dans la prison de Craiova, le requérant affirme ne pas avoir bénéficié d’un traitement adapté à son état de santé. De plus, en ce qui concerne sa détention dans la prison de Timișoara, le requérant affirme ne pas avoir pu bénéficier de la promenade, pendant 45 jours consécutifs, situation qui aurait aggravé son asthme bronchique allergique chronique.
7.En ce qui concerne les transferts du requérant entre les deux prisons, il affirme avoir été obligé d’inhaler la fumée des cigarettes de ses codétenus pendant toute la durée des trajets. 3. L’acquittement du requérant
8.A une date non précisée, le procureur général forma un recours en annulation de la décision du 28 mars 2003 du tribunal départemental de Timișoara et de l’arrêt du 1 er septembre 2003 de la cour d’appel de Timișoara.
9.Par un arrêt du 5 février 2004, la Haute Cour de cassation et de justice accueillit le recours en annulation du procureur général, cassa les deux décisions susmentionnées, annula l’ordre d’exécution de la peine de prison ferme et ordonna la remise en liberté du requérant.
10.Le 11 novembre 2006, le tribunal de première instance de Timișoara acquitta le requérant du chef de coups et blessures. 4. Action en réparation du préjudice
11.En 2004, à la suite de l’arrêt de la Haute Cour de cassation, le requérant saisit les tribunaux internes d’une action en réparation du préjudice matériel et moral subis en raison de sa détention, en vertu de l’article 504 du code de procédure pénale (CPP).
12.Après plusieurs renvois, par un jugement du 22 mai 2006, le tribunal départemental d’Olt fit partiellement droit à l’action du requérant et ordonna à l’État de lui payer 16 000 lei roumains (RON) au titre du préjudice matériel, et 15 000 euros (EUR) au titre du préjudice moral subi en raison de sa détention. Au titre du préjudice moral, le tribunal prit en considération l’aggravation de l’affection du requérant en raison des mauvaises conditions de détention, notamment la cohabitation avec des détenus qui fumaient, ainsi que les autres souffrances physiques et psychiques du requérant. Le requérant, le ministère des Finances et le parquet interjetèrent appel de ce jugement.
13.Par un arrêt du 2 novembre 2006, la cour d’appel de Craiova fit partiellement droit à l’appel du requérant et augmenta la valeur du préjudice moral à 30 000 EUR. La cour d’appel rejeta l’appel du ministère de Finances et du parquet comme mal fondés. Les parties formèrent un recours contre cet arrêt.
14.Par un arrêt du 19 septembre 2007, la Haute Cour de cassation et justice accueillit les recours et renvoya l’affaire devant la cour d’appel pour un nouveau jugement.
15.Le 2 décembre 2008, la cour d’appel de Craiova rejeta les appels interjetés par le ministère des Finances et le parquet et fit partiellement droit à l’appel interjeté par le requérant, en ordonnant à l’État de lui verser 17 689 RON au titre du dommage matériel et 30 000 EUR pour le préjudice moral. La cour d’appel précisa que le seul préjudice moral qui devait être indemnisé par l’État était celui résultant de l’atteinte subie en raison de l’atteinte à sa réputation. La cour d’appel nota en particulier que le requérant, gérant d’une société commerciale, sans antécédents judiciaires, avait subi une atteinte à son « prestige professionnel » et à sa « personnalité morale ».
16.Selon les dernières informations reçues du requérant, la procédure est toujours pendante devant les tribunaux internes, à la suite d’un recours formulé par le ministère des finances et le parquet. B. Le droit interne et international pertinents
17.Les dispositions du droit interne pertinent concernant l’exécution des peines privatives de liberté et le droit des détenus à l’assistance médicale sont partiellement décrites dans les arrêts Gagiu c. Roumanie (n o 63258/00, §§ 41-42, 24 février 2009) et Măciucă c. Roumanie (n o 25763/03, § 14, 26 mai 2009).
18.Les dispositions législatives particulières concernant la protection contre les effets du tabac en milieu pénitentiaire, ainsi que les dispositions internationales concernant les conditions générales de détention dans les prisons roumaines, sont décrites dans l’arrêt Elefteriadis c. Roumanie (n o 38427/05, §§ 30, 35-36, 25 janvier 2011).
19.Les articles 504 et 505 du CPP régissant l’action en réparation contre l’État pour privation de liberté illégale sont décrits dans l’affaire Degeratu c. Ro umanie (n o 35104/02, § 29, 6 juillet 2010). GRIEFS
20.Le requérant invoque la violation de l’article 3 de la Convention en raison : a) des conditions de détention dans les locaux de la police départementale d’Olt, notamment de la dimension réduite de la cellule (8 m²) qu’il a dû partager avec sept autres détenus qui fumaient. Il se plaint également du refus des agents de la police d’Olt de lui permettre de bénéficier de son spray-doseur et de médicaments pour l’asthme bronchique allergique chronique dont il souffrait ; b) de l’obligation d’inhaler la fumée de ses codétenus dans les prisons de Timișoara et Craiova, ainsi que durant les transferts entre les prisons, alors qu’il souffrait d’un asthme bronchique allergique chronique. Pour ce qui est de son incarcération dans la prison de Timișoara, le requérant se plaint de ne pas avoir pu bénéficier de la promenade pendant 45 jours consécutifs, ce qui aurait aggravé son asthme. Quant à la prison de Craiova, le requérant affirme ne pas avoir bénéficié d’un traitement adapté à son état de santé.
21.Se référant à sa condamnation en date du 28 mars 2003, par le tribunal départemental de Timiș, le requérant se plaint de l’iniquité de cette décision, ainsi que de l’impossibilité de bénéficier de l’assistance d’un avocat pendant cette procédure. Il invoque les articles 6 §§ 1 et 3 de la Convention.
22.Le requérant se plaint de son incarcération qu’il qualifie d’illégale, de l’impossibilité de former un recours afin de vérifier la légalité de sa détention, ainsi que de l’absence de toute réparation pour le préjudice subi en raison de sa détention. Il invoque l’article 5 §§ 1 a), 4 et 5 de la Convention. EN DROIT A. Griefs tirés de l’article 3 de la Convention
23.Le requérant se plaint, sous différents aspects, d’une violation de l’article 3 de la Convention qui se lit comme suit : « Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants. » 1. Le grief concernant le tabagisme passif subi par le requérant dans les prisons de Timișoara et Craiova, ainsi que durant les transferts entre les deux prisons
24.Le requérant, malade d’un asthme bronchique allergique chronique, se plaint de l’obligation d’inhaler la fumée de ses codétenus dans les prisons de Craiova et Timișoara, ainsi que durant les transferts entre les deux prisons.
25.La Cour considère qu’en l’état actuel du dossier, elle n’est pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement. 2. Autres griefs
26.Le requérant se plaint des conditions de détention subies dans les locaux de la police départementale d’Olt. Il dénonce la dimension réduite de la cellule (8 m²) qu’il a dû partager avec sept autres détenus qui fumaient, ainsi que du refus des agents de la police d’Olt de lui permettre de bénéficier de son spray-doseur et de médicaments pour l’asthme bronchique allergique chronique dont il souffrait.
27.La Cour observe que le requérant fut placé, le 12 juillet 2003, dans les locaux de la police départementale d’Olt, pour une durée de quatorze jours, alors que sa requête a été introduite le 12 juillet 2004.
28.Il s’ensuit que ce grief est tardif et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
29.Le requérant se plaint également de ne pas avoir pu bénéficier de la promenade, pendant 45 jours consécutifs, dans la prison de Timișoara. Il se plaint également de ne pas avoir bénéficié d’un traitement adapté à son état de santé dans la prison de Craiova.
30.La Cour note que ces griefs concernent la période ultérieure au 25 juin 2003, date d’entrée en vigueur de l’OUG 56/2003, portant sur certains droits des détenus, qui prévoyait des voies de recours pour dénoncer ces situations devant le juge d’instruction.
31.Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. B. Griefs tirés de l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention
32.Le requérant se plaint de l’iniquité de la décision du 28 mars 2003 prononcée par le tribunal départemental de Timiș, ainsi que de l’impossibilité de bénéficier de l’assistance d’un avocat pendant cette procédure. L’article 6 §§ 1 et 3 c) se lit comme suit dans ses parties pertinentes : « 1. Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle. (...) » « 3. Tout accusé a droit notamment à : (...) c) se défendre lui-même ou avoir l’assistance d’un défenseur de son choix et, s’il n’a pas les moyens de rémunérer un défenseur, pouvoir être assisté gratuitement par un avocat d’office, lorsque les intérêts de la justice l’exigent ; (...) ».
33.La Cour observe que ces griefs concernent la décision du 28 mars 2003, du tribunal départemental de Timiș, confirmée par l’arrêt du 1 er septembre 2003 de la cour d’appel de Timișoara, alors que la requête a été introduite le 12 juillet 2004.
34.Il s’ensuit que ce grief est tardif et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. C. Griefs tirés de l’article 5 de la Convention
35.Le requérant se plaint de son incarcération qu’il qualifie d’illégale, de l’impossibilité de former un recours afin de vérifier la légalité de la détention, ainsi que de l’absence de toute réparation pour le préjudice subi en raison de sa détention. Les parties pertinentes de ces dispositions se lisent ainsi : « 1. Toute personne a droit à la liberté et à la sûreté. Nul ne peut être privé de sa liberté, sauf dans les cas suivants et selon les voies légales : a) s’il est détenu régulièrement après condamnation par un tribunal compétent ; (...) 4. Toute personne privée de sa liberté par arrestation ou détention a le droit d’introduire un recours devant un tribunal, afin qu’il statue à bref délai sur la légalité de sa détention et ordonne sa libération si la détention est illégale. 5. Toute personne victime d’une arrestation ou d’une détention dans des conditions contraires aux dispositions de cet article a droit à réparation. »
36.La Cour observe que le requérant saisit les tribunaux internes d’une action tendant à la réparation du préjudice subi en raison de sa détention qu’il qualifie d’illégale. A ce sujet, la Cour rappelle que lorsque les autorités nationales ont constaté une violation et que leur décision constitue un redressement approprié et suffisant de cette violation, la partie concernée ne peut plus se prétendre victime au sens de l’article 34 de la Convention (voir Delimoț c. Roumanie (déc.), n o 24316/04, 6 juillet 2010). La Cour rappelle avoir déjà conclu à l’efficacité de cette voie de recours interne ( Temesan c. Roumanie , n o 36293/02, § 49, 10 juin 2008). Or, selon les informations reçues du requérant, cette procédure est toujours pendante devant les tribunaux internes. De ce fait, les griefs soulevés par le requérant au titre de l’article 5 de la Convention sont, à ce stade, prématurés.
37.Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief tiré de l’article 3 de la Convention, concernant le tabagisme passif dans les prisons de Craiova et Timișoara, ainsi que durant le transport du requérant entre les deux prisons ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Marialena Tsirli Josep Casadevall Greffière adjointe Président