DABU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
DABU c. ROUMANIE (CtEDO, 2011)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 42160/04 prezentate de Nicolae DABU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 iunie 2011 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președintele Corneliu Biersan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemel, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, graffiter adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 iulie 2004, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Nicolae Dabu, este un resortisant român, născut în 1972 și rezident în Slatina. El este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Pantea, avocat la Zimnicea. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Condamnarea reclamantului în iulie 1999, B.I. a formulat o plângere penală pentru atac și vătămare corporală împotriva reclamantului. La 22 decembrie 2000, tribunalul de primă instanță din Timișoara a pronunțat un refuz în favoarea reclamantului. În urma unei acțiuni împotriva acestui refuz, prin hotărârea din 11 noiembrie 2002, a Tribunalului de Primă Instanță din Timișoara, reclamantul a fost achitat. B.I. și Parchetul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri. Printr-o decizie din 28 martie 2003, tribunalul județ din Timiș a acceptat recursul și l-a condamnat pe reclamant la o sentință de doi ani de închisoare fermă pentru agresiune și vătămare. Un recurs formulat împotriva acestei decizii a fost respins printr-o hotărâre din 1 septembrie 2003 a instanței de apel din Timișoara ca întârziere. Ca urmare a condamnării sale de către tribunalul județ din Timiș, reclamantul a fost pus în custodie la 12 iulie 2003, în incinta poliției departamentale d'Olt. Pretinde că a fost încarcerat acolo timp de 14 zile, într-o celulă de 8 m2 cu alți șapte deținuți care fumau. Reclamantul susține, de asemenea, că a informat agenții de poliție cu privire la astmul bronșic alergic cronic și cu privire la necesitatea de a beneficia de spray-ul dozator și de medicamente. Reclamantul a fost apoi transferat în închisoarea Craiova și, la o dată nespecificată, în închisoarea Timișoara. În cele două închisori, a declarat că a împărțit celule cu deținuții care fumau. În închisoarea Craiova, reclamantul pretinde că nu a beneficiat de un În plus, în ceea ce privește detenția sa în închisoarea Timișoara, reclamantul susține că nu a putut beneficia de plimbare timp de 45 de zile consecutive, situație care ar fi agravat astmul bronșic alergic cronic. În ceea ce privește transferurile reclamantului între cele două închisori, acesta susține că a fost obligat să inhaleze fumul țigărilor deținuților săi pe întreaga durată a călătoriilor. La o dată nespecificată, procurorul general a formulat o acțiune în anulare a deciziei din 28 martie 2003 a tribunalului juvenil din Timișoara și a hotărârii din 1 martie 2003 Prin hotărârea din 5 februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit acțiunea în anulare a procurorului general, a pronunțat cele două hotărâri menționate anterior, a pronunțat ordinul de executare a pedepsei cu închisoarea fermă și a dispus eliberarea reclamantului. 10. La 11 noiembrie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara l-a numit pe reclamantul șefului loviturilor. În 2004, în urma hotărârii Curții Supreme de Casație, reclamantul sesizează instanțele interne cu privire la o acțiune în despăgubire pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a detenției sale, în temeiul articolului 504 din Codul de procedură penală (CPP 12. După mai multe trimiteri, printr-o hotărâre din 22 mai 2006, tribunalul județean al d'Olt a acordat parțial dreptul la acțiunea reclamantului și a dispus statului să îi plătească 16 000 de lei românești (RON) pentru prejudiciul material și 15 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a detenției sale. În ceea ce privește prejudiciile morale, instanța a luat în considerare agravarea afecțiunii reclamantului din cauza condițiilor rele de detenție, în special coabitarea cu deținuții care fumau, precum și alte suferințe fizice și psihice ale reclamantului. Reclamantul, Ministerul de Finanțe și Parchetul au introdus apelul la această hotărâre. 13. Prin hotărârea din 2 noiembrie 2006, Curtea de Apel din Craiova a făcut parțial apel la cererea reclamantului și a mărit valoarea prejudiciului moral la 30 000 EUR. Curtea a respins cererea Ministerului de Finanțe și a Parchetului ca fiind nefondată. Părțile au formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri 14. Prin hotărârea din 19 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a acceptat acțiunile și a retrimis cauza în fața instanței de apel pentru o nouă hotărâre. 15. La 2 decembrie 2008, instanța de apel din Craiova a respins apelurile interjudiciate de Ministerul de Finanțe și de Parchet și a acordat parțial dreptul la recursul interjucat de reclamant, prin decretul statului de a-i plăti 17 689 RON pentru daune materiale și 30 000 EUR pentru daune morale. Instanța de apel a precizat că singurul prejudiciu moral care trebuia să fie despăgubit de către stat a fost cel rezultat din lanurile suferite din cauza reputației sale. Instanța de apel a precizat în special că reclamantul, care deținea o societate comercială, fără antecedente judiciare, a suferit o încălcare a În conformitate cu cele mai recente informații primite de la solicitant, procedura este în continuare pendinte în fața instanțelor interne, ca urmare a unei căi de atac formulate de Ministerul de Finanțe și de Parchet. Dreptul intern și internațional relevant 17. Dispozițiile dreptului intern relevant privind executarea pedepselor privative de libertate și dreptul deținutelor la asistență medicală sunt descrise parțial în Hotărârile Gagiu c. România 63258/00, § 41-42, 24 februarie 2009) și Maciuca România 25763/03, § 14, 26 mai 2009 18. Dispozițiile legislative speciale privind protecția împotriva efectelor tutunului în penitenciare, precum și dispozițiile internaționale privind condițiile generale de detenție în închisorile românești sunt descrise în Hotărârea Elefteriadis c. România 38427/05, § 30, 35-36, 25 ianuarie 2011 19. Articolele 504 și 505 din CPP care reglementează acțiunea în despăgubire împotriva statului pentru privarea de libertate ilegală sunt descrise în cauza Degeratu c. Ro umania 35104/02, § 29, 6 iulie 2010). GRIFS 20. Reclamantul invocă încălcarea articolului 3 din Convenție din motive condiții de detenție la sediul poliției departamentale d a olt, în special dimensiunea redusă a celulei (8 m2) pe care a trebuit să le împartă cu alți șapte deținuți care fumau. De asemenea, se plânge de refuzul agenților poliției din Olt de a-i permite să beneficieze de spray-ul său de doză și de medicamente pentru astm bronșic alergic cronic de care suferea obligația de a inhala fumul deținuților săi în închisorile Timișoara și Craiova, precum și în timpul transferurilor între închisori, în timp ce acesta suferea de astm bronșic alergic cronic. În ceea ce privește încarcerarea sa în închisoarea din Timișoara, reclamantul se plânge că nu a putut beneficia de o plimbare timp de 45 de zile consecutive, ceea ce ar fi agravat astmul bronșic. În ceea ce privește închisoarea din Craiova, reclamantul susține că nu a beneficiat de un tratament adecvat stării sale de sănătate. 21. Referindu-se la condamnarea sa din 28 martie 2003, de către tribunalul departamental din Timiș, reclamantul se plânge de la data la care a fost pronunțată această hotărâre, precum și de posibilitatea de a beneficia de asistența unui avocat în cursul acestei proceduri. El invocă art. 6 alin. (1) și (3) din Convenție. 22. Reclamantul se plânge că a fost încarcerat în mod legal, că are dreptul de a introduce o cale de atac pentru a verifica legalitatea detenției sale, precum și lipsa oricărei despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a detenției sale. Sub diferite aspecte, reclamantul se plânge de o încălcare a articolului 3 din Convenție, care se citește după cum urmează: nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; cauza privind fumatul pasiv suferit de reclamant în închisorile din Timișoara și Craiova, precum și în timpul transferurilor între cele două închisori 24. Reclamantul, bolnav de astm bronșic alergic cronic, se plânge de obligația de a inhala fumul deținuților săi în închisorile din Craiova și Timișoara, precum și în timpul transferurilor dintre cele două închisori 25. Curtea consideră că, în stadiul actual al dosarului, aceasta nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Alte obiecțiuni 26. Reclamantul se plânge de condițiile de detenție de la sediul poliției județene d'Olt. Deplânge dimensiunea redusă a celulei (8 m2) pe care a trebuit să le împartă cu alți șapte deținuți care fumau, precum și cu refuzul ofițerilor poliției din Olt de a-i permite să beneficieze de spray-ul său de dozare și de medicamente pentru astmul bronșic alergic cronic de care suferea. 27. Curtea constată că reclamantul a fost plasat, la 12 iulie 2003, în localurile poliției departamentale d'Olt, pentru o perioadă de paisprezece zile, în timp ce cererea sa a fost introdusă la 12 iulie 2004. 28. În consecință, aceaceasta este întârziată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. 29. Reclamantul se plânge, de asemenea, că nu a putut beneficia de promenadă, timp de 45 de zile consecutive, în închisoarea Timișoara. De asemenea, se plânge că nu a beneficiat de un tratament adecvat stării sale de sănătate în închisoarea Craiova. 30. Curtea constată că aceste obiecțiuni privesc perioada ulterioară datei de 25 În iunie 2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 56/2003 privind anumite drepturi ale deținuților, care prevedea căi de atac pentru denunțarea acestor situații în fața instanței judecătorești. 31. Prin urmare, acest lucru trebuie respins pentru neechivocarea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 1 și al articolului 4 din Convenție. Griefs de la art. 6 alineatul (1) și 3 litera (c) din Convenție 32. Reclamantul se plânge de la data de 28 martie 2003 a deciziei pronunțate de tribunalul juvenil din Timiș, precum și de posibilitatea de a beneficia de asistența unui avocat în cursul acestei proceduri. (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va hotărî (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. (...) Orice inculpat are dreptul în special la (...) să se apere pe sine însuși sau să aibă la dispoziția unui susținător ales de acesta și, în cazul în care nu are mijloacele de a remunera un pârât, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, în cazul în care interesele justiției la: (...). 33. Curtea constată că aceste obiecții privesc decizia din 28 martie 2003, a tribunalului județului din Timiș, confirmată de hotărârea din 1 martie 2003 September 2003 a instanței de recurs din Timișoara, în timp ce cererea a fost introdusă la 12 iulie 2004. 34. În consecință, acest lucru este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. Griefs reținute de la art. 5 din Convenția 35. Reclamantul se plânge că a fost încarcerat în mod legal, că are dreptul de a introduce o cale de atac pentru a verifica legalitatea detenției, precum și lipsa oricărei despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a detenției sale. Părțile relevante ale acestor dispoziții se citesc astfel: Orice persoană are dreptul la libertate și la securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și în conformitate cu căile legale și dacă este reținut în mod regulat după condamnarea de către o instanță competentă (...) Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât acesta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detenții în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la despăgubiri. 36. Curtea constată că reclamantul sesizează instanțele interne cu privire la o acțiune de remediere a prejudiciului suferit din cauza deținerii sale Õil . În această privință, Curtea amintește că, atunci când autoritățile naționale au constatat o încălcare și când decizia lor constituie o redresare adecvată și suficientă a acestei încălcări, partea în cauză nu se mai poate preface victimă în sensul articolului 34 din convenție (a se vedea Delimot România (dec.), 24316/04, 6 iulie 2010). Curtea amintește că a concluzionat deja că această cale de atac internă este eficientă (Temesan c. România, 36293/02, § 49, 10 iunie 2008). Or, conform informațiilor primite de la reclamant, această procedură este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. Prin urmare, obiecțiile ridicate de reclamant în temeiul articolului 5 din Convenție sunt, în această etapă, premature. 37. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 1 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea ...........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................